O poveste veche

Deja, toata lumea stie povestea preferata a cainilor lui Lucescu. „Ienei a fost un antrenor slab, jucatorii Stelei din anii 80 au fost slabi, Steaua a fost slaba si doar datorita lui Ceausescu a facut performanta.” Toate performantele obtinute de „militari” in acei ani sunt irelevante pentru cainii care au fost si mai buni, si mai curati, si mai frumosi, si mai destepti, si mai si. Din pacate pentru ei, e destul sa cauti timp de 2 minute pe internet, ca sa afli adevarul.

Iar adevarul e ca Steaua a fost o super echipa, cu un super antrenor, cu super fotbalisti, care a realizat super performante. In acelasi timp, Dinamo Bucuresti s-a facut de rusine peste tot pe unde a ajuns.

In interviul din Gsp, Dinu l-a criticat pe Ienei, spunand ca nu stia nimic. Asadar, trebuie neaparat sa analizam carierele celor doi antrenori.

Cornel Dinu, un iubitor al prosoapelor

Pentru cei mai tineri, Cornel Dinu a fost un fundas dinamovist, unul foarte bun. Dar chiar daca era foarte bun, Marcelino Raducanu al nostru tot il umilea cand dorea, trimitand frumos mingea printre picioarele „Procurorului”.

Si daca a fost un fundas bun, nu la fel au stat treburile cand Dinu a devenit antrenor. A fost, in cel mai bun caz, un antrenor mediocru. In toata cariera sa, a castigat un titlu si doua cupe. In rest, a reusit mai degraba sa se faca de rusine, antrenorul Dinu fiind recunoscut azi doar pentru un prosop aruncat in Giulesti si pentru faimoasa victorie a Forestei Falticeni, cu Dinamo, echipa pe care chiar el o antrena.

In ciuda carierei lipsite in totalitate de rezultate, Dinu a reusit cumva sa ajunga selectioner. Da, a antrenat nationala Romaniei in preliminariile pentru World Cup ’94. Acela a fost cel mai bun mondial la care a participat Romania vreodata, dar putea sa nu fie. Daca Dinu nu era dat afara, dupa o infrangere 5-2 cu Cehoslovacia, astazi nu mai aveam amintiri placute din anul 1994. Dar a fost inlocuit cu Iordanescu, Romania s-a calificat de pe primul loc si azi ne laudam cu golurile marcate de Hagi, Ilie Dumitrescu sau Raducioiu.

Cand antrenezi fotbalisti precum Hagi, Dumitrescu, Belodedici sau Prodan, dar te faci de rusine, atunci trebuie sa te intrebi daca meseria de antrenor e pentru tine. Si, bineinteles, trebuie sa o lasi moale rau de tot cu criticile la adresa altor antrenori.

Emeric Ienei a pus Romania pe harta fotbalului mondial

Un articol nu e destul pentru a vorbi despre performantele obtinute de Emeric Ienei ca antrenor. Chiar si o carte ar fi prea putin. Dar o sa incercam sa prezentam pe scurt realizarile celui mai mare antrenor roman din istorie.

Ca antrenor principal, nea Imi a venit la Steaua in 1975. A stat pana in 1978 si a castigat 2 titluri si o cupa. Dupa o pauza de cativa ani, s-a intors la echipa lui de suflet in 1983. A stat un an si a fost inlocuit cu Halagian. Insa „armeanul” a stat la echipa doar patru luni. Apoi a fost dat afara si Ienei a fost rechemat.

Astazi, Halagian sustine ca el a facut Steaua ’86 si ca, daca nu ar fi fost el, echipa noastra nu ar fi castigat niciodata Cupa Campionilor Europeni. Cand spune se bazeaza doar pe patru lucruri: Barbulescu, Bumbescu, Boloni si Radu II. Acestia sunt fotbalistii care au venit la echipa noastra in acele patru luni cat Halagian a antrenat.

E de ras!

In primul rand, Tudorel Stoica, Duckadam, Iovan, Balint, Belodedici, Majearu, Iovan, Piturca si Lacatus erau deja la echipa in momentul in care a venit „armeanul”. In al doilea rand, cei patru care au venit in 1984 au fost adusi de Ion Alecsandrescu, creierul Stelei din acele vremuri. Daca el nu dorea un jucator, acesta nu ajungea la Steaua. Si, in al treilea rand, patru luni nu e destul ca sa creezi un jucator de clasa mondiala sau o echipa castigatoare de CCE.

