Iulian Miu

Despre Iulian Miu, Playboy-ul Stelei

Să nu luați cu sens negativ cuvântul ”Playboy”, nu în ceea ce îl privește pe Iulian Miu. Fostul și actualul jucător al Stelei (Miu e înregistrat și ca jucător, nu doar ca antrenor al echipei) a fost mereu o pată de culoare în lumea roș-albastră. Mai mult, e clar că se trage din același neam de steliști ca Pițurcă sau Boloni. Asta deoarece, oricât de mulți ani ar trece, Iulian Miu rămâne neschimbat și arată la fel de bine, stârnind invidie în rândul nostru, al celor cărora în fiecare zi le mai apare câte un fir alb pe creștet.

Astăzi, 21 ianuarie 2020, e ziua lui Iulian Miu. Face 44 de ani, dar, așa cum am zis, nu-i dai o zi peste 22. Cel mai important, Miu are și energia unui tânăr de 20 de ani. Și va avea cu siguranță nevoie de ea, pentru că Steaua nu e o echipă oarecare. Dar nu are rost să-i spunem noi asta, pentru că Iulian Miu cu siguranță știe deja ce înseamnă să joci în Ghencea.

La mulți ani, Iuliane! Îți dorim multă sănătate și mult succes la Steaua, ca să realizezi ca antrenor ceea ce ai realizat ca jucător!

Iulian Miu și Steaua

Miu a fost unul dintre cei mai buni jucători pe care Steaua i-a avut la finalul anilor 90. A ajuns în Ghencea în 1996, la doar 20 de ani, fiind ”furat” de către Tică Dănilescu fix din partea opusă a țării, de la Foresta Fălticeni. Cum a ajuns Miu, născut la Roșiorii de Vede, crescut în cartierul Militari și cu junioratul făcut le Progresul, în Suceava, adică de la granița de sud a țării, la cea de nord? Simplu. A participat la un trial.

După ce a terminat junioratul la Progresul, Miu a știut că trebuie să continue cu fotbalul. Așa că, s-a prezentat la un trial susținut de Foresta Fălticeni la București, a impresionat și s-a mutat în partea cealaltă a țării. Dar schimbarea oricum nu a fost pe termen lung. În perioada petrecută în Moldova, Miu a impresionat. Foarte important, a impresionat pe cine a trebuit. Adică l-a impresionat pe nea Tică Dănilescu, care în vremea aceea căuta tineri promițători prin țară, pentru Steaua.

Cu ochiul format, Tică Dănilescu a știut din prima că locul lui Miu e la Steaua. Astfel, într-un timp foarte scurt, Playboy-ul nostru a semnat. La doar 20 de ani, în 1996, Iulian Miu a ajuns la Steaua. A fost cea mai bună perioadă a carierei sale.

Miu în roșu și albastru

L-am văzut pe Miu jucând în mai multe culori. Galben-albastru, la Bacău. Verde și alb la Bursaspor, când Hagi era pe bancă. L-am văzut și în alb-roșu, la UTA. Însă cel mai bine i-a stat în roșu și albastru.

Întors la București, tânărul care cu doar câteva luni înainte juca în ligile inferioare, prin Moldova, a făcut pasul direct către … Champions League. În acel sezon, 96-97, Steaua a jucat în grupele Champions League, într-o grupă cu Atletico Madrid, Borussia Dortmund și Widzew Łódź. Ai noștri au terminat pe ultimul loc, din păcate, strângând doar o victorie (1-0 cu Widzew Łódź) și un egal(1-1 cu Atletico). În istorie, a rămas însă meciul cu Borussia, de la Dortmund. Vorbim, probabil, despre cea mai frumoasă înfrângere a Stelei.

Militarii au pierdut atunci cu 3-5. Totuși, în acel sezon, Steaua a fost singura echipă care a reușit să marcheze 3 goluri în poarta Borussiei, echipă care, în acel an, avea să devină Regina Europei, câștigând Champions League. Miu a fost titular în meciul de la Dortmund. A fost titular și în egalul cu Atletico și la înfrângerea cu Widzew Łódź. Ce vremuri pentru puștiul de doar 20 de ani, căruia probabil că tocmai i se îndepliniseră cele mai frumoase vise.

Peste ani, Miu avea să își aducă aminte de acele vremuri. Într-un interviu pentru Fanatik, acesta a exclamat:

Emoţiile astea pentru mine au continuat…şi de asta spun că a fost anul cel mai frumos, 96-97. De ce? Că am jucat în Liga Campionilor… Îţi dai seama, să vii de la Fălticeni, să joci imediat după aia, la câteva luni, în Liga Campionilor, înseamnă foarte mult. (…) Ţin minte că mi-a dat-o Kiko destul de bine făcut, s-a întors cu mine şi mi-a dat-o printre picioare. Au râs colegii de mine vreo săptămână atunci, că mi-a spart televizorul. Să joci titular, după aia la Dortmund, titular… După aia la lotul de tineret, să fiu chemat, să joc meci de meci, iarăşi o bucurie imensă. După aia, să câştig campionatul şi Cupă, cred că au fost cele mai frumoase momente.”

