sud steaua

Un cantec al suporterilor a prevestit totul

Becali George pleaca din Ghencea!
Becali George pleaca din Ghencea!
Becali George pleaca din Ghencea!
Steaua nu este a ta!

In zadar te crezi nemuritor,
Nu vei ramane vesnic in Ghencea.
Nimeni nu te poate suporta,
Steaua nu este a ta!

Becali George pleaca din Ghencea!
Becali George pleaca din Ghencea!
Becali George pleaca din Ghencea!
Steaua nu este a ta!

Va mai aduceti aminte de acest cantec? M-am trezit cantandu-l zilele acestea. Nici nu stiu cum de mi l-am amintit, deoarece recunosc ca nu am o memorie atat de buna incat sa retin poezii sau chiar simple versuri.

Dar mi l-am amintit. Si ma mandresc cu faptul ca mi l-am amintit si l-am cantat corect, chiar din prima incercare. Toate cuvintele mi-au venit natural, de parca eram chiar in peluza. Si, cu cat stau mai mult sa ma gandesc la asta, cu atat sunt tot mai convins ca e normal sa se intample asa.

Peluza, deplasarile, cantecele, coregrafiile, steagurile, astea au fost toate o parte frumoasa a vietii mele, o parte pe care nu o voi uita niciodata. Desi a inclus in acelasi timp si foarte multe momente greu de suportat. Au fost foarte multe umilinte la care am fost supusi de echipa pe care o urmam, au fost batai, au fost nopti nedormite, pierdute prin gari sau parcuri. Eu am fost norocos, ca nu am fost batut de jandarmi si nici nu am primit un dosar penal cadou, ca altii.

Au fost momente in care, mergand in deplasare, te trezeai ca trebuie sa dai 50 de lei pe un bilet. Si asta in anii 2000, nu acum, recent. Au mai fost si momente in care erai nedreptatit, cand baieti din anumite grupari primeau bilete gratis si apoi le vindeau celorlalti. Iar ca umilinta sa fie suprema, tie iti radeau in nas si iti ziceau ca iti dau biletele la jumatate de pret, ca te cunosc. Acea jumatate de pret nu era jumatate din pretul normal al biletului, ci jumatate din pretul cu care vindeau ei biletul, pret care putea ajunge si la 100 de lei. Inghiteai in sec, dadeai banii si intrai in stadion alaturi de prietenii tai. Pentru ca stiai ca pe ei poate ca ii doare mai tare ca pe tine pierderea acelor bani. Dar treceai peste tot, pentru ca erai cu ei, acolo. Nu contau banii, nu conta oboseala, nu conta durerea. Contau doar prietenii. Si, cand eram acolo, in peluza, si incepeam sa cantam cu totii pentru Steaua, totul trecea.

Multi ma intreaba azi cum pot sa uit acele vremuri. Si le raspund tuturor la fel: NU LE UIT. Nu le uit, ci le pretuiesc. Chiar ma mandresc cu ele. Da, echipa aia nu era Steaua. Dar eu si prietenii mei cantam pentru Steaua. Faceam deplasari si steaguri pentru Steaua. Pierdeam noptile pentru Steaua. Dadeam si luam bataie pentru Steaua.

Daca stiam atunci ce stiu acum, cu siguranta nu as fi mers in nici o deplasare. Si nici prietenii mei nu ar fi mers. Noi am fost stelisti. Si suntem stelisti si acum. Iar sezonul viitor vom merge din nou pe stadion si vom canta din nou pentru Steaua. Chiar daca acum suntem mai batrani. Chiar daca acum ducem mai greu noptile nedormite. Macar e bine ca nu mai avem probleme cu banii.

Am fost un grup de prieteni care au mers peste tot pentru Steaua. Pasiunea asta ne-a adus impreuna si ne-a facut sa fim asa buni prieteni. Nu meciurile, nu victoriile, nu coregrafiile, niciuna din aceste lucruri nu ne-a adus bucurie. Ceea ce ne-a adus bucurie a fost faptul ca noi am fost impreuna acolo, un grup de prieteni, uniti pentru Steaua.

Imi aduc si acum aminte cum cantam acel cantec impreuna. Toti, impreuna, o singura voce. Niciunul din noi nu spunea o litera mai repede sau mai tarziu. Eram toti o voce, o minte, un suflet. Pentru Steaua.

Si cand cantam acel cantec, chiar credeam in el. Am crezut in el din tot sufletul si am stiut ca ce ziceam acolo se va indeplini, mai devreme sau mai tarziu.  Si s-a indeplinit. Becali a plecat din Ghencea. A pierdut marca. A pierdut numele. Steaua nu mai e a lui.

Steaua s-a intors. Pasiunea noastra s-a intors. Si o sa ne intoarcem si noi. Abia astept sa treaca aceste luni si sa inceapa sezonul nou. Abia astept sa fim din nou pe stadion si sa cantam din nou pentru Steaua. Eu o sa fiu tot cu prietenii mei, cu baietii astia cu care am atatea amintiri frumoase. Si din sezonul urmator o sa incep sa imi creez noi amintiri, tot impreuna cu prietenii mei si tot pentru Steaua. Intotdeauna pentru Steaua. Numai pentru Steaua Bucuresti.

Band of brothers