Carmen si Steaua

Carmen si Steaua

Este unul dintre cele mai vechi mituri legate de echipa noastra. Dusmanii il folosesc fara oprire, atunci cand vor sa ne loveasca. Toti am auzit acest mit: „Vechea echipa Carmen Bucuresti a fost desfiintata pentru a-i face loc Stelei in prima divizie.” Dar cat este de adevarat?

Va spun de la inceput ca nu e nimic adevarat in aceasta poveste, ea fiind doar un mit, o inchipuire a unor minti frustrate, pentru care echipa de fotbal a armatei reprezinta un ghimpe permanent in coaste. Acest articol are ca scop prezentarea adevarului, atat in ceea ce priveste infiintarea Stelei, cat si desfiintarea echipei Carmen.

Carmen Bucuresti – Istorie pe scurt

Astazi, Carmen Bucuresti ne este prezentata drept o fosta mare echipa romaneasca, din perioada pre-comunista. De fiecare data cand presa ne vorbeste despre ea, lasa sa se inteleaga ca era vorba despre o echipa foarte valoroasa, cu o istorie lunga, care a lasat urme adanci in fotbalul romanesc si care, in momentul desfiintarii, avea un palmares fabulos in spate. Astfel, desfiintarea ei pare o crima si mai mare decat este. Sa nu fiu inteles gresit. Desfiintarea echipei Carmen a fost o crima. Dar a fost o crima a comunismului si nu a fost facuta pentru ca Steaua sa profite si sa inceapa direct din prima liga.

De altfel, echipa Carmen Bucuresti a fost infiintata in 1937. Pe atunci, avea numele Mociornita-Coltea, echipa apartinand marelui afacerist interbelic, Dumitru Mociornita. Echipa a inceput din liga a treia. In 1940, a fost redenumita Carmen, de ea ocupandu-se Ionel Mociornita, avocat si fiul marelui om de afaceri.

Ionel Mociornita a condus clubul in timpul razboiului si l-a intarit, acesta fiind un obiectiv de-al sau. Imediat ce campionatul romanesc de fotbal a reinceput, dupa razboi, Carmen a primit un loc in prima liga, deoarece avea in componenta cativa dintre cei mai buni fotbalisti romani ai vremii.

Sezonul 1946-1047, a treizecea editie a Diviziei A, a reprezentat primul sezon pentru Carmen la cel mai inalt nivel. Echipa lui Ionel Mociornita a cucerit atunci locul 2, terminand dupa ITA, echipa baronului Francisc von Neumann. Titlul de vicecampioana a Romaniei a fost singura si cea mai mare realizare a echipei Carmen Bucuresti.

Desfiintarea echipei Carmen

Astazi, dusmanii Stelei ne spun ca desfiintarea echipei Carmen a fost o mare crima a comunismului. Ce evita ei sa spuna, insa, e ca nu a fost singura crima. Ma refer aici in ceea ce priveste sportul. Daca priviti clasamentul Diviziei A din ultimul sezon de dinainte de razboi si il comparati cu clasamentul din primul sezon de dupa razboi, veti observa ca echipele participante sunt in totalitate diferite.

Divizia A, inainte si dupa razboi

Ce s-a intamplat? Probabil ca stiti raspunsul. S-a schimbat regimul.

In Romania, dupa razboi, au venit la putere comunistii. Acestia au reorganizat tot, deci si sportul. In noua Divizie A nu mai era loc pentru echipele marilor capitalisti. Erau acceptate doar echipele muncitoresti, echipele noului sistem, ca Rapid Bucuresti.

Dar Carmen a reusit sa se inscrie, desi apartinea familiei Mociornita. Cum s-a intamplat asta? Foarte simplu. La data de 6 iunie, in 1945, Carmen a depus la FRFA (Federatia Romana de Fotbal Asociatie – FRF-ul de atunci) o adresa la care a anexat un proces verbal al Adunarii Generale. Prin acel proces verbal se decidea ca echipa sa isi schimbe numele in ASFM-Carmen, adica Asociatia Sportiva a Functionarilor Mociornita-Carmen. Aceasta a cerut sa fie trecuta printre gruparile sindicaliste, ramanand astfel afiliata la FRFA. Insa aceasta decizie era luata doar de ochii lumii, pentru a fi in concordanta cu noul sistem politic. Ionel Mociornita ramanea in continuare finantatorul echipei.