Pentru asta ai nevoie de cativa ani. Emeric Ienei a avut doi ani la dispozitie. In acei doi ani, a castigat un titlu, apoi o cupa, o Cupa a Campionilor Europeni si inca un titlu. A plecat la nationala, dar a lasat in urma sa o masinarie perfecta, care a dominat fotbalul european din ce-a de-a doua jumatate a anilor 80.

Plini de invidie si frustrari, oameni ca Dinu si Lucescu spun azi ca Steaua acelor ani platea jucatorii adversi pentru a se da la o parte. Am vrea sa stim, asadar, cu cat l-a platit Steaua pe Van Basten. Pentru ca, evident, nu a fost destul. Olandezul nu s-a dat la o parte, in finala din ’89. Nici el, dar nici colegul lui, Ruud Gullit. Nu s-a dat nici Romario, dupa ei, si nu s-a dat nici Rui Aguas, inaintea lor. Dar s-au dat Ali McCoist, Dasaev, Scifo, Tanju Colak, Schuster sau Urruti. Ce sa intelegem de aici? Ca Steaua avea bani pentru unii, nu si pentru altii? O sa ne explice domnul Dinu la un moment dat, cand o sa ne explice si de ce prietenul sau, Lucescu, nu a calificat nationala Romaniei la Cupa Mondiala din 1986, adica din acelasi an in care Steaua a castigat CCE.

Coppa del Mondo Italia ’90

Dupa succesul de la Sevilla, Emeric Ienei a fost automat promovat la nationala, in locul pierzatorului permanent, Mircea Lucescu. Misiunea lui a fost aceeasi: performanta. Si chiar daca nu a reusit sa se califice la EURO 1988(Romania a terminat pe locul 2 in grupa de calificari, la un punct de Spania, pe care chiar a batut-o cu 3-1, la Bucuresti. Din pacate, un egal, cu Austria, la Vienna, chiar in ultimul meci, ne-a fost fatal.) a reusit sa duca nationala la Cupa Mondiala din 1990.

Pentru Romania, a fost primul campionat mondial dupa o pauza de 20 de ani (adica 4 editii consecutive la care nu am participat). Ar fi trebuit sa ne calificam in 1986, insa Lucescu a reusit performanta de a se face de rusine cu Irlanda de Nord, chiar la Bucuresti. Cu o echipa plina atunci de Corasi, Iorgulesti, Mateuti sau Geolgai, una in care manji tineri precum Belodedici, Balint sau Lacatus nu aveau loc si in care fotbalisti maturi precum Piturca sau Stoica nu erau doriti, cel poreclit Il Muce a pierdut meciul decisiv de la Bucuresti. Irlanda de Nord ne-a batut cu 1-0, apoi a facut un blat cu sora mai mare, Anglia, si s-au calificat mai departe impreuna.

Esecul rusinos al lui Mircea Lucescu da si mai mare valoare calificarii la CM din 1990. Prin urmare, il face si pe Ienei un antrenor si mai valoros.

La acel mondial, Romania s-a calificat dupa ce a lasat acasa Danemarca fratilor Laudrup. Apoi a terminat pe locul 2 intr-o grupa in care au mai participat Camerunul lui Mila, Argentina lui Maradona si Uniunea Sovietica a aceluias Dasaev. A trecut in optimi si a facut 0-0 cu Irlanda, echipa care la acel mondial fusese egala Angliei lui Lineker si a Olandei lui Van Basten. Din pacate, am pierdut acel meci la penaltiuri si nu am mai apucat sa intalnim Italia lui Schillaci. Daca o faceam, azi ne aduceam aminte cu multa bucurie si de acea Coppa del Mondo.

Bunul simt si caracterul frumos au facut ca Emeric Ienei sa nu se puna niciodata inaintea elevilor sai. Ca un parinte, a preferat mereu sa-i lase pe ei in lumina reflectoarelor, sa fie ei vedetele. Ar fi putut, desigur, sa-si faca si el reclama, asa cum face Lucescu astazi. Iar reclama sa nu ar fi fost mincinoasa, ca in cazul lui Il Muce. Toate laudele ar fi fost meritate, pentru ca Emeric Ienei a fost creatorul unor echipe fabuloase. Steaua 86 si Romania 90 ii apartin. Sunt doar ale lui. Asa cum si performantele acelor ani sunt doar ale lui.

