Steaua, Sevilla, Cupa Campionilor Europeni, 1986

Sevilla – Cea mai mare realizare

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmail

Ziua de 7 Mai e cea mai fericita zi din an pentru orice stelist. E ziua in care ne aducem aminte cat de speciala este echipa pe care o iubim, ce o deosebeste de celelalte echipe din Romania dar si de foarte multe echipe din afara. In data de 7 mai, a anului 1986, la Sevilla, Steaua devenea regina Europei. Chiar si azi, la 31 de ani de la eveniment, e greu sa gasesti cuvinte pentru a descrie aceasta realizare.

Dupa ce a trecut de Vejle, Honved, Kuusysi Lahti si Anderlecht, Steaua a ajuns in sfarsit la Sevilla, tinta finala, visul oricarei echipe de fotbal de pe continent. Cupa Campionilor Europeni era mai aproape ca oricand. Intre ea si baietii nostri exista doar un singur lucru: puternica echipa FC Barcelona.

Faimosul antrenor englez, Terry Venables, antrena echipa catalana. In 1985, revista World Soccer l-a numit “Managerul Anului”. Din cei 13 fotbalisti folositi in finala de la Sevilla, 11 erau international. FC Barcelona avea un international vest german (Bernd Schuster), un international scotian (Steve Archibald) si 9 international spanioli(Javier Urruticoechea, Gerardo Miranda, Migueli, Julio Alberto Moreno, Víctor Muñoz, José Ramón Alexanko, Francisco José Carrasco, Marcos si Pichi Alonso). Doar Pedraza(care a jucat, totusi, pentru Spania U18) si Josep Moratalla nu si-au reprezentat tara la nivel de seniori. Catalanii ajunsesera in finala de la Sevilla dupa ce au trecut de Sparta Praga, Porto, Juventus si IFK Goteborg.

Chiar daca FC Barcelona din acea vreme nu avea palmaresul celei de acum, era, totusi, o echipa mare. Avea deja in vitrina doua cupe ale cupelor, castigate in 1979 si 1982, plus inca 3 trofee ale Cupei Oraselor Targuri. Si, de-a lungul timpului, transferase fotbalisti fabulosi, precum Johan Cruyff si Diego Maradona.

In comparatie cu ea, Steaua era o echipa de necunoscuti. Nu avea in lot vedete internationale, iar jucatorii care fusesera totusi selectionati la nationala Romaniei nu erau considerati jucatori de baza, exceptia fiind, bineinteles, Loti Boloni. Mai mult, Steaua juca in finala fara capitanul Tudorel Stoica. Asadar, vitezistii nostri erau vazuti de toata lumea drept victime sigure.

Ce putea sa faca o mica echipa din Romania, impotriva unui urias ca FC Barcelona?! Putea sa lupte si sa creada in sansa ei. Si asta a si facut. Baietii nostri au intrat pe teren, au strans pumnii si, la fel ca spartanii de la Termopile, le-au strigat “persanilor” catalani: “Veniti si luati-o”. Vorbeau despre Cupa Campionilor Europeni, singurul si cel mai ravnit trofeu, dupa care viseaza intreaga europa fotbalistica.

Steaua, Sevilla, Cupa Campionilor Europeni, 1986

Steaua Bucuresti – FC Barcelona

7 Mai, 1986 – Sevilla

Scor: 0-0, 2-0 dupa penaltiuri.

Steaua Bucuresti: Duckadam – Iovan, Belodedici, Bumbescu, Barbulescu – Majearu, Balan (Puiu Iordanescu, min. 72), Boloni, Balint – Lacatus, Piturca (Marin Radu, min. 111). Antrenor: Emeric Ienei

FC Barcelona: Urruti – Gerardo, Migueli, Alexanko, Julio Alberto – Marcos, Munoz, Schuster (Moratalla, min. 85), Pedraza – Archibald (Pichi Alonso, min. 100), Carrasco. Antrenor: Terry Venables

Povestea finalei de la Sevilla e cunoscuta de toti romanii, fie ca sunt stelisti sau nu. Cu Tudorel Stoica suspendat, Lucica Balan a intrat in primul 11, iar Puiu Iordanescu a trecut de pe postul de secund, pe cel de rezerva.