Mulți au strâmbat din nas când, din primul salariu, Iulian Miu și-a achiziționat un BMW. Unii îl vedeau deja drept o speranță moartă. Dar Miu nu s-a lăsat. Cât a stat la Steaua, a fost tot mai bun, de la meci, la meci. A strâns 149 de meciuri și 4 goluri pentru ”militari”, câștigând 3 titluri, 2 cupe și o supercupă, adică aproape un trofeu pentru fiecare an petrecut la Steaua.

Cel mai important, Miu a făcut pasul și la Echipa Națională. S-a întâmplat în 2001. În acel an, Miu a fost titular în cele mai importante două meciuri ale momentului respectiv. E vorba de trista dublă cu Slovenia, în urma căreia România a ratat, din păcate, calificarea la mondialul din 2002. A fost un moment trist pentru întreaga țară, moment pe care l-a trăit și Miu. Însă, valoarea stelistului nu putea fi contestată.

Plecarea de la Steaua

La națională, Miu și-a făcut loc într-o apărare cu fundași foarte buni: Popescu, Chivu, etc. La 25 de ani, stelistul nostru ajunsese la apogeu. Ar fi putut avea o cariera excelentă în continuare. Din păcate, a fost prins la mijloc într-unul din marile conflicte ale fotbalului românesc. Iulian Miu a fost victima colaterală a conflictului dintre verii Becali.

Nu lipsa de valoare l-a făcut să plece de la Steaua. A fost forțat să plece, pentru că nu a dorit să își schimbe impresarul. Un caracter puternic, încăpățânat (nu neapărat în sensul rău al cuvântului, pentru că nu scrie nicăieri că trebuie să asculți orbește de Gigi Becali), Miu a ajuns în conflict cu cei care conduceau Steaua la acea vreme. Din cauza lor, nu a mai putut continua la echipa noastră.

Atunci, în 2002, Miu a avut parte de cel mai mare ghinion al carierei sale. Chiar dacă nu mai avea viitor la Steaua, putea să cotinue să crească la Dinamo. Dar nu Dinamo București, ci Dynamo Kiev.

Miu a dat probe la echipa antrenată de marele Lobanovski. Chiar a fost în două cantonamente organizate de ucraineni. Din păcate, cei care urmau să devină groparii Stelei i-au pus bețe dure în roate. Au cerut o sumă prea mare, iar transferul său a căzut.

lotul steleiIulian s-a întors la Steaua în plin scandal. Scandal atât pentru Steaua, cât și pentru el. Era perioada în careBecali punea la cale înființarea societății sale, pe care avea să o bage cu forța în locul Stelei, în prima ligă. Fostul pușcăriaș dorea să mute lotul de jucători al Stelei pe societatea sa. Surpriză, însă! Pe lista de jucători mutați nu s-a regăsit și Iulian Miu.

E simplu de înțeles de ce Miu nu a dorit să semneze un contract nou cu oamenii care îl atacau și umileau (MM Stoica, de exemplu, l-a numit ”playboy second hand” și l-a atacat după ratarea transferului la Kiev, pentru a-i face pe plac stăpânului. Același Stoica se laudă astăzi peste tot că el nu atacă jucători). Deloc suprinzător, acest lucru l-a înfuriat pe Becali. Tot deloc surpinzător, acesta l-a amenințat pe Miu, spunându-i că îi ”taie tendoanele”. Acesta a fost de altfel marele scandal al începutului de an 2003.

Apele s-au liniștit după ce Prunea, reprezentantul AFAN, a făcut publice amenințările la o ședință a FRF. Miu a fost lăsat să plece la Bacău. S-a transferat chiar în ultima zi de transferuri, pentru 30 de mii de dolari, o sumă cu mult mai mică decât cea cerută celor de la Dynamo Kiev.

La bacău, Miu a stat doar un retur. Apoi a plecat în Turcia. A jucat 3 ani acolo, apoi încă doi ani în România și s-a retras în 2008.

Astăzi, Iulian Miu s-a întors acolo unde i-a fost cel mai bine, la Steaua București. În calitate de antrenor-jucător, acesta are misiunea de a readuce Steaua în Liga 1 cât mai repede.

La primul meci jucat din nou în tricoul roș-albastru, când a intrat pe teren, Miu s-a întors către tribună și a strigat: ”Asta e Steaua!”

O fi intenționat să îi informeze pe cei din tribune? O fi vrut să se îmbărbăteze singur, dată fiind greutatea tricoului? El știe. Chiar știe. Iulian Miu știe ce înseamnă Steaua București. Pentru noi, dar și pentru el.

La mulți ani, Iulian Miu!