Stadionul Steaua

Haideti acasa!

O amintire cu tatal tau tinandu-te de mana pe scarile care urca spre stadion, un racnet de bucurie asurzitor care ti-a ramas intiparit pe timpanul mintii, trei copii un pic mai mari plangand in hohote dupa ratarea calificarii. Astea sunt emotii initiale care te fac sa urmezi o echipa. Tipul asta de emotie pura nu poate fi reprodus sau falsificat. Ele cresc odata cu tine, creaza valori si mentalitati pe care le impartasesti cu prietenii care simt la fel. Devin si ele adolescente, la fel ca tine, si te orienteaza ca un periscop, astfel incat sa fii mereu langa cei care le impartasesc. Grupurile astea sunt o constinta colectiva, care functioneaza dupa reguli nescrise, dar bine definite.

In anii 80-90, asta au crescut echipele de fotbal. Cu ele au crescut pustanii revolutiei, copiii care au spus NU nedreptatilor si au imbratisat democratia sincer. Au pus suflet si sudoare in dezvoltarea unei comunitati paralele, care nu tinea cont de greutatile vietii si isi tragea seva vitala din viata echipelor pe care le urmau. Nu mult a durat pana au venit monstrii capitalismului, ciocoii noi, ca un Grinch care-ti fura Craciunul, sa scuipe drept pe tot ce credeau ei.

Asta s-a intamplat si la Steaua. Razboi. Razboi de idealuri, o lupta nu intre persoane ci intre mentalitati. Da, mentalitati extremiste de fiecare parte, in care celalalt nu are deloc dreptate si nu exista loc de negociere. Oamenii astia au incercat sa fie propriii eroi vulgari – si cine poate sa ii invinovateasca? Cei care au pierdut pentru moment razboiul au acum sansa unui phoenix legendar. Pot renaste, pot continua sa traiasca. In lupta asta idealista devin detalii mute circumstantele. Armata, oierul, instanta, gesepeul, palmaresul, sigla – ce mai sunt toate astea in contextul in care ai fost la un pas de inec si acum iesi la suprafata si iti umpli pieptul de aer?

Argumente se aduc la infinit si nimeni nu va da celuilalt dreptate. Pentru ca problema te atinge in strafundul fiintei. Nu poti argumenta si negocia sentimente si mentalitati. Tu cand te uiti in oglinda, adanc, pe cine vezi?

Spiritul si forma Stelei au revenit in Ghencea. Haideti acasa!

 

Marius Nicolau