Desi acest siretlic i-a mers, Ionel Mociornita nu a reusit sa treaca peste ura pe care o avea pentru comunism. Astfel, atunci cand Ana Pauker i-a cerut, in iarna lui ’45, sa piarda un meci amical cu Dinamo Tbilisi, campioana de atunci a URSS, acesta a refuzat sa joace meciul.

Decizia lui Mociornita avea sa-i fie fatala echipei sale. La scurt timp dupa, pe 3 ianuarie 1946, Comisia centrala Sportiva a Confederatiei Generale a Muncii a dispus inceperea unei anchete, si a hotarat ca, pana la finalizarea cercetarilor, Carmen sa fie suspendata din orice activitate sportiva.

La data de 19 aprilie 1946, comisia de judecata infiintata de Organizatia Sportului Popular (trebuie sa tinem cont de aceste denumiri, „popular”, „sindicaliste”, „muncitoresti”, pentru ca ele ne arata exact cum functiona sportul romanesc dupa Al Doilea Razboi Mondial) a dat urmatorul verdict:

Se aplică mustrare publică grupării Carmen şi i se interzice, pe timp de un an, de a juca cu grupări străine.

Putem spune ca Mociornita a scapat destul de usor. A reusit sa isi inscrie echipa direct in prima liga si sa castige locul 2. Insa si-a facut un dusman destul de puternic, un dusman care nu avea sa il uite. Acel dusman era noul sistem care tocmai ajunsese la conducere in Romania.

Echipele sindicaliste nu au putut accepta prezenta unui club privat in liga lor si este destul de evident ca nu se puteau impaca nici cu gandul ca o astfel de echipa ar putea castiga campionatul.

sportul popular carmen bucurestiExcluderea „Carmenului” a venit dupa ce aceasta a umilit Ciocanul, cu un scor de 6-0. Sportul Popular a publicat atunci explicatia deputatului Emilian Anghelu, in acel moment presedinte al FRFA:

Federatia Romana de Fotbal Asociatie a decis excluderea echipei Carmen din cadrele sale si masura aceasta nu surprinde pe niciun adevarat prieten al sportului, care nu ne-ar putea face decat reprosul ca ea ar fi trebuit sa fie mai devreme.

Consideram masura luata ca una care duce la lichidarea unui cuib de dusmani ai sportului sub denumirea de grupare sportiva.

Masura e cu atat mai necesara acum cand masele largi ale poporului se bucura de realizarile regimului democratic prin realizarea reformei monetare, cand cu totii suntem martori ai manifestarii maselor largi cu guvernul democratic, in sport noi nu avem voe sa lipsim dela aceasta manifestare.

Facandu-ne datoria si eliminand din sport aceasta ramasita reactionara care prin gura conducatorilor lor Mociornita si Vizante nu se sfiesc sa afirme ca ei nu tin aceasta grupare si pentru ei nu conteaza campionatul national decat in lupta pe care o duc impotriva Cicanului si impotriva echipelor ceferiste, declarand „cu una ne rafuim rasial, cu celalalte ne rafuim politic”.

Asa a disparut Carmen. Este o poveste trista si nedreapta, dar una care nu are legatura cu Steaua. Mai trista e, insa, povestea lui Ionel Mociornita, care in 1948 a fost aruncat in puscariile comuniste, la fel ca restul elitei Romaniei Mari, averea sa fiind in acelasi timp confiscata. Dupa ani grei de inchisoare, Mociornita a fost eliberat in cele din urma si i-a fost permis sa emigreze in Canada, in anii 70, la insistentele guvernului din acea tara. A murit in Canada, in 2005.

Cum a luat nastere Steaua Bucuresti?

Pentru a incheia povestea excluderii „Carmenului”, trebuie sa vorbim si despre Steaua. Desi aceasta echipa este cea mai faimoasa din intreg fotbalul romanesc, foarte putine lucruri sunt cunoscute despre inceputurile sale. Si asta le permite multor dusmani sa o atace cu neadevaruri.

Istoria Stelei a inceput in vara anului 1946. Atunci, un grup de ofitei ai Armatei Regale, printre care gen. maior Dumitru Petrescu, gen. maior Oreste Alexandrescu, comandorul Traian Săvulescu sau Col. Ion Isăcescu, au inceput discutiile pentru infiintarea unui club sportiv care sa reprezinte Armata.

Asociatia Sportiva Armata Bucuresti a fost infiintata „în baza Decretului Regal nr. 135 din 07.03.1946, precum şi a Regulamentului de aplicare a Legii de înfiinţare a «Organizaţiei Sportului Popular» din 30.04.1946”, in 1947.