Emeric Ienei a fost un antrenor imens. Cel mai important, este un om imens, un gentleman urias, intr-o lume plina de aruncatori de prosoape.

Nu, Emeric Ienei nu a fluturat niciodata prosoape, pentru a-si umili advesarii. Nu asta e caracterul sau. Dar i-a invins pe teren, cu valoare, cu bun simt si cu mult respect. Iar asta il face si mai mare, mult prea mare pentru oameni mici precum Dinu sau Lucescu.

Nea Imi i-a invins din nou

In cautarea de senzational, cei de la Gsp l-au contactat si pe nea Imi, pentru a-i spune repede ce a zis Cornel Dinu. Deloc surprinzator, cel mai mare antrenor roman din toate timpurile a raspuns ca un gentleman, demonstrand ca bunele maniere nu se pierd odata cu trecerea anilor.

„Eu îl apreciez ca jucător şi ca antrenor. Nu luaţi asta ca pe un semn de slăbiciune din partea mea. Este doar un semn că un om inteligent nu intră în astfel de discurs. Cedez eu primul, pe principiul vechiului proverb,” a spus nea Imi pentru Gsp.

Si, bineinteles, a sarit si in apararea Stelei, echipa pe care a iubit-o mereu.

„Nu cu mitraliere şi cu tancuri i-am învins pe cei de la Barcelona! Nu aşa a ajuns Steaua şi în finala Cupei Campionilor din ’89, ci pe valoare demonstrată în iarbă!”

Daca esti stelist, nu ai cum sa nu-l iubesti si pe Emeric Ienei.

The post De ziua lui, Dinu il ataca pe Ienei, pentru a-i face cadou lui Lucescu appeared first on Steaua Liberă.

Cum a inceput totul?

Gica Hagi nu a fost niciodata un om care sa caute scandalul sau care sa iubeasca conferintele de presa inutile si sunetul propriei sale voci. Insa el iubeste fotbalul si iubeste foarte mult clubul Steaua. Asa ca, atunci cand a anuntat ca va sustine o conferinta de presa la restaurantul „Pescarus”, din Herastrau, la data de 16 februarie 1998, nu cred ca ziaristii romani au fost foarte surprinsi, desi Tolontan si Mitran, doi dintre cei care au scris despre conferinta, s-au dat nedumeriti la acea vreme.

De ce a tinut Hagi sa faca o conferinta de presa? Motivul a fost o ancheta despre Valentin Ceausescu si Steaua, ancheta publicata in ProSport Magazin. Pe Hagi l-au deranjat cateva declaratii facute de Mircea Lucescu si Costica Anghelache, pe care el le-a considerat mincinoase.



In acea perioada, cel poreclit „Il Muce” conducea Rapidul. Lucescu s-a intors in tara in 1997, dupa 7 ani in care s-a facut de rusine prin Europa. Era disperat sa isi spele imaginea si, bineinteles, sa castige un titlu. Insa Steaua era prea puternica in acea vreme. Echipa noastra se pregatea sa castige al saselea titlu consecutiv, avea un lot format din jucatori tineri, foarte valorosi, si foarte multi bani, castigati in anii precedenti.

Intors in Romania, Lucescu si-a reactivat prietenii de dinainte de 89. Trecusera aproape 7 ani de la caderea comunismului, dar obiceiurile vechi nu se uita chiar asa de usor. Astfel, la putin peste un deceniu de la castigarea Cupei Campionilor Europeni, presa din Romania dadea de pamant cu Steaua. Si atacurile au inceput. Aceleasi povesti mincinoase, vechi si obositoare:

„Steaua lua fotbalisti cu arcanul.”; „Steaua a castigat titluri pentru ca era ajutata de Nicolae Ceausescu”; „Steaua a castigat CCE pentru ca a fost ajutata de Ceausescu”; „Valentin Ceausescu era un demon care decidea cine traieste si cine moare in fotbalul romanesc”; „Lucescu a fost cel mai mare antrenor din toate timpurile”; „Lucescu ar fi castigat CCE cu Dinamo daca nu il oprea Valentin Ceausescu”; „Lucescu a luptat impotriva familiei Ceausescu si a regimului comunist”; „Steaua a fost echipa comunistilor”; „Steaua a avut doar noroc, in timp ce dinamo a avut doar ghinion” etc.

