De ce sărbătorim ziua Stelei pe 7 iunie

În fiecare an, pe 7 Iunie, steliștii sărbătoresc înființarea Stelei București. Totuși, în acte, clubul nostru apare ca înființat la data de 1 august 1947. 1 august, nu 7 iunie. Și atunci de ce sărbătorim ziua Stelei pe 7 iunie?

Astăzi, 7 iunie 2021, se împlinesc 74 de ani de la înființarea Stelei București. 74 e inversul lui 47. Însă, așa cum am spus mai sus, actele spun altceva. Un non-stelist care s-ar uita peste aceste documente ar putea să creadă că steliștii sunt nebuni și că sărbătoresc înființarea clubului lor într-o zi care nu are nicio legătură cu acest eveniment. Nu e însă așa. Chiar dacă Steaua București a luat ființă din punct de vedere juridic în 1947, aceea fiind ziua în care au fost aprobate și eliberate actele sale, 7 iunie va rămâne mereu ziua sa de naștere. Deoarece în data de 7 iunie, în 1947, un vis a devenit realitate.

Ce s-a întâmplat în 7 iunie 1947? Atunci, Generalul Mihail Lascăr, Ministrul de Război (Ministrul Apărării), și-a pus semnătura pe „Ordinul de Înființare al Clubului Armatei Române, Asociația Centrală a Armatei, ASCA.” Totul poate părea acum simplu, însă nu a fost. La 7 iunie, practic, s-a transformat în realitate un vis la care ofițerii iubitori de sport au lucrat cel puțin 2 ani. Când Generalul Lascăr a promulgat acest ordin, munca și eforturile acestor oameni au fost răsplătite.

Sportul și armata au mers întotdeauna mână în mână, pentru că un soldat nu poate fi soldat fără o foarte bună pregătire fizică. Așadar, nu trebuie să vă mire că ofițeri și soldați ai armatei române au participat la evenimente sportive și chiar le-au câștigat cu mult înainte de apariția clubului nostru, în perioada interbelică și chiar și înainte de asta. Chiar și înainte de înființarea României moderne.

O paranteză mică despre comunism

Apariția unui club sportiv al armatei a fost ceva logic. Și în niciun caz nu a fost ceva impus de regimul comunist. Așa cum am explicat și în alte articole, clubul CSKA Moscova, clubul armatei rusești, a fost înființat în 1911, în Imperiul Țarist al Țarului Nicolae al II-lea, nicidecum în URSS-ul lui Stalin sau Lenin. Așadar, dacă acest club a fost modelul pentru Steaua București, și nu a fost, nici măcar nu se poate sugera că regimul comunist a jucat vreun rol în această poveste.

Chiar mai mult, putem spune că regimul comunist a urât sportul. Da, s-a practicat sport și în țările comuniste și multe dintre ele au înregistrat performanțe importante, însă meseria de sportiv nu a existat sub comunism, cum a existat în țările capitaliste.

Regimul comunist a considerat mereu această activitate drept una burgheză. Este, evident, o inepție. Sportul este poate singurul loc unde clasele sociale nu contează. Un sportiv provenit dintr-o familie săracă poate să fie și în multe cazuri chiar este mult mai bun decât un sportiv care provine dintr-o familie bogată.

Steaua București – un vis la care mulți au visat timp de mulți ani

Să ne întoarcem însă la Steaua. Da, încă din perioada interbelică au existat voci în armata română care au cerut înființarea unui club sportiv al armatei. Acesta era absolut necesar, datorită numărului mare de talente sportive existente în acei ani în rândurile ofițerilor și soldaților din armata regală. Un exemplu în acest sens este Felix Țopescu, tatăl lui Cristian Țopescu și ofițer de cavalerie care a fost membru al echipei hipice a României, participantă la Olimpiada de la Berlin, din 1936.

Din păcate, începerea celui de-al Doilea Război Mondial a însemnat abandonarea acestui plan. Nu a fost însă uitat. Așadar, după război, pe măsură ce societatea se întorcea la normalitate, și armata a început să se uite din nou spre sport, un subiect mai puțin important ca Apărarea Națională, dar nu unul care să fie ignorat.

În 1945, a luat Ființă Secția Artă și Sport din cadrul Inspectoratului General al Armatei. Scopul său a fost atragerea tinerilor din armată către sport. De aici, un an mai târziu, câțiva ofițeri din armată au început să lucreze la planul de înființare a unui club sportiv adevărat.

La sfârșitul acelui an, a apărut și prima secție a viitorului club. E vorba despre secția de călărie, urmașă a Echipei Hipice a Armatei, unde se regăseau cei mai buni cavaleriști din armata română. În primăvara lui 1947 a apărut o a doua secție, cea de scrimă, urmașă a grupării sportive cuprinse în Cercul Militar București, o organizație a ofițerilor care fusese înființată la 15 decembrie, in 1876. Facem o mică paranteză și spunem din nou că scrima și călăria nu erau sporturi bine văzute de regimul comunist, fiind considerate sporturi ale bogaților.

Cele două secții au fost, evident, secții neoficiale, acestea apărând înainte de apariția oficială a clubului. Existența lor arată însă evoluția visului, care a crescut tot mai puternic, cu trecerea anilor. În cele din urmă, la data de 7 iunie 1947, Generalul Mihail Lascăr a promulgat ordinul de înființare a Asociației Sportive Armata București, „în baza Decretului Regal nr. 135 din 07.03.1946, precum şi a Regulamentului de aplicare a Legii de înfiinţare a «Organizaţiei Sportului Popular» din 30.04.1946”.

Dacă a mai fost nevoie de câteva săptămâni pentru ca actele să fie făcute, nu ne putem supăra. Au fost câteva săptămâni în plus, pentru a vedea cum se transformă în realitate un vis la care mulți au visat foarte mulți ani.

De ce sărbătorim ziua Stelei pe 7 iunie? Pentru că Steaua este cel mai frumos vis!

Steaua București rămâne un vis chiar și astăzi, la 74 de ani de la apariția sa. E un vis pe care noi, steliștii, nu ne săturăm să îl visăm. Este cel mai frumos vis. De-a lungul istoriei sale, a avut urcușuri și coborâșuri. A rămas însă același vis frumos. Unii l-au visat înaintea noastră, noi îl visăm acum și mulți îl vor visa după noi.

La mulți ani, Steaua București! Îți mulțumim pentru că ne faci să visăm!