E greu de explicat ce s-a intamplat in acea zi de mai de acum 28 de ani. In jurul finalei Steaua – AC Milan plutesc multe legende, amintiri, si „ce-ar fi fost daca”-uri. Unii dau vina pe FC Barcelona, echipa pe care Steaua a invins-o in 1986, in finala aceleiasi competitii. Cu AC Milan, Steaua a jucat chiar pe Camp Nou, adica acasa la catalani. De aici a si pornit mitul cum ca Barca ne-a blestemat.

Cea mai faimoasa poveste e cea care spune ca baietii nostri au fost la un sprit inainte de meci. Alcoolul i-a facut pe ai nostri sa pluteasca, iar Diavolul milanez a dat cu ei de pamant, fara mila. Fara nici un pic de mila.

Cel mai probabil, insa, stelistii nu au facut fata unui AC Milan care, in acel moment, era cea mai buna echipa din lume. Nu trebuie sa uitam ca, in semifinalele CCE din acelasi an, milanezii au zdrobit chiar chiar si Realul din Madrid (scor 6 la 1, la general), umilindu-l in Italia cu un incredibil 5 la 0.

Dar haideti mai bine sa ne aducem aminte despre acel sezon.

Steaua si AC Milan in sezonul 1988/1989 al CCE

In acel sezon, militarii erau condusi pe banca de Anghel Iordanescu, cu Titi Dumitriu ca secund. Desi era cu mult schimbata fata de echipa din 1986, pierzandu-i pe drum pe Boloni, Barbulescu, Duckadam si Belodedici, Steaua a reusit sa se mentina in top, trecand, rand pe rand, de Sparta Praga (5-1 si 2-2), Spartak Moscova (3-0 si 2-1), IFK Goteborg (0-1 şi 5-1) si Gala­ta­saray Istanbul (4-0 si 1-1).

In cele 8 meciuri, tripleta Hagi – Lacatus – Piturca a marcat in total 22 de goluri, bagand intreaga Europa in sperieti.

„Parcursul Stelei până la acea finală a fost unul extraordinar, băteam numai la scor, iar prin ceea ce am făcut noi în acei ani am adus glorie fotbalului ro­mânesc”, si-a amintit  „Fiara” Marius Lăcătuş.

Echipa care a jucat finala a fost:

Silviu Lung – Dan Petrescu, Adrian Bumbescu, Stefan Iovan, Nicolae Ungureanu – Iosif Rotariu (Gabi Balint, min. 46), Gheorghe Hagi, Tudorel Stoica, Darius Minea – Marius Lacatus, Victor Piturca.

Rezerve nefolosite: Gheorghe Liliac, Petre Bunaciu, Lucian Balan, Lucian Negrau.

Antrenor: Puiu Iordanescu.

La fel ca in 1986, cand Tudorel Stoica a fost obligat sa treaca pe banca de rezerve, un alt fotbalist stelist a lipsit din finala cu AC Milan. E vorba de Ilie Dumitrescu, pe atunci o noua senzatie in Ghencea. Ilie a fost si el suspendat atunci, pierzand finala si adaugand un nou „ce-ar fi fost daca” listei unde se mai aflau si „ce-ar fi fost daca Belodedici nu pleca?” sau „ce-ar fi fost daca baietii nostri nu erau asa obositi” (stelistii jucasera foarte multe meciuri in acel sezon, in campionat, in Europa dar si pentru nationala).

E adevarat ca Steaua se si intarise in acei ani, in lotul ei aparand oameni precum Silviu Lung, Dumitrescu, Dan Petrescu sau „Regele”, Gica Hagi. Insa asta nu a fost destul. De partea cealalta, AC Milan avea o echipa de super vedete, antrenata de legendarul Arrigo Sacchi.

Echipa care a jucat in finala a fost:

Giovanni Galli – Mauro Tassotti, Alessandro Costacurta (Filipo Galli, min. 75), Franco Baresi, Paolo Maldini – Angelo Colombo, Frank Rijkaard, Carlo Ancelotti, Roberto Donadoni – Ruud Gullit(Pietro Paolo Virdis, min. 59), Marco Van Basten

Rezerve nefolosite: Davide Pinato, Roberto Mussi, Alberigo Evani.