Le stiti. Le-ati auzit si cu siguranta le veti mai auzi. Dar Gica Hagi nu a vrut sa le auda in acea perioada.

Conferinta de presa de la „Pescarus”

Peste 50 de ziaristi au venit la acea conferinta de presa. Hagi a intarziat. A venit la Bucuresti direct de la Istanbul. Nu de placere. Ci pentru ca era nevoit sa o faca. Pentru Steaua. E important sa retineti ca, in acea vreme, Hagi era sub contract cu Galata. A pierdut cel putin o zi de antrenamente, din timpul sau, pentru a veni la Bucuresti si pentru a vorbi cu niste ziaristi care oricum nu au inteles nimic. Si nici nu voiau sa inteleaga. Desi stia acest lucru, lui Hagi nu i-a pasat. A tinut neaparat sa vorbeasca.

Nu s-a ascuns deloc. Cum a ajuns la „Pescarus”, le-a spus in fata ziaristilor ce avea pe suflet.

„Am venit special de la Istanbul pentru ca am citit in revista ProSport Magazin o ancheta despre Valentin Ceausescu si Steaua. Am ramas total surprins de declaratiile lui nea Mircea Lucescu si ale lui nea Costica Anghelache. Imi pare rau, dar am sa vorbesc contra lor.”

Asa a inceput Hagi. Apoi a scos o foaie de hartie. Avea scrisa pe ea idei, semn ca venise pregatit, ca nu dorea sa vorbeasca doar ca sa se afle in treaba, ca era cu adevarat suparat.

„Ei au atacat Steaua si pe domnul Valentin Ceausescu. De asta sunt aici, in fata dumneavoastra, ca sa spun adevarul. Se incearca patarea performantelor Stelei. Si nu e prima oara. Regret sa o spun, dar Lucescu a dat-o-n bara.”



Nu s-a ferit deloc sa il apere pe Valentin Ceausescu, fiul fostului dictator, caruia i se adreseaza cu „domnul”. E foarte important sa notam acest aspect, deoarece Hagi era atunci „rege” in Romania si „zeu” in Turcia. Nu era chiar orice om, nu era chiar orice fotbalist. Cand Hagi vorbea, oamenii ascultau. Din pacate, presa din Romania era inca de pe atunci plina de lepre. In loc sa inteleaga ce trebuiau sa inteleaga, oameni ca Tolontan si Mitran au fost ironici in articolele lor. Ei, evident, stiau mai bine ca Hagi cine era Valentin Ceausescu si ce a facut pentru Steaua.

„Asa au fost vremurile, ce voiati sa faca?!” le-a spus Hagi ziaristilor prezenti, despre Valentin Ceauescu. „Ca orice presedinte de club, el a vrut cei mai buni jucatori si Steaua a devenit cea mai buna echipa din Europa. DACA EXISTA O ECHIPA IN ROMANIA IN FATA CAREIA SA NE PLECAM, ACEEA ESTE STEAUA ANILOR ’85-’90.”

Hagi vorbea, din pacate, cu niste pereti. Ziaristii de la conferinta erau plictisiti, nu voiau sa auda. „Pentru asta ai venit, Gica, de la Istabul?!” s-a trezit unul din ei sa intrebe.

„Da,” i-a raspuns Hagi. „Sa fiu inteles limpede. N-am nimic cu Dinamo, poate ca maine voi antrena pe Dinamo. Cine stie? Si nu vorbesc ca stelist, ci ca suporter al fotbalului. Si daca jucam la Dinamo ziceam la fel. Imi pare rau ca trebuie sa vorbesc contra unei persoane pe care o respect asa de mult, dar nea Mircea a dat-o in bara.”

