Traind intr-o stare permanenta de frustrare, Lucescu a renuntat la a mai lupta cu Steaua pe terenul de fotbal. A dus lupta mai departe, in presa. Acolo, avand in jurul lui o retea de ziaristi de casa, a reusit sa-si faca o imagine de semizeu, cei mai multi mercenari din presa numindu-l fara vreo retinere „cel mai mare antrenor roman”. Doar ca nea Mircea nu e nici macar in top 3 cei mai buni antrenori romani din toate timpurile, top ocupat tot de stelisti, evident: Pisti Covaci, Emeric Ienei, Anghel Iordanescu.

Lucescu si-a justificat intotdeauna mediocritatea acuzand Steaua. In anii 80, Steaua si Valentin Ceauescu i-au adus in fata echipe precum 17 Nentori Tirana. Tot in acea vreme, echipa noastra lua cu „arcanul” cei mai buni fotbalisti din Romania. Ii stiti doar: Bumbescu, Barbulescu, Piturca sau Dukadam. Pentru Dinamoul celui poreclit Il Luce mai ramasesera doar ciurucuri: Andone, Rednic, Balaci, Camataru. Cu astfel de fotbalisti chiar nu se putea face nimic!

Apoi au venit anii 90 si nea Mircea a fugit in strainatate. Si-a aratat limitele la Brescia, unde l-a transferat chiar pe regele fotbalului romanesc, Gica Hagi. Insa nici macar Hagi nu l-a putut ajuta pe Lucescu sa evite rusinea, Brescia fiind o echipa obisnuita sa schimbe liga in fiecare sezon.

Revenit in Romania, la Rapid, s-a chinuit din nou. Si a avut nevoie ca Steaua sa fie distrusa de politicieni corupti, pentru a putea castiga si el ceva. Iar apoi au intervenit pilele lui Giovanni si Lucescu a ajuns la Inter.

Pe vremea aceea, Inter era o super echipa. Avea in lot oameni precum Ronaldo, marele atacant brazilian. Insa nea Mircea tot a reusit sa se faca de rusine, ramanand celebru conflictul pe care l-a avut cu Taribo West. In timpul unui meci, nigerianul si-a aruncat tricoul direct in fata lui nea Mircea.

Apoi Lucescu s-a reorientat. S-a mutat in doua campionate similare cu cel al Romaniei, Ucraina si Turcia. Aici, nea Mircea si-a pus la punct niste retele excelente, care l-au ajutat sa castige titluri si cupe.  Si, cu toate ca a luat titlul, Galata tot l-a dat afara. E un moment care ar trebui sa le dea de gandit sustinatorilor sai.

Dupa mai multi ani in Ucraina, unde nimeni nu indraznea macar sa ridice privirea in fata Sahtiorului lui Ahmetov, Lucescu a ajuns in Rusia, la Zenit. Echipa era buna, campionatul era bunicel, bani erau destui. Doar un lucru lipsea: reteaua de pile, cunoscuti si prieteni. Fara ea, nea Mircea s-a vazut descoperit. Si, in ciuda lotului foarte puternic, a reusit sa termine pe locul 3. Titlul a fost castigat de Spartak, dupa o pauza de 15 ani.

Nu ne indoim de faptul ca Lucescu stie limba rusa. Sigur o stie. Insa frustrarile provocate de Steaua au lasat urme adanci. Asa ca nea Mircea a simtit nevoia sa vorbeasca cu presa din Romania despre acest esec, nu cu cea din Rusia. Aici, bravul Lucescu s-a plans din nou ca a fost furat, ca a fost o conspiratie impotriva lui. A folosit acelasi text ca si pana acum. Un singur lucru a lipsit: Steaua.

De data asta, „cel mai mare antrenor roman” a uitat sa dea vina pe Steaua pentru esecurile lui. Noi punem aceasta scapare pe seama varstei. Alta explicatie nu e. Pentru ca e imposibil de crezut ca Steaua si Valentin Ceauescu chiar nu si-au bagat cozile si in prima liga din Rusia.

Lucescu a  pierdut si va mai pierde. Aceasta e valoarea lui. E un antrenor mediocru. Si nu va ajunge niciodata mare. Pentru a ajunge mare, nea Mircea, trebuie intai sa inveti sa pierzi cu demnitate. Apoi trebuie sa poti invata din greseli. Iar tie, catel batran, iti lipsesc aceste calitati.

The post Sariti! Iar l-a furat Steaua pe Lucescu! appeared first on Steaua Liberă.