Daniel Prodan

Daniel Prodan – fundasul cu sange ros-albastru

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmail

Astazi se face exact un an de cand ne-a parasit Daniel Prodan, unul dintre cei mai buni fundasi care a imbracat vreodata tricoul rosu si albastru. Plecarea sa, spre acel mare stadion din ceruri, a fost o pierdere mare nu doar pentru lumea fotbalului, ci pentru intreg poporul roman. Acum un an am pierdut un om foarte, foarte bun, un om adevarat, cum putini sunt in Romania, pe care nu trebuie sa-l uitam niciodata.

Daniel Prodan – Un fundas fabulos

Pentru mine, Daniel Prodan este unul dintre acei jucatori care iti lasa o stampila puternica in memorie. Asa cum nu pot sa nu ma gandesc la Del Piero, atunci cand vorbesc despre Juventus Torino, mintea mi se duce direct catre Didi Prodan, atunci cand vorbesc despre apararea echipei nationale. Cu el am crescut. Cu el in teren, nu mi-am facut niciodata griji. Pentru ca Daniel Prodan era o marca care garanta calitatea superioara, care garanta o aparare solida. Mai are Romania azi un asemenea fundas? Nu.

Daniel Prodan s-a nascut la data de 23 martie, in anul 1972, la Satu Mare. In fotbalul mare, a debutat chiar pentru echipa orasului, Olimpia, in 1991. La foarte scurt timp dupa, la sfarsitul lui ’92, s-a transferat la Steaua. Avea doar 20 de ani in acel moment, dar s-a impus imediat in prima echipa, contribuind la 5 din cele 6 titluri consecutive castigate de echipa noastra in anii ’90.



Cum era de asteptat, evolutiile excelente de la Steaua l-au trimis direct la echipa nationala. Si aici, ca la echipa de club, s-a impus imediat. Iar asta chiar este o performanta, deoarece Romania avea atunci o nationala solida, foarte buna, unde ajungeai foarte, foarte greu. In alte articole am discutat despre fotbalisti stelisti foarte buni, dar care nu au reusit sa prinda “nationala”, din cauza concurentei foarte puternice. Nu a fost si cazul lui “Tatuca”.

Daniel Prodan a pus mana pe tricoul cu numarul 3, de la Nationala, si nu i-a mai dat drumul. Si, ca sa intelegeti cat de bun era, ganditi-va doar la un singur lucru: langa el juca un fundas care castigase de doua ori Cupa Campionilor Europeni, Miodrag Belodedici. Aceasta era echipa in care a jucat Prodan, una de campioni, iar el era unul dintre ei.

Intotdeauna o sa ma gandesc cum ar fi fost ca Didi Prodan sa fie titular si la mondialul din ’98. A avut insa un mare ghinion atunci. Accidentarile repetate si o interventie chirurgicala facuta gresit i-au distrus cariera. Avea doar 26 de ani in ’98, inca nu ajunsese la apogeu, insa totul a luat-o in jos de la acea operatie.

Si chiar trebuie sa spunem ca Didi Prodan a fost aproape un semi-zeu inainte de acea accidentare. Dupa performantele fabuloase facute cu Steaua si echipa nationala, s-a transferat in Spania, la Atletico Madrid, la inceputul lui ’97. Ca de fiecare data pana atunci, s-a impus imediat in prima echipa, reusind chiar sa marcheze 4 goluri in acea ultima jumatate a sezonului 96-97.

Din pacate, viata nu e intotdeauna dreapta. Dupa Atletico, Daniel Prodan s-a mutat la Rangers, a revenit la Steaua pentru o perioada scurta de timp, apoi s-a dus la Rocar, la FC National. Insa nu a mai fost la fel. S-a retras din fotbal in 2003


Omul Daniel Prodan

Oricat de mare a fost ca fotbalist, ca om, Didi Prodan a fost chiar si mai mare. Nu o spun eu, o spun prietenii lui, cei cu care a jucat, cu care a facut performanta. Si nu doar ca o spun, ci o si demonstreaza prin fapte. Acum cateva zile, mai multi fosti colegi de-ai sai s-au intalnit la Chiajna, pentru un meci demonstrativ dedicat chiar lui.

A jucat Steaua ’96 impotriva Romaniei ’96. Lacatus, fratii Ilie, Piturca, Belodedici, Stelea, Gica Popescu, Panduru, Dorinel Munteanu, Dan Petrescu, Ciocoiu, Marius Baciu, Lupescu, Ganea si multi altii au fost prezenti pentru “Tatuca”. Iar in teren a fost si fiul sau, Razvan Prodan, legitimat acum chiar la Steaua Bucuresti.

“Imi curge sange ros-albastru prin vene”, a spus Didi Prodan, acum cativa ani. Nimeni nu se poate indoi de acest lucru. Chiar fara sa te uiti peste cariera lui, strans legata de Steaua, esti obligat sa-l crezi. Prodan a fost un barbat adevarat. A fost dur in teren. A fost cinstit si corect, un caracter puternic, un om care stia sa rada, un om care a castigat respectul tuturor celor din jurul sau.

La un an distanta, inca ii simtim lipsa. Cand inchid ochii, inca il vad cum sta drept, la intonarea imnului, langa colegii sai din echipa nationala, in tricoul galben, cu numarul 3. Acela va fi intotdeauna locul lui.

Vreau sa inchei acest articol cu cateva cuvinte despre Razvan, fiul lui Didi. Ma bucur enorm ca acesta joaca astazi la Steaua si abia astept sa-l vad debutand in tricoul rosu si albastru. Sper din tot sufletul sa treaca cu bine peste problemele de sanatate si sa revina in teren cat mai repede. Steaua are mare nevoie de un Prodan, de un fotbalist ca Didi, dar mai ales de un om ca el.

Nu te vom uita niciodata, Daniel Prodan!


Comments

comments