Emeric Ienei

De ziua lui, Dinu il ataca pe Ienei, pentru a-i face cadou lui Lucescu

E greu sa asculti cand vorbeste Cornel Dinu. Ca orice cocalar care incearca sa para ceea ce nu e, fostul fundas dinamovist face si el tot ce poate ca sa para mai destept decat e. Din pacate, are succes doar foarte rar.  De ziua lui, ieri, Dinu a facut un interviu pentru Gsp, adica ziarul lui Mircea Lucescu. Si pentru ca era ziarul lui Mircea Lucescu, Dinu nu s-a putut abtine sa nu dea in Steaua si in Emeric Ienei, cel mai mare antrenor roman din toate timpurile.

O poveste veche

Deja, toata lumea stie povestea preferata a cainilor lui Lucescu. „Ienei a fost un antrenor slab, jucatorii Stelei din anii 80 au fost slabi, Steaua a fost slaba si doar datorita lui Ceausescu a facut performanta.” Toate performantele obtinute de „militari” in acei ani sunt irelevante pentru cainii care au fost si mai buni, si mai curati, si mai frumosi, si mai destepti, si mai si. Din pacate pentru ei, e destul sa cauti timp de 2 minute pe internet, ca sa afli adevarul.

Iar adevarul e ca Steaua a fost o super echipa, cu un super antrenor, cu super fotbalisti, care a realizat super performante. In acelasi timp, Dinamo Bucuresti s-a facut de rusine peste tot pe unde a ajuns.

In interviul din Gsp, Dinu l-a criticat pe Ienei, spunand ca nu stia nimic. Asadar, trebuie neaparat sa analizam carierele celor doi antrenori.

Cornel Dinu, un iubitor al prosoapelor

Pentru cei mai tineri, Cornel Dinu a fost un fundas dinamovist, unul foarte bun. Dar chiar daca era foarte bun, Marcelino Raducanu al nostru tot il umilea cand dorea, trimitand frumos mingea printre picioarele „Procurorului”.

Si daca a fost un fundas bun, nu la fel au stat treburile cand Dinu a devenit antrenor. A fost, in cel mai bun caz, un antrenor mediocru. In toata cariera sa, a castigat un titlu si doua cupe. In rest, a reusit mai degraba sa se faca de rusine, antrenorul Dinu fiind recunoscut azi doar pentru un prosop aruncat in Giulesti si pentru faimoasa victorie a Forestei Falticeni, cu Dinamo, echipa pe care chiar el o antrena.

In ciuda carierei lipsite in totalitate de rezultate, Dinu a reusit cumva sa ajunga selectioner. Da, a antrenat nationala Romaniei in preliminariile pentru World Cup ’94. Acela a fost cel mai bun mondial la care a participat Romania vreodata, dar putea sa nu fie. Daca Dinu nu era dat afara, dupa o infrangere 5-2 cu Cehoslovacia, astazi nu mai aveam amintiri placute din anul 1994. Dar a fost inlocuit cu Iordanescu, Romania s-a calificat de pe primul loc si azi ne laudam cu golurile marcate de Hagi, Ilie Dumitrescu sau Raducioiu.

Cand antrenezi fotbalisti precum Hagi, Dumitrescu, Belodedici sau Prodan, dar te faci de rusine, atunci trebuie sa te intrebi daca meseria de antrenor e pentru tine. Si, bineinteles, trebuie sa o lasi moale rau de tot cu criticile la adresa altor antrenori.

Emeric Ienei a pus Romania pe harta fotbalului mondial

Un articol nu e destul pentru a vorbi despre performantele obtinute de Emeric Ienei ca antrenor. Chiar si o carte ar fi prea putin. Dar o sa incercam sa prezentam pe scurt realizarile celui mai mare antrenor roman din istorie.

Ca antrenor principal, nea Imi a venit la Steaua in 1975. A stat pana in 1978 si a castigat 2 titluri si o cupa. Dupa o pauza de cativa ani, s-a intors la echipa lui de suflet in 1983. A stat un an si a fost inlocuit cu Halagian. Insa „armeanul” a stat la echipa doar patru luni. Apoi a fost dat afara si Ienei a fost rechemat.

Astazi, Halagian sustine ca el a facut Steaua ’86 si ca, daca nu ar fi fost el, echipa noastra nu ar fi castigat niciodata Cupa Campionilor Europeni. Cand spune se bazeaza doar pe patru lucruri: Barbulescu, Bumbescu, Boloni si Radu II. Acestia sunt fotbalistii care au venit la echipa noastra in acele patru luni cat Halagian a antrenat.

E de ras!

In primul rand, Tudorel Stoica, Duckadam, Iovan, Balint, Belodedici, Majearu, Iovan, Piturca si Lacatus erau deja la echipa in momentul in care a venit „armeanul”. In al doilea rand, cei patru care au venit in 1984 au fost adusi de Ion Alecsandrescu, creierul Stelei din acele vremuri. Daca el nu dorea un jucator, acesta nu ajungea la Steaua. Si, in al treilea rand, patru luni nu e destul ca sa creezi un jucator de clasa mondiala sau o echipa castigatoare de CCE.

Pentru asta ai nevoie de cativa ani. Emeric Ienei a avut doi ani la dispozitie. In acei doi ani, a castigat un titlu, apoi o cupa, o Cupa a Campionilor Europeni si inca un titlu. A plecat la nationala, dar a lasat in urma sa o masinarie perfecta, care a dominat fotbalul european din ce-a de-a doua jumatate a anilor 80.