Si daca asta n-ar fi fost destul, Steaua nici macar nu a putut sa joace in propriile sale culor. Baietii nostri au fost nevoit sa poarte un echipament alb, cu dungi de culoare rosie. Acesta a fost ales strategic, deoarece Sevilla FC, echipa care juca toate meciurile de acasa pe stadionul Ramon Sanchez Pizjuan, purta aceste culori. Stelistii nostri sperau astfel sa atraga de partea lor macar o parte din publicul prezent la meci.

Nu ca ar fi fost nevoie. In momentul in care arbitrul francez Michel Vautrot a fluierat startul partidei, spiritul razboinic al baietilor nostri a intrat imediat in actiunie. Timp de 120 de minute, cele doua echipe au luptat corp la corp, pe teren neobservandu-se vreo diferenta intre ele. Din acest motiv, dupa 120 de minute, scorul ramasese neschimbat, 0-0.

Totul a fost decis la penaltiuri, acolo unde Helmuth Duckadam si-a castigat porecla “Eroul de la Sevilla”. Portarul aradean a aparat 4 penaltiuri consecutive, o performanta in sine, distrugand orice speranta a catalanilor. Alexanko, Pedraza, Pichi Alonso si Marcos au parasit in lacrimi duelurile pe care le-au avut cu Duckadam, vazandu-se neputinciosi in fata romanului care parea transformat intr-un urias ce umplea intreaga poarta.

Din pacate, presiunea meciului a facut ca expertii Majearu si Boloni sa rateze si ei loviturile de la unsprezece metri, de neuitat ramanand reactia lui Loti, care a insistat sa trimita, totusi, in poarta mingea respinsa de Urruti. Si bine ca a facut-o. Pentru ca acel gol nevalabil l-a scos din transa pe Urruti, stergand si ghinionul care plutea deasupra echipei noastre.

A fost tot ce le-a trebuit tinerilor Lacatus si Balint. “Fiara” a tras cu atata sete, incat legenda spune ca si acum mai vibreaza transversala portii de pe Ramon Sanchz Pizjuan. Da, Laca a lovit bara, dar mingea a intrat si in poarta. A fost un sut imposibil de scos. Asa cum a fost si cel al lui Balint, care l-a pacalit pe Urruti, trimitand in directia opusa celei pe care a plecat portarul catalan.

Cu Duckadam aparand si al patrulea penalty, Romania a sarit in aer, asa cum ne-a aratat si Teoharie Coca-Cosma, comentatorul acelei partide.

“Apara Duckadam!!! Suntem finalisti! Am castigat cupa! Cupa Campionilor Europeni este la Bucuresti!”

Aceste cuvinte ale lui Teoharie Coca-Cosma vor ramane pe veci in istoria Stelei. Chiar daca, de emotie, comentatorul roman a gresit, spunand ca stelistii sunt finalisti, cand, de fapt, ei castigasera trofeul. Insa asta nu a contat atunci si nu mai conteaza nici acum. Emotiile au fost puternice pentru toti. Sa nu uitam ca Barbulescu a fugit sa “fure” trofeul imediat dupa ultimul penalty aparat de Duckadam. Si sa nu uitam si ca, tot din cauza emotiilor, Iovan, capitanul din acel meci, a ridicat cupa intr-un mod amuzant si ciudat, prinzand-o de toarte. Drept urmare, fata sa a fost intr-o anumita masura acoperita de trofeu.

Acestea sunt amintirile frumoase pe care le vom purta mereu in suflet, care ne vor insoti la orice meci de-al Stelei, fie ca vom juca in ultima liga sau in Champions League.

Puteti urmari mai jos duelul de la penaltiuri.

Steaua Sevillana – Adevarata generatie de aur a fotbalului romanesc

Noi, romanii, iubim sa vorbim despre generatii de aur. La fotbal, Generatia de Aur e considerata cea a lui Hagi, cea care a participat la mondialele si europenele din anii 90. Insa acea generatie, desi avea foarte mare valoare, nu a castigat nimic.

