steaua bucuresti ac milan

Steaua Bucuresti – AC Milan – Cel mai dulce, dar si cel mai amar meci

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmail

Astazi, 24 mai, 2017, stelistii isi amintesc cu drag de finala din 1989, a Cupei Campionilor Europeni, pe care Steaua Bucuresti a jucat-o impotriva semizeilor de la AC Milan. Meciul s-a terminat cu victoria italienilor, insa meciul in sine a reprezentat o performanta, fiind ultima mare realizare a fotbalului romanesc.

E greu de explicat ce s-a intamplat in acea zi de mai de acum 28 de ani. In jurul finalei Steaua – AC Milan plutesc multe legende, amintiri, si “ce-ar fi fost daca”-uri. Unii dau vina pe FC Barcelona, echipa pe care Steaua a invins-o in 1986, in finala aceleiasi competitii. Cu AC Milan, Steaua a jucat chiar pe Camp Nou, adica acasa la catalani. De aici a si pornit mitul cum ca Barca ne-a blestemat.

Cea mai faimoasa poveste e cea care spune ca baietii nostri au fost la un sprit inainte de meci. Alcoolul i-a facut pe ai nostri sa pluteasca, iar Diavolul milanez a dat cu ei de pamant, fara mila. Fara nici un pic de mila.

Cel mai probabil, insa, stelistii nu au facut fata unui AC Milan care, in acel moment, era cea mai buna echipa din lume. Nu trebuie sa uitam ca, in semifinalele CCE din acelasi an, milanezii au zdrobit chiar chiar si Realul din Madrid (scor 6 la 1, la general), umilindu-l in Italia cu un incredibil 5 la 0.

Dar haideti mai bine sa ne aducem aminte despre acel sezon.

Steaua si AC Milan in sezonul 1988/1989 al CCE

In acel sezon, militarii erau condusi pe banca de Anghel Iordanescu, cu Titi Dumitriu ca secund. Desi era cu mult schimbata fata de echipa din 1986, pierzandu-i pe drum pe Boloni, Barbulescu, Duckadam si Belodedici, Steaua a reusit sa se mentina in top, trecand, rand pe rand, de Sparta Praga (5-1 si 2-2), Spartak Moscova (3-0 si 2-1), IFK Goteborg (0-1 şi 5-1) si Gala­ta­saray Istanbul (4-0 si 1-1).

In cele 8 meciuri, tripleta Hagi – Lacatus – Piturca a marcat in total 22 de goluri, bagand intreaga Europa in sperieti.

“Parcursul Stelei până la acea finală a fost unul extraordinar, băteam numai la scor, iar prin ceea ce am făcut noi în acei ani am adus glorie fotbalului ro­mânesc”, si-a amintit  “Fiara” Marius Lăcătuş.

Echipa care a jucat finala a fost:

Silviu Lung – Dan Petrescu, Adrian Bumbescu, Stefan Iovan, Nicolae Ungureanu – Iosif Rotariu (Gabi Balint, min. 46), Gheorghe Hagi, Tudorel Stoica, Darius Minea – Marius Lacatus, Victor Piturca.

Rezerve nefolosite: Gheorghe Liliac, Petre Bunaciu, Lucian Balan, Lucian Negrau.

Antrenor: Puiu Iordanescu.

La fel ca in 1986, cand Tudorel Stoica a fost obligat sa treaca pe banca de rezerve, un alt fotbalist stelist a lipsit din finala cu AC Milan. E vorba de Ilie Dumitrescu, pe atunci o noua senzatie in Ghencea. Ilie a fost si el suspendat atunci, pierzand finala si adaugand un nou “ce-ar fi fost daca” listei unde se mai aflau si “ce-ar fi fost daca Belodedici nu pleca?” sau “ce-ar fi fost daca baietii nostri nu erau asa obositi” (stelistii jucasera foarte multe meciuri in acel sezon, in campionat, in Europa dar si pentru nationala).

E adevarat ca Steaua se si intarise in acei ani, in lotul ei aparand oameni precum Silviu Lung, Dumitrescu, Dan Petrescu sau “Regele”, Gica Hagi. Insa asta nu a fost destul. De partea cealalta, AC Milan avea o echipa de super vedete, antrenata de legendarul Arrigo Sacchi.

Echipa care a jucat in finala a fost:

Giovanni Galli – Mauro Tassotti, Alessandro Costacurta (Filipo Galli, min. 75), Franco Baresi, Paolo Maldini – Angelo Colombo, Frank Rijkaard, Carlo Ancelotti, Roberto Donadoni – Ruud Gullit(Pietro Paolo Virdis, min. 59), Marco Van Basten

Rezerve nefolosite: Davide Pinato, Roberto Mussi, Alberigo Evani.

Antrenor: Arrigo Sacchi.

Milanul din acea vreme era condus de faimoasa tripleta olandeza: Gullit-Rijkaard-Van Basten. Iar doi din cei trei, Gullit si Van Basten, au marcat toate cele 4 goluri. Gullit a marcat in minutele 18 si 38, cu Van Basten in minutele 28 si 46. La pauza, scorul era 3 la 0 pentru AC Milan. Stelistii nostri nu au avut nicio sansa in fata unei echipe care, pe langa valoarea incontestabila, a mai avut parte si de sustinerea celor aproape 98 de mii de oameni prezenti atunci pe Camp Nou.

“Aveam un lot destul de restrâns, doar în jur de 13-14 jucători au dus greul în această campanie. Se pare că în finală nu am mai avut energie suficientă pentru a face faţă”, a explicat Gică Hagi. 

“Nevastă-mea îmi spusese să îi aduc ca amintire o şuviţă din părul lui Gullit. La întoarcere i-am spus: «Ce şuviţă, mamă, că nici nu l-am văzut pe teren»”, si-a adus aminte si Bumbescu. 

Pana sa ajunga in finala, AC Milan mai jucase meciuri cu Levski Sofia(numita Vitosha in acele vremuri), Steaua Rosie Belgrad, Werder Bremen si Real Madrid. Nu suferise nicio infrangere, marcase 16 goluri si primise doar 5.

Adevarul este ca Steaua nu ar fi putut castiga niciodata acea finala. Nimeni nu ar fi putut. AC Milan din sezonul 1988-1989 a fost o echipa mult prea buna, cu o generatie exceptionala, care a reusit sa repete aceasta imensa performanta chiar in anul urmator. In sezonul 1989-1990, Milan a castigat din nou Cupa Campionilor Europeni, invingand-o cu 1 la 0 pe Benfica, la Viena. Golul a fost marcat atunci de singurul olandez ca nu a inscris in poarta Stelei, Frank Rijkaard.

Infrangerea suferita pe Camp Nou doare si acum, la 28 de ani distanta. Ramane, insa, una dintre cele mai placute amintiri. In ciuda scorului, nimeni nu poate nega faptul ca Steaua a fost atunci unul dintre gigantii care au lasat urme adanci peste fotbalul european.

Mai jos, puteti vedea un rezumat al meciului:

Comments

comments