Antrenor: Arrigo Sacchi.

Milanul din acea vreme era condus de faimoasa tripleta olandeza: Gullit-Rijkaard-Van Basten. Iar doi din cei trei, Gullit si Van Basten, au marcat toate cele 4 goluri. Gullit a marcat in minutele 18 si 38, cu Van Basten in minutele 28 si 46. La pauza, scorul era 3 la 0 pentru AC Milan. Stelistii nostri nu au avut nicio sansa in fata unei echipe care, pe langa valoarea incontestabila, a mai avut parte si de sustinerea celor aproape 98 de mii de oameni prezenti atunci pe Camp Nou.

„Aveam un lot destul de restrâns, doar în jur de 13-14 jucători au dus greul în această campanie. Se pare că în finală nu am mai avut energie suficientă pentru a face faţă”, a explicat Gică Hagi. 

„Nevastă-mea îmi spusese să îi aduc ca amintire o şuviţă din părul lui Gullit. La întoarcere i-am spus: «Ce şuviţă, mamă, că nici nu l-am văzut pe teren»”, si-a adus aminte si Bumbescu. 

Pana sa ajunga in finala, AC Milan mai jucase meciuri cu Levski Sofia(numita Vitosha in acele vremuri), Steaua Rosie Belgrad, Werder Bremen si Real Madrid. Nu suferise nicio infrangere, marcase 16 goluri si primise doar 5.

Adevarul este ca Steaua nu ar fi putut castiga niciodata acea finala. Nimeni nu ar fi putut. AC Milan din sezonul 1988-1989 a fost o echipa mult prea buna, cu o generatie exceptionala, care a reusit sa repete aceasta imensa performanta chiar in anul urmator. In sezonul 1989-1990, Milan a castigat din nou Cupa Campionilor Europeni, invingand-o cu 1 la 0 pe Benfica, la Viena. Golul a fost marcat atunci de singurul olandez ca nu a inscris in poarta Stelei, Frank Rijkaard.

Infrangerea suferita pe Camp Nou doare si acum, la 28 de ani distanta. Ramane, insa, una dintre cele mai placute amintiri. In ciuda scorului, nimeni nu poate nega faptul ca Steaua a fost atunci unul dintre gigantii care au lasat urme adanci peste fotbalul european.

Mai jos, puteti vedea un rezumat al meciului:

https://youtu.be/XFSdNjj7-wY

The post Steaua Bucuresti – AC Milan – Cel mai dulce, dar si cel mai amar meci appeared first on Steaua Liberă.

Numele finlandezilor nu spune nimic. Nu spune acum si nu a spus nici atunci. Totusi, pentru Kuusysi, anii 80 au reprezentat deceniul de aur al istoriei sale. Clubul a castigat atunci 4 din cele 5 titluri nationale din palmaresul sau, precum si cele doua cupe nationale castigate in intreaga sa existenta. Mai mult, sezonul 85-86 a fost cel mai bun sezon european pe care clubul l-a trait de la infiintare, in 1934, si pana acum.

Pana sa ajunga in sferturile unde a intalnit Steaua, Kuusysi a trecut de FK Sarajevo, campioana Iugoslaviei, cu un scor de 4-2, la general, si Zenit Leningrad (Sankt Petersburg, astazi), campioana URSS, cu scorul de 4-3, la general. Finlandezii erau, asadar, in aceeasi situatie ca si noi. Aveau posibilitatea sa realizeze ceva maret. Iar intre ei si obiectivul lor statea doar o echipa necunoscuta pentru ei, Steaua, dintr-un fotbal despre care nici un finlandez nu stia nimic.

Turul – 5 martie, 1986

Steaua Bucuresti – Kuusysi Lahti, 0-0

Steaua: Duckadam – Iovan, Belodedici, Bumbescu, Barbulescu – Balan, Stoica, Boloni, Majearu (Marin Radu, min. 77) – Balint, Piturca. Antrenor: Emeric Ienei

Kuusysi Lahti: Korhonen – Hanikainen, Pekonen, Jantti, Remes – Rinne, Annunen, Tianen (Nordman, min. 58), Hudd – Caroll, Kaivonurmi(Puhakainen, min. 79). Antrenor: Keijo Voutilainen

In ciuda faptului ca meciul s-a jucat in martie, deci primavara, Steaua a avut parte de o vreme asemanatoare mai mult cu cea din Finlanda, decat cu ce era Romania obisnuita in acea perioada a anului. Ninsoarea si frigul i-au ajutat pe finlandezii care au pregatit un joc defensiv.