Noi stim astazi ca Steaua a fost infiintata la data de 7 iunie, in anul 1947. La acea data, generalul Mihail Lascar, Ministru de Rasboiu, a promulgat „Ordinul de Infiintare al Clubului Armatei Romane, Asociatia Centrala a Armatei, ASCA.” Insa noi trebuie sa lasam acum fotbalul in pace si sa mergem cu un an in urma.

Primele sectii ale clubului armatei au fost cea de calarie, infiintata la sfarsitul anului 1946 ca urmasa a Echipei Hipice a Armatei, unde se regaseau cei mai buni cavaleristi din armata, si cea de scrima, in primavara lui 1947, o urmasa a gruparii sportive cuprinse in Cercul Militar Bucuresti, o organizatie a ofiterilor care fusese infiintata la 15 decembrie, in 1876.

Aceste date poate ca par fabuloase, insa nu trebuie sa surprinda pe nimeni faptul ca intre armata si sport a existat o atat de stransa legatura. Pana la urma, pregatirea fizica nu poate lipsi din viata unui soldat. De aceea, va recomandam sa cititi articolul „Educatia Fizica in Armata Romana”, scris de Colonelul dr. Ioan Armanu. Acest articol poate fi gasit aici, la pagina 26.

Asadar sportul exista in viata armatei romane, iar ideea infiintarii unui club a aparut inca din 1946. Dar lucrurile s-au desfasurat mai greu, din cauza ca, in acea vreme, la nici un an dupa incetarea celui de-al Doilea Razboi Mondial, Romania avea alte prioritati.

La 1 aprilie 1946, in cadrul Inspectoratului General al Armatei, directia „Educatie Fizica”, a fost infiintata sectia „Sport”. Mai tarziu, in toamna acelui an, a luat nastere si Organizatia Sportului Popular, dar si resortul militar al acestui organism. Ofiterii Traian Savulescu, Oreste Alexandrescu, Dan Popescu si Stefan Septville faceau parte din acest resort.

„Impreuna cu capitanul Dan Popescu am primit sarcina de a elabora regulamentul de functionare al resortului militar al OSP. Ne-am apucat de treaba si, dupa numeroase studii si documentari, nenumarate consultari cu diversi specialisti, am izbutit sa redactam acest document prin luna martie a lui 1947”, avea sa-si aduca aminte Septville.

Acest regulament a fost gata de abia in martie 1947. Viza modul in care trebuia organizata activitatea sportiva in cadrul unitatilor militare si, la inceput, propunea infiintarea mai multor asociatii, in toata tara. S-a opus insa Generalul Dumitru Petrescu, care era de parere ca „Trebuie sa judecam bine si sa nu ne grabim. Exista oare astazi asigurate conditiile necesare pentru infiintarea atator asociatii? Eu zic ca cel mai bine e sa luptam sa constituim, pentru inceput, o singura asemenea asociatie, sa o ajutam sa creasca, sa se dezvolte si apoi mai vedem.”

La inceputul lunii iunie, in 1947, a fost luata decizia infiintarii Asociatiei Sportive Armata, iar la 7 iunie, Generalul Mihail Lascar a promulgat ordinul de infiintare. Noul club incepea cu opt discipline sportive: fotbal, scrima, calarie, box, tir, volei, atletism si tenis de camp. In acel moment, toti sportivii aflati in armata au fost anuntati ca trebuie sa vina la Bucuresti pentru inscrieri, daca vor sa faca parte din noua grupare. Mai multi ofiteri si subofiteri au raspuns la aceasta chemare si au mers in capitala.

E important de notat ca in acel moment, iunie 1947, sezonul 46-47 din Divizia A era inca in plina desfasurare. De abia la sfarsitul lui iulie avea sa fie stabilita formula competitionala valabila pentru urmatoarele doua sezoane. In sezonul 47-48, Divizia A urma sa aiba 16 echipe, in timp ce Divizia B urma sa fie alcatuita din 4 serii cu cate 14 echipe. Divizia C nu exista.

Pentru sezonul 48-49, Divizia A urma sa aiba 14 echipe, Divizia B trebuia sa fie formata din 2 serii cu cate 14 echipe, in timp ce Divizia C urma sa aiba 4 serii de cate 14 echipe.

A.S. Armata a fost inregistrata oficial, in acte, la data de 1 august 1947. Avandu-l drept presedinte de onoare chiar pe Generalul Mihail Lascar, pe atunci Ministru al Apararii, noul club sportiv a cerut sa fie inscris direct in prima liga de fotbal.

