Gica Hagi

La multi ani, Gica Hagi!

Astazi, 5 februarie, Gica Hagi implineste frumoasa varsta de 53 de ani. Ce am putea spune despre fostul mare decar al Stelei si al Romaniei? Ce nu s-a spus inca? A fost unul dintre cei mai mari fotbalisti din istorie. A fost cel mai mare fotbalist roman. Este o legenda a Stelei si a Romaniei. Foarte talentat, foarte muncitor, foarte ambitios. Hagi inseamna doar superlative. Dar, poate cea mai importanta trasatura a sa a fost faptul ca lui i-a pasat.

Gica Hagi a fost si este un tip sufletist. E destul sa il privesti 2 minute si iti dai seama ca e adevarat. A jucat fotbal cu sufletul, antreneaza cu sufletul si traieste cu sufletul. S-a dedicat in totalitate fotbalului si echipelor la care a jucat, iar acest lucru poate fi spus despre foarte putini fotbalisti.

Fostul nostru mare decar a fost laudat la toate echipele unde a jucat. Nimeni nu s-a plans vreodata de el. Farul, Sportul, Steaua, Real, Brescia, Barcelona si Galatasaray, toate aceste echipe se mandresc ca l-au avut ca jucator, pentru ca la fiecare si-a lasat amprenta. Chiar mai mult, suporterii turci il vad ca pe un zeu, pentru ceea ce a facut la Galata. Din pacate, in Romania, de prea multe ori Hagi nu primeste respectul pe care il merita.



Sunt multi care rad de el azi si il privesc cu aere de superioritate, desi performantele sale sunt intr-adevar extraordinare. Da, sunt. Hagi a dovedit ca stie fotbal, nu doar ca fotbalist, ci si ca antrenor si conducator de club. Sigur, nu i-a fost la fel de usor in cariera de antrenor precum in cea de fotbalist, dar a evoluat. A invatat din greseli, a crescut si azi conduce Viitorul, unul dintre cele mai bune cluburi din tara, o afacere de succes, cu care a obtinut deja o performanta incredibila. Si a realizat toate aceste lucruri pentru ca i-a pasat de fotbal.

Gica Hagi nu si-a batut niciodata joc de fotbal si de echipele pentru care a jucat. In anii 90, dupa un meci al Galatei, s-a suit rapid intr-un avion, pentru a veni la Bucuresti si pentru a-l pune la punct pe Mircea Lucescu, care tocmai pornise o noua campanie anti-Steaua.

Tot in acea perioada, Hagi a atras atentia ca fotbalul romanesc nu se afla intr-o situatie buna si ca viitorul sau o sa fie negru. Ziaristii romani, mari intelectuali care se pricep la toate, au ras atunci de el si l-au criticat, preferand sa intoarca impotriva lui un avertisment foarte, foarte important. „Meritam statuie,” a zis Hagi in ’98. „In cativa ani fotbalul nostru se duce.”

Nimeni nu credea acest lucru in ’98. Doar Hagi a simtit pericolul. Pentru ca el era implicat. Lui i-a pasat. Asa cum i-a pasat si de Steaua, atunci cand, la inceputul anilor 2000, ne-a avertizat ca Becali nu e un salvator, ci cel mai mare rau care s-a abatut asupra echipei noastre. Din pacate, nici noi nu l-am ascultat atunci.

Asa ca Hagi s-a trezit singur, desi ar fi trebuit sa beneficieze de sustinerea intregii tari. Era singur, dar nu era invins. Si nici nu avea de gand sa se dea batut. Singur si-a facut academie de fotbal. Singur a investit in tinerii fotbalisti romani, in fotbalul romanesc aflat pe moarte. Singur si-a ridicat clubul, din nimic. Si singur a luat titlul de campion al Romaniei.

Astazi, echipa nationala e formata din fotbalisti formati de Hagi. Iar numarul lor va creste in urmatorii ani. Daca fotbalul romanesc va renaste si va redeveni ce-a fost, va fi pentru ca Hagi s-a implicat, pentru ca lui Hagi i-a pasat.

Ca stelisti, ii datoram foarte multe, inclusiv o Supercupa a Europei. Ca romani, ii datoram chiar mai mult. Hagi ne-a scos in strazi si, asa cum am mai zis, daca va fi ca bucuria fotbalului sa ne mai scoata vreodata in strada, va fi tot datorita lui.

Multumim pentru tot, Gica Hagi!

La multi ani!