Insa vremea nu i-a putut tine pe oameni departe de stadion. 30 de mii de oameni au umblut Ghencea cu 3 ore inainte de inceperea meciului. Printre ei se afla si Marius Lacatus, care nu a jucat in acel meci. Ienei l-a trimis pe Balint in locul Fiarei, langa Piturca, preferandu-l in atac lui Radu II. Pe banda dreapta a intrat Lucian Balan.

Steaua a dominat categoric intregul meci, avand nenumarate ocazii la poarta lui Korhonen, care a facut minuni. La pauza, jumatatea finlandezilor arata mai mult cu un teren agricol arat de crampoanele celor 20 de jucatori de camp, in timp ce jumatatea stelista era neatinsa.

Ofensiva totala a vitezistilor a continuat si in a doua repriza, insa terenul greu si norocul finlandezilor a facut ca scorul sa ramana 0 la 0.

Returul – 19 martie, 1986

Kuusysi Lahti – Steaua Bucuresti, 0-1

Kuusysi Lahti: Korhonen – Pekonen, Remes, Hudd, Hannikainen, Kaivonurmi (Phakainen, min. 79), Rinne, Tiainen, Annunen, Nordman, Carroll. Antrenor: Keijo Voutilainen

Steaua Bucuresti: Duckadam – Iovan, Belodedici, Bumbescu, Barbulescu – Majearu (Balan, min. 57), Stoica, Boloni, Balint – Lacatus, Piturca (Marin Radu, min. 89). Antrenor: Emeric Ienei

Dupa rezultatul din tur, finlandezii erau in extaz. Drept urmare, meciul de pe 19 martie s-a jucat la Helskinki, in fata a peste 30 de mii de oameni, recordul de prezenta pentru un club finlandez. Vitezistii nostri erau frustrati si nervosi din cauza remizei de la Bucuresti. Dar erau si increzatori, lucru demonstrat de cuvintele lui Barbulescu, spuse dupa terminarea meciului de la Bucuresti: „Ii batem peste doua saptamani si gata!”

Din fericire, terenul din Helsinki era mult mai bun decat cel din Ghencea. Steaua a controlat aproape in totalitate si meciul din Finlanda. Insa Kuusysi nu avea de gand sa se dea la o parte. Trecusera de campioanele Iugoslaviei si URSS, iar la Bucuresti facusera 0-0. Calificarea le era la indemana.

Steaua a inceput puternic, ocaziile curgand la poarta lui Korhonen. Insa si Finlandezii au iesit la joc, impinsi de la spate de tribune. Hudd si englezul Carroll au trimis mingi inalte in careul lui Duckadam, dar apararea stelista si-a demonstrat valoarea, respingand fiecare atac.

Minutele treceau. Piturca rata ocazie dupa ocazie. Boloni la fel. Din fericire, finalul a fost al Stelei. Balint apasa pe acceleratie, intra in careu si trimite in fata portii. Mingea ajunge la Piturca, care o introduce in poarta din fata careului mic. Era 1 la 0, in minutul 87 si calificarea era jucata.

In ciuda numelui care nu spune foarte multe, Kuusysi s-a dovedit a fi cel mai dificil adversar pe care l-a intalnit Steaua in acea campanie. Dar a reusit sa treaca si peste acest examen. Acum, aveau in fata doar semifinalele si pe puternica echipa belgiana, Anderlecht Bruxelles. Un singur, ultim hop. Dupa care urma Sevilla si finala de la 7 mai.

Mai jos, puteti urmari un scurt rezumat al returului de la Helsinki:

https://www.youtube.com/watch?v=WaZ7Bx5pGPw

Cine era Kuusysi Lahti?