La data de 10 august, in 1947, clubul armatei a primit aviz negativ la cererea de inscriere direct in Divizia A.

A fost, insa, inscrisa in Seria I a Diviziei B, in locul Spartei Bucuresti, care s-a retras din lipsa de fonduri. Va reamintim ca, pentru sezonul 1947-1948, existau doar doua divizii, A si B. Mai jos nu se putea merge.

ASA ar fi trebuit sa joace primul meci in Divizia B, la data de 24 august, impotriva echipei FC Craiova. Insa, Carmen a fost exclusa pe 19 august. A avut loc imediat o sedinta speciala a Comitetului FRFA, pentru a decide ce echipa avea sa inlocuiasca Carmen in Divizia A.

A fost aleasa Steaua. Insa nu Steaua a desfiintat echipa Carmen. Steaua nu a urmarit sa-i fure locul echipei Carmen si nici jucatorii. E adevarat ca doi jucatori din echipa lui Mociornita, fundasul Ion Panait si atacantul Gica Popescu, au trecut la Steaua, deoarece erau militari. Insa vedetele acelei echipe, internationalii Valentin Stanescu si Bazil Marian, s-au dus la CFR Bucuresti. Adica la Rapid.

Adevarul pe care multi nu vor sa-l recunoasca

Echipa Carmen Bucuresti a fost desfiintata pentru ca era o echipa pe care noul sistem comunist din Romania nu o suporta. Nu numai ca era condusa de unul dintre marii magnati ai Romaniei, dar Ionel Mociornita si oamenii sai chiar recunosteau ura pe care o purtau fata de bolsevici („echipele ceferiste”) si fata de evrei.

Ciocanul Bucuresti, cunoscuta si sub numele de Maccabi Bucuresti, devenind mai tarziu Dinamo Bucuresti, era echipa evreilor. De aceea, atunci cand vorbea despre luptele contra Ciocanului si contra echipelor ceferiste, Mociornita spunea ca „cu una ne rafuim rasial, cu celalalte ne rafuim politic”.

Soarta echipei Carmen a fost pecetluita in momentul in care Romania a ajuns sub jugul comunistilor. Ar fi disparut indiferent daca Steaua ar fi fost infiintata sau nu.

De ce a intrat fix Steaua in locul Carmenului? Raspunsul e simplu: pentru ca armata era o forta in acele vremuri.

Nimeni nu poate nega faptul ca Steaua a fost programata in divizia B, ca trebuia sa joace acolo primul sau meci. Nimeni! Exista documente oficiale care demonstreaza asta. Daca Carmen nu ar fi fost desfiintata, Steaua incepea din ultima liga, pentru ca aceea era Divizia B atunci. Incepea din ultima liga, urca in prima, facea performanta si tot ar fi castigat Cupa Campionilor Europeni in 1986. Nici acest lucru nu poate fi negat. Pentru ca, indiferent de unde ar fi plecat, Steaua ar fi plecat cu aceeasi mentalitate si pe acelasi drum. In componenta sa ar fi avut tot sportivi militari si spiritul de lupta ar fi fost tot acolo.

Si spiritul de lupta a fost ceea ce a facut ca Steaua sa fie diferita de toate celelalte echipe romanesti.

O comparatie nesimtita, facuta de niste nesimtiti

Astazi, unii „iubitori ai sportului”, din dorinta de a se da pe langa Becali George, urla pe la televizor ca ceea ce se intampla cu FC Sporting Becali e o nedreptate, ca armata nu are voie sa aiba echipa de fotbal si ne mai spun ca noi am omorat-o pe Carmen.

Insa acesti nesimtiti ignora faptul ca FC Sporting Becali a luat abuziv locul Stelei in prima liga. Acesti nesimtiti ignora faptul ca FC Sporting Becali a luat cu japca intreg lotul Stelei. Acesti nesimtiti ignora faptul ca FC Sporting Becali i-a facut Stelei fix ceea ce sustin ei, fara nici o dovada, ca Steaua i-ar fi facut echipei Carmen.

Intr-o parte avem adevarul, avem fapte sustinute de dovezi, avem o echipa curata, linistita, gata sa inceapa de jos, pentru a ajunge din nou acolo sus. In cealalta parte gasim doar minciuni, acte false, fara nici o valoare in fata judecatorilor, foarte mult prost gust, scandal, o echipa urata, care joaca la mica ciupeala si care are ca obiectiv doar imbogatirea celui care o sustine din umbra. Alegeti o parte!