Mai sus, puteti citi articolul lui Tolontan si Mitran. In el, veti vedea cum cuvintele lui Hagi au declansat o reactie de aparare din partea celor prezenti. Niciunul din ziaristi nu voia sa ii dea dreptate. Pentru ei, era imposibil ca Lucescu sa minta. De altfel, Tolontan si Mitran chiar incep sa-l perie pe fostul dinamovist. Si asta intr-un articol in care Hagi spunea ca vorbeste prostii. Cei doi voiau sa-i faca pe cititorii lor sa inteleaga ca Lucescu i-ar fi salvat lui Hagi cariera, atunci cand l-a chemat la Brescia, de la Real Madrid. nu. Acea mutare a fost cea mai mare eroare facuta de Hagi in cariera sa. Convins de Lucescu, acesta a dat una dintre cele mai mari echipe din lume pe una de trei surcele, din Italia. Si, ca sa intelegeti cat de mare a fost greseala, aflati ca Brescia condusa de Il Muce a retrogradat la sfarsitul sezonului 1992-1993 in Serie B, desi avea in componenta sa 4 internationali romani: Hagi, Sabau, Mateut si Raducioiu. Insa acesti mari cunoscatori, Mitran si Tolontan, vor ca noi sa credem ca Barcelona l-a cumparat pe Hagi datorita meciurilor din Serie B. Nu. Hagi a ajuns la Barcelona pentru ca era un jucator de Barcelona, care a gresit, atunci cand l-a ascultat pe Lucescu si a plecat de la Real. Prin acea decizie, cariera fostului nostru decar a facut 10 pasi in spate.

Ziaristii n-au inteles nimic

Multi il ironizeaza azi pe Hagi, lasand sa se inteleaga ca nu stie sa vorbeasca. Dar, atunci, in 1998, Hagi a vorbit foarte clar. Problema a fost la ziaristii care, asa cum am zis, nu au vrut deloc sa il asculte si sa il inteleaga. Ei cautau scandal, nu adevarul. Asa ca au urmat intrebari despre Iordanescu, despre Mircea Sandu, dar si una care i-a dat de gol pe acesti propagandisti mizerabili:

„Gica, nu crezi ca vorbele tale pot fi interpretate ca un sprijin pentru Steaua, in momentul unei lupte acerbe la titlu cu Rapid?”

Asta ii deranja pe ei. Nu mai voiau sa vada cum Steaua mai castiga un titlu. Voiau sa-l vada rege pe bulibasa lor. Deranjat de atitudinea lor, Hagi a incheiat vorbind din suflet:

„Noi, la Steaua, n-am facut blaturi. Ei (n.r. Dinamo) au facut blaturi. Au creat echipe impotriva noastra, dar si acelora le dadeam 11-0, cum a fost Hunedoara, copilul lor. O suta si ceva de goluri dadeam, la 15 puncte terminam in fata. Ce sa mai contesti, in cazul asta?! Va spun, nea Mircea a dat-o in bara.”

Aceasta ultima declaratie i-a pus in dificultate pe Tolontan si Mitran. Este o declaratie care da de pamant cu eroul lor, Lucescu, si apara Steaua. Asa ca, pentru a salva imaginea celui care avea sa piarda titlul cu Rapid in acel an, s-au gandit sa incheie articolul acuzand Steaua ca l-a omorat pe Viorel Mateianu, fost antrenor la FC Bihor. Acesta murise cu doar cateva luni inainte de conferinta tinuta de Hagi, la 25 noiembrie, 1997. Avea 59 de ani. Cauza mortii sale, conform celor doi jurnalisti, a fost un meci jucat intre Steaua si FC Bihor, in 1988(!!!). Orice alte comentarii despre acest subiect sunt inutile. Va lasam doar parerea lui Hagi: „E o prostie.”

Anul 1998

Asa cum am mai zis de multe ori, Hagi a avut intotdeaua un instinct foarte bun in ceea ce priveste fotbalul romanesc. El ne-a avertizat ca fotbalul de la noi din tara va scadea in valoare. Si tot el ne-a avertizat in ceea ce-l priveste pe Becali. Atunci, in 1998, aceasta conferinta de presa a fost, cred eu, tot o incercare de-a lui Hagi de a trage un semnal de alarma. La mai putin de doua luni distanta de la acea zi de februarie, in data de 9 aprilie 1998, lua nastere nonprofitul AFC Steaua Bucuresti. Restul este istorie.

The post Ziua in care Gica Hagi l-a pus la colt pe Mircea Lucescu appeared first on Steaua Liberă.