Plini de invidie si frustrari, oameni ca Dinu si Lucescu spun azi ca Steaua acelor ani platea jucatorii adversi pentru a se da la o parte. Am vrea sa stim, asadar, cu cat l-a platit Steaua pe Van Basten. Pentru ca, evident, nu a fost destul. Olandezul nu s-a dat la o parte, in finala din ’89. Nici el, dar nici colegul lui, Ruud Gullit. Nu s-a dat nici Romario, dupa ei, si nu s-a dat nici Rui Aguas, inaintea lor. Dar s-au dat Ali McCoist, Dasaev, Scifo, Tanju Colak, Schuster sau Urruti. Ce sa intelegem de aici? Ca Steaua avea bani pentru unii, nu si pentru altii? O sa ne explice domnul Dinu la un moment dat, cand o sa ne explice si de ce prietenul sau, Lucescu, nu a calificat nationala Romaniei la Cupa Mondiala din 1986, adica din acelasi an in care Steaua a castigat CCE.

Coppa del Mondo Italia ’90

Dupa succesul de la Sevilla, Emeric Ienei a fost automat promovat la nationala, in locul pierzatorului permanent, Mircea Lucescu. Misiunea lui a fost aceeasi: performanta. Si chiar daca nu a reusit sa se califice la EURO 1988(Romania a terminat pe locul 2 in grupa de calificari, la un punct de Spania, pe care chiar a batut-o cu 3-1, la Bucuresti. Din pacate, un egal, cu Austria, la Vienna, chiar in ultimul meci, ne-a fost fatal.) a reusit sa duca nationala la Cupa Mondiala din 1990.

Pentru Romania, a fost primul campionat mondial dupa o pauza de 20 de ani (adica 4 editii consecutive la care nu am participat). Ar fi trebuit sa ne calificam in 1986, insa Lucescu a reusit performanta de a se face de rusine cu Irlanda de Nord, chiar la Bucuresti. Cu o echipa plina atunci de Corasi, Iorgulesti, Mateuti sau Geolgai, una in care manji tineri precum Belodedici, Balint sau Lacatus nu aveau loc si in care fotbalisti maturi precum Piturca sau Stoica nu erau doriti, cel poreclit Il Muce a pierdut meciul decisiv de la Bucuresti. Irlanda de Nord ne-a batut cu 1-0, apoi a facut un blat cu sora mai mare, Anglia, si s-au calificat mai departe impreuna.

Esecul rusinos al lui Mircea Lucescu da si mai mare valoare calificarii la CM din 1990. Prin urmare, il face si pe Ienei un antrenor si mai valoros.

La acel mondial, Romania s-a calificat dupa ce a lasat acasa Danemarca fratilor Laudrup. Apoi a terminat pe locul 2 intr-o grupa in care au mai participat Camerunul lui Mila, Argentina lui Maradona si Uniunea Sovietica a aceluias Dasaev. A trecut in optimi si a facut 0-0 cu Irlanda, echipa care la acel mondial fusese egala Angliei lui Lineker si a Olandei lui Van Basten. Din pacate, am pierdut acel meci la penaltiuri si nu am mai apucat sa intalnim Italia lui Schillaci. Daca o faceam, azi ne aduceam aminte cu multa bucurie si de acea Coppa del Mondo.

Bunul simt si caracterul frumos au facut ca Emeric Ienei sa nu se puna niciodata inaintea elevilor sai. Ca un parinte, a preferat mereu sa-i lase pe ei in lumina reflectoarelor, sa fie ei vedetele. Ar fi putut, desigur, sa-si faca si el reclama, asa cum face Lucescu astazi. Iar reclama sa nu ar fi fost mincinoasa, ca in cazul lui Il Muce. Toate laudele ar fi fost meritate, pentru ca Emeric Ienei a fost creatorul unor echipe fabuloase. Steaua 86 si Romania 90 ii apartin. Sunt doar ale lui. Asa cum si performantele acelor ani sunt doar ale lui.

Emeric Ienei a fost un antrenor imens. Cel mai important, este un om imens, un gentleman urias, intr-o lume plina de aruncatori de prosoape.

Nu, Emeric Ienei nu a fluturat niciodata prosoape, pentru a-si umili advesarii. Nu asta e caracterul sau. Dar i-a invins pe teren, cu valoare, cu bun simt si cu mult respect. Iar asta il face si mai mare, mult prea mare pentru oameni mici precum Dinu sau Lucescu.

Nea Imi i-a invins din nou

In cautarea de senzational, cei de la Gsp l-au contactat si pe nea Imi, pentru a-i spune repede ce a zis Cornel Dinu. Deloc surprinzator, cel mai mare antrenor roman din toate timpurile a raspuns ca un gentleman, demonstrand ca bunele maniere nu se pierd odata cu trecerea anilor.

„Eu îl apreciez ca jucător şi ca antrenor. Nu luaţi asta ca pe un semn de slăbiciune din partea mea. Este doar un semn că un om inteligent nu intră în astfel de discurs. Cedez eu primul, pe principiul vechiului proverb,” a spus nea Imi pentru Gsp.

Si, bineinteles, a sarit si in apararea Stelei, echipa pe care a iubit-o mereu.

„Nu cu mitraliere şi cu tancuri i-am învins pe cei de la Barcelona! Nu aşa a ajuns Steaua şi în finala Cupei Campionilor din ’89, ci pe valoare demonstrată în iarbă!”

Daca esti stelist, nu ai cum sa nu-l iubesti si pe Emeric Ienei.

 

Comments

comments