Dinamovistii, in mod special, iubesc sa rada de Kuusysi Lahti, acuzand Steaua ca a avut noroc in 1986, cand i-a intalnit pe finlandezi. Cainii ignora parcursul european al nordicilor, din acel sezon, asa cum ignora si faptul ca propria lor echipa a intalnit, de-a lungul anilor, echipe mult mai slabe, care i-au eliminat. De asemenea, uita sa mentioneze si faptul ca Dinamo s-a intalnit cu Kuusysi de 3 ori in intreaga sa istorie, jucand 6 meciuri. Dinamo a trecut de finlandezi de fiecare data, dar acestia au reusit, totusi, o victorie impotriva cainilor. Un 1-0 in sezonul 1992-1993.

Nimeni nu poate nega faptul ca generatia Kuusysi 86 a fost cea mai buna din istoria clubului. A fost o generatie cu un potential mare si nimeni nu stie ce s-ar fi intamplat daca acei fotbalisti nu ar fi intalnit-o in drum chiar pe castigatoarea din acel an, Steaua Bucuresti.

Sapte din jucatorii finlandezi care au intalnit Steaua erau internationali:

Petri Tiainen s-a transferat de la Kuusysi la Ajax, in 1986, pentru care a jucat pana in 1988. A strans si 15 meciuri la nationala, unde a marcat doua goluri.

Juha Annunen a jucat 16 meciuri pentru Finlanda, marcand 2 goluri.

Jari Rinne a jucat aproape 300 de meciuri pentru Kuusysi. A fost selectionat la nationala Finlandei de 24 de ori.

Aparatorul Esa Pekonen a strans 60 de meciuri pentru Finlanda, pentru care a marcat si 2 goluri.

Jyrki Hännikäinen a jucat 16 meciuri pentru Finlanda.

Portarul Ismo Korhonen a aparat poarta celor de la Kuusysi in peste 300 de meciuri. Pentru Finlanda a jucat de 7 ori.

Jarmo Kaivonurmi a jucat 2 meciuri pentru Finlanda.

The post Drumul spre Sevilla – Steaua – Kuusysi Lahti appeared first on Steaua Liberă.

In fotbalul romanesc, minciuna e la ea acasa. Dar, oricat s-ar stradui unii si oricat de multa propaganda ar face, adevarul si istoria nu pot fi schimbate. Emeric Ienei este singurul antrenor roman care a castigat Cupa Campionilor Europeni cu o echipa de fotbal romaneasca. Aceasta realizare il pune in varful piramidei marilor antrenori dati de aceasta tara.

Sigur, Ienei nu e singurul antrenor roman care a castigat Cupa Campionilor Europeni. Stefan Covaci a castigat-o si el, chiar de doua ori. Insa Covaci a castigat cea mai importanta cupa europeana cu Ajaxul lui Cruyff, una dintre cele mai mari echipe din istoria fotbalului.

Ienei, in schimb, a realizat aceasta performanta cu o echipa din Romania, cu o echipa pe care a format-o el. Mai mult, aceasta echipa facuta de el a ajuns sa domine fotbalul european in a doua jumatate a anilor ’80, fiind considerata de presa internationala drept cea mai buna echipa din lume, in acea perioada.

Nu exista destule cuvinte pe acest pamant ca sa putem discuta despre ce a facut Ienei pentru fotbalul romanesc. Cert este ca el l-a pus pe harta fotbalului mondial. Emeric Ienei este cel mai mare antrenor roman din toate timpurile. De aceea, consider ca as da dovada de o foarte mare lipsa de respect daca l-as compara acum cu anumiti antrenori romani care insista sa se compare cu el.

La multi ani, Emeric Ienei!

Azi e ziua lui. Emeric Ienei implineste frumoasa varsta de 80 de ani. Din aceste 8 decenii, o buna parte a acordat-o Stelei. A fost jucator la Steaua, dar si la Nationala Romaniei. Si a si antrenat aceste doua echipe. Performante a obtinut atat ca jucator cat si ca antrenor.

La multi ani, nea Imi! Iti multumim pentru tot!

The post Emeric Ienei – Cel mai mare antrenor roman din toate timpurile appeared first on Steaua Liberă.