Gabi Balint

Gabi Balint – Pele al Stelei

Astazi este ziua de nastere a unuia dintre cei mai mari fotbalisti stelisti din istorie. Gavril Pele Balint, bistriteanul nascut si numit pentru a face performanta in fotbal, implineste azi frumoasa varsta de 55 de ani. Cinci plus cinci da zece, numarul pe care Balint l-a purtat la Steaua, postul pe care a jucat atunci cand a castigat Cupa Campionilor Europeni, in 1986. De ziua lui, as vrea sa impart cu voi una din cele mai vechi amintiri pe care le am despre acest jucator fabulos, care a slujit Steaua timp de un deceniu si care nu a abandonat niciodata echipa noastra draga.

Gabi Balint a debutat la Steaua in 1981, la 7 mai, intr-un meci cu Progresul. Da, 7 mai, o zi magica in istoria Stelei. S-a impus rapid la echipa noastra si la fel de rapid a ajuns la echipa nationala, pentru care a debutat in 1982. Episodul despre care as vrea sa ne amintim a avut loc 8 ani mai tarziu, in 1990,  la Cupa Mondiala.

In acel moment, Gabi Balint era deja un fotbalist cunoscut. Si asta nu doar in Romania, ci la nivel mondial. Cu Steaua, Pele a castigat Cupa Campionilor Europeni si Supercupa Europei, a jucat in finala Cupei Intercontinentale, a castigat cinci titluri in Romania si trei Cupe, a mai jucat o finala de CCE si a ajuns golgeterul Romaniei. Si, in acel moment, avea doar 27 de ani.




Desi Steaua nu a castigat titlul in sezonul 89-90, Gabi Balint a fost golgeterul campionatului. Performanta l-a trimis in lotul pentru Cupa Mondiala din Italia. Romania a cazut atunci intr-o grupa grea, cu Uniunea Sovietica a lui Dasayev, Camerunul lui Roger Milla si Argentina lui Maradona. Astazi, intreaga tara ar plange daca Romania ar intalni asemenea adversari. Insa, atunci, lucrurile stateau altfel.

In primul meci, castigat de ai nostri, cu Uniunea Sovietica, Lacatus si-a facut de cap, inscriind doua goluri in poarta lui Dasayev. A urmat o infrangere, 2-1 cu Camerun, in care Gabi Balint a marcat golul de onoare, in minutul 88. Si asa am ajuns la meciul important, cu Argentina lui Maradona.

In data de 18 iunie, la Napoli, echipa nationala se pregatea sa lupte pentru calificarea in faza urmatoare a cupei mondiale. Avea in fata echipa celui mai mare fotbalist al anilor respectivi, Diego Armando Maradona. E adevarat ca si noi aveam un Maradona in echipa, pe Maradona din Carpati, Gheorghe Hagi. Insa argentinienii aveau un dream team, care a si ajuns in finala acelei competitii, finala pe care au pierdut-o in fata Germaniei de Vest.

Pe tot parcursul meciului, Gabi Balint a fost un pericol permanent pentru poarta lui Sergio Goycochea. Portarul argentinian a respins peste bara un sut de-al stelistului nostru, in minutul 50. A urmat un cap peste poarta, imediat dupa. Si apoi, in minutul 62, argentinienii au deschis scorul, prin Monzon.




La un minut dupa golul marcat de argentinieni, la Bari, Uniunea Sovietica marca al patrulea gol, in meciul cu Camerun, pe care l-a si castigat cu 4-0. In acel moment, Romania era pe ultimul loc in grupa. Ai nostri aveau neaparat nevoie de un gol, pentru a putea trece mai departe. Iar golul a venit.

In minutul 68, Lacatus a pornit intr-una din cursele sale obisnuite, pe dreapta. Centrarea pe care o astepta o tara intreaga a venit si ea, iar mingea trimisa de atacantul stelist s-a dus pana la coltul lung. Acolo, Klein a recentrat pana la Balint, iar atacantul nostru nu a iertat, trimitand cu capul fara sanse pentru Goycochea.

Nu voi uita niciodata tipatul lui Cristian Topescu: „Balint! Cap! Gooooooool!”

Trei cuvinte care au descris perfect faza care a dus Romania in optimile mondialului italian, trei cuvinte simple, dar un aranjament amuzant. O fi fost Gabi Balint fotbalist, dar a fost unul dintre acei fotbalisti cu capul plin. Altfel nici n-ar fi avut performantele pe care le-a avut. Pele al Stelei a fost un fotbalist foarte inteligent. Iar inteligenta i-a dat puterea sa se adapteze pe toate posturile unde a fost jucat. La Steaua, a inceput ca mijlocas dreapta. Apoi a renuntat la acel post, pentru Lacatus, trecand pe stanga. Si a renuntat si la banda stanga, atunci cand a venit Hagi, trecand in atac sau oriunde era nevoie de el.

„Trebuia sa marcheze Gabi Balint, omul nostru de gol!”,  a mai strigat Topescu in acel meci. Da, trebuia. Steaua nu ar fi fost aceeasi fara Pele. Nici echipa nationala.

Gabi Balint a lasat urme adanci in istoria fotbalului romanesc. Chiar daca o accidentare grava l-a fortat sa renunte la fotbal in 1993, la doar 30 de ani, acesta nu si-a parasit colegii. A continuat, ca antrenor secund, si a fost alaturi de Hagi si compania la performantele obtinute in 94 si 98.

Astazi, Pele al nostru a implinit 55 de ani. Iti multumim pentru tot, Gabi!

La multi ani!




Comments

comments