Traind intr-o stare permanenta de frustrare, Lucescu a renuntat la a mai lupta cu Steaua pe terenul de fotbal. A dus lupta mai departe, in presa. Acolo, avand in jurul lui o retea de ziaristi de casa, a reusit sa-si faca o imagine de semizeu, cei mai multi mercenari din presa numindu-l fara vreo retinere „cel mai mare antrenor roman”. Doar ca nea Mircea nu e nici macar in top 3 cei mai buni antrenori romani din toate timpurile, top ocupat tot de stelisti, evident: Pisti Covaci, Emeric Ienei, Anghel Iordanescu.

Lucescu si-a justificat intotdeauna mediocritatea acuzand Steaua. In anii 80, Steaua si Valentin Ceauescu i-au adus in fata echipe precum 17 Nentori Tirana. Tot in acea vreme, echipa noastra lua cu „arcanul” cei mai buni fotbalisti din Romania. Ii stiti doar: Bumbescu, Barbulescu, Piturca sau Dukadam. Pentru Dinamoul celui poreclit Il Luce mai ramasesera doar ciurucuri: Andone, Rednic, Balaci, Camataru. Cu astfel de fotbalisti chiar nu se putea face nimic!

Apoi au venit anii 90 si nea Mircea a fugit in strainatate. Si-a aratat limitele la Brescia, unde l-a transferat chiar pe regele fotbalului romanesc, Gica Hagi. Insa nici macar Hagi nu l-a putut ajuta pe Lucescu sa evite rusinea, Brescia fiind o echipa obisnuita sa schimbe liga in fiecare sezon.

Revenit in Romania, la Rapid, s-a chinuit din nou. Si a avut nevoie ca Steaua sa fie distrusa de politicieni corupti, pentru a putea castiga si el ceva. Iar apoi au intervenit pilele lui Giovanni si Lucescu a ajuns la Inter.

Pe vremea aceea, Inter era o super echipa. Avea in lot oameni precum Ronaldo, marele atacant brazilian. Insa nea Mircea tot a reusit sa se faca de rusine, ramanand celebru conflictul pe care l-a avut cu Taribo West. In timpul unui meci, nigerianul si-a aruncat tricoul direct in fata lui nea Mircea.

Apoi Lucescu s-a reorientat. S-a mutat in doua campionate similare cu cel al Romaniei, Ucraina si Turcia. Aici, nea Mircea si-a pus la punct niste retele excelente, care l-au ajutat sa castige titluri si cupe.  Si, cu toate ca a luat titlul, Galata tot l-a dat afara. E un moment care ar trebui sa le dea de gandit sustinatorilor sai.

Dupa mai multi ani in Ucraina, unde nimeni nu indraznea macar sa ridice privirea in fata Sahtiorului lui Ahmetov, Lucescu a ajuns in Rusia, la Zenit. Echipa era buna, campionatul era bunicel, bani erau destui. Doar un lucru lipsea: reteaua de pile, cunoscuti si prieteni. Fara ea, nea Mircea s-a vazut descoperit. Si, in ciuda lotului foarte puternic, a reusit sa termine pe locul 3. Titlul a fost castigat de Spartak, dupa o pauza de 15 ani.

Nu ne indoim de faptul ca Lucescu stie limba rusa. Sigur o stie. Insa frustrarile provocate de Steaua au lasat urme adanci. Asa ca nea Mircea a simtit nevoia sa vorbeasca cu presa din Romania despre acest esec, nu cu cea din Rusia. Aici, bravul Lucescu s-a plans din nou ca a fost furat, ca a fost o conspiratie impotriva lui. A folosit acelasi text ca si pana acum. Un singur lucru a lipsit: Steaua.

De data asta, „cel mai mare antrenor roman” a uitat sa dea vina pe Steaua pentru esecurile lui. Noi punem aceasta scapare pe seama varstei. Alta explicatie nu e. Pentru ca e imposibil de crezut ca Steaua si Valentin Ceauescu chiar nu si-au bagat cozile si in prima liga din Rusia.

Lucescu a  pierdut si va mai pierde. Aceasta e valoarea lui. E un antrenor mediocru. Si nu va ajunge niciodata mare. Pentru a ajunge mare, nea Mircea, trebuie intai sa inveti sa pierzi cu demnitate. Apoi trebuie sa poti invata din greseli. Iar tie, catel batran, iti lipsesc aceste calitati.

The post Sariti! Iar l-a furat Steaua pe Lucescu! appeared first on Steaua Liberă.