In data de 7 mai, la Sevilla, Steaua Bucuresti a castigat cel mai ravnit trofeu european. Cupa Campionilor Europeni, fie ca vor recunoaste unii sau nu, este un trofeu de nivelul Cupei Mondiale. Din acest motiv, acea generatie a Stelei a fost adevarata Generatie de Aur a fotbalului romanesc. Mai ales ca trofeul castigat in acea seara la Sevilla a fost urmat de alte performante, la fel de incredibile. Steaua a mai castigat si o Supercupa a Europei, a jucat pentru Cupa Intercontinentala si a dominat a doua jumatate a anilor 80, jucand inca o finala a Cupei Campionilor Europeni in 1989.

Toate aceste realizari i-au adus recunoastere internationala, presa vestica numind echipa noastra drept cea mai buna din Europa acelor ani.

Eroii de la Sevilla

Helmuth Duckadam Iovan

Stefan Iovan

Miodrag Belodedici

Adrian Bumbescu

Ilie Barbulescu

Tudorel Stoica

Ladislau Boloni

Mihail Majearu

Gabi Balint

Marius Lacatus

Victor Piturca

Anghel Iordanescu

Lucian Balan

Marin Radu

Anton Weissenbacher

Constantin Pistol

Dumitru Stangaciu

Emeric Ienei

 

Steaua, Sevilla, 1986

Dusmanii Stelei vor spune mereu ca aceasta echipa a fost facuta cu arcanul. Vor spune ca Steaua a luat jucatori de top, fara voia lor. Si vor urla ca echipa noastra a avut noroc. Doar ca aceste minciuni nu vor reusi niciodata sa scada importanta acestei realizari.

Desi talentati si foarte valorosi, jucatorii nostri nu erau vazuti atunci drept cei mai buni din tara. Din tot lotul, doar Boloni jucase la Euro ’84. Iar pentru calificarile la cupa mondiala din 1986, doar Lacatus, Boloni, Iovan, Barbulescu si Piturca au avut minute jucate. Dintre acestia, doar Iovan si Boloni au prins mai mult de un meci ca titulari. “Marele” Mircea Lucescu nu a mizat deloc pe stelisti in anii 80 si asta s-a vazut. La Euro ’84, nationala tarii noastre a terminat pe ultimul loc in grupa, facand un singur egal. Iar la Cupa Mondiala din ’86 nici macar nu s-a calificat.

Da, in anul in care Steaua devenea regina Europei, Romania vedea de acasa campionatul mondial.

Cat despre jucatorii luati cu arcanul, cel mai bine e sa-l lasam pe Boloni sa explice acest mit. Pentru cei care nu stiu, Loti nu prea a vrut sa plece de la Targu Mures pentru a veni la Steaua. Echipa noastra a fost nevoita sa se dea peste cap pentru a-l convinge. I-a facut totul pe plac lui Loti, amenajandu-i chiar si un cabinet stomatologic in Ghencea. Boloni era si medic dentist, nu doar fotbalist de nationala, si muncea in cabinetul din Ghencea cate 3 ori pe zi.

“Lacatus imi tinea diverse instrumente necesare”, avea sa spuna Loti intr-un interviu dat acum cativa ani.

Da, Laca il ajuta pe Loti la cabinetul stomatologic. Va surprinde? Nu ar trebui. Steaua ’86 a fost o familie si de aici si-a tras toata puterea. Erau toti ca fratii si, drept urmare, au cucerit lumea. Pacat ca, azi, unul din ei le-a intors spatele celorlalti.

Steaua, Sevilla, Cupa Campionilor Europeni, 1986

Intotdeauna vor exista frustrati care sa incerce sa isi bata joc de performanta obtinuta de Steaua la Sevilla. Daca ii veti intalni, sa le spuneti doar atat:

Voi va bucurati de blaturi si incendii intamplatoare.

Noi sarbatorim Sevilla, cea mai mare realizare!

Comments

comments