Liga lui Gigi

Acest articol nu este despre Steaua. Este despre o întâmplare aproape supranaturală, o poveste incredibilă care a avut loc acum 29 de ani, în ultimul an de viață al Cupei Campionilor Europeni (înainte de trecerea la formatul Champions League).

Eroina poveștii este Unione Calcio Sampdoria, câștigătoarea Serie A în sezonul 1990-1991. În calitate de câștigătoare, Sampdoria s-a calificat în Cupa Campionilor. Însă, în acea perioadă, Cupa Campionilor chiar era doar pentru campioane.

Din sezonul 93-94, formatul Champions League a suferit multe modificări. Treptat, competiția campionilor a devenit competiția echipelor foarte bune. Campionatele puternice au început să trimită mai multe reprezentante. Nu doar primul loc, ci și locul 2, chiar și locul 3, iar pentru unii chiar și locul 4. Însă, în sezonul 1991-1992, când s-a calificat Sampdoria în această competiție, încă se mai juca la fel ca pe vremea când Steaua a cucerit trofeul.

UC Sampdoria a avut în acea perioadă o echipă senzațională. Atacul era format din Gianluca ”Gigi” Vialli și Roberto Mancini, cei doi marcând împreună 31 de goluri în sezonul 1990-1991, sezon în care Sampdoria a terminat pe locul 1, în fața AC Milanului lui Van Basten și Gullit, a Interului lui Klinsmann și Matthaus, a Juventusului lui Baggio sau a Romei lui Rudi Voller.

Cu un tânăr Pagliuca în poartă, cu o linie de fund formată din Katanec, Vierchovod, Lanna și Mannini, cu Ivano Bonetti (fratele lui mai mare, Dario Bonetti, cel care a antrenat și în Liga 1, a fost și el în lotul Sampdoriei în acel an), Cerezo, Pari și Lombardo la mijloc și cu cei doi atacanți menționați mai sus, Samdoria încânta prin jocul său disciplinat dar ofensiv. Câștigarea sezonului 1990-1991 al Serie A a fost o surpriză pentru mulți, deoarece, în niciunul din cele 5 sezoane anterioare, echipa din Genoa nu a reușit nicio calificare pe un loc mai sus de locul 4.

Dar acesta este farmecul fotbalului. Doria a impresionat, iar performanțele sale au fost apreciate în întreaga Italie, adversarele tratând-o cu mult respect. Și a fost nevoie de acest respect. A fost mare nevoie.

Necaz cu o zi înainte de cel mai important meci!

La începutul sezonului 1991-1992, experții fotbalului european discutau cu mare interes despre noua campioană din Italia. Așteptările erau foarte mari, italienii dând-o deja câștigătoare europeană pe echipa care a umilit Juventusul, Interul și Milanul. Cu toții erau de acord că Doria și-a demonstrat valoarea și că noul sezon va fi unul strălucitor pentru echipa din Genoa.

Apoi a lovit ghinionul!

La data de 18 septembrie, în 1991, Sampdoria trebuia să întâlnească Rosenborg în primul tur al Cupei Campionilor Europeni. Cu două seri înainte de meci, băieții lui Vujadin Boskov au decis că mai trebuie să dea o ultimă petrecere, ca să sărbătorească perioada minunată prin care treceau.

Petrecerea a început relativ repede, la stadion, la ora 17:00. A început cu jocuri de cărți, glume și muzică, dar și cu puțină bere. Însă puțina bere a fost înlocuită cu puțin mai multă bere, îmediat ce managerul Boskov s-a retras. La 20:00, s-au retras și cei doi atacanți, Mancini și Gigi Vialli, sfinții grupului, cei despre care se spunea că preferau mai degrabă să bea apă cu gazonul decât bere cu băieții.

Mancini, căpitanul, ar fi trebuit să își trimită colegii la culcare, însă Rosenborg nu prezenta niciun pericol. I-a lăsat în pace. Și știm cu toții ce fac șoriceii atunci când motanul părăsește incinta.

Cu căpitanul din teren ieșit din scenă, la conducerea grupului de băieți de la Doria a trecut brazilianul Silas, mare iubitor de petreceri. Berea a început să curgă și, evident, băieții au ajuns rapid la concluzia că berea trebuie să aibă parte de niște companie pe măsură. Au fost cuminți. Nu s-au gândit la prietene, neveste sau amante. S-au gândit în schimb la pizza. Și au comandat.

Băieții și-au comandat rapid pizza de la pizzeria din cartier și au continuat petrecerea. Carbohidrați, da, dar aceia erau anii în care fotbaliștii fumau fără nicio problemă. Și înainte de meci, și după meci, uneori și în pauză. Câteva felii de pizza și niște beri nu prezentau un mare stres. Au mâncat bine, au băut bine, dar nu au abuzat. La ora 23:00, au dat singuri stingerea. S-au simțit bine și au fost și responsabili. Totul era OK, nu? NU!

A doua zi, întreaga echipă, mai puțin cei doi atacanți și managerul, a făcut toxinfecție alimentară! A fost vorba de o toxinfecție puternică. Cauza a fost pizza, însă nici astăzi nu se știe cu exactitate care a fost problema cu acea comandă. Eroare umană? Act criminal? Întrebările au apărut imediat, mulți italieni sugerând că e vorba de mâna mafiei, care ar fi dorit să aranjeze meciul la pariuri.

Sampdoria era mare favorită cu Rosenborg. O victorie a norvegienilor ar fi fost șocantă pentru întreaga planetă și foarte profitabilă pentru cei care ar fi pariat pe scandinavi. Așadar, povestea cu mafia nu a fost și nu este nici acum considerată vreo mare teorie a conspirației.

Cert este că, cu 24 de ore înainte de meci, toți jucătorii Doriei, mai puțin cei doi atacanți, erau KO!

Miracolul Gigi

Medicii i-au explicat managerului Boskov destul de rapid că nu există nicio șansă ca fotbaliștii să fie recuperați până la ora meciului. Cei care erau capabili să se ridice din pat o făceau doar pentru a merge la baie. Ceilalți…

Nimeni nu se mai gândea astfel la fotbal. Nimeni, în afară de Gigi Vialli. O fire deschisă, vorbăreț și cu foarte multe meciuri în naționala Italiei, atacantul și-a pus imediat ”pilele” în mișcare. Primul telefon pe care l-a dat a fost către Luciano Moggi.

În acea perioadă, Moggi nu adunase încă destulă putere și nu ocupa poziția de stăpân la Juventus. Dar avea influență în fotbalul italian. Și la Juve, dar și la Roma, la Torino și Lazio. La fel ca Nașul, Vialli i-a făcut rapid o propunere pe care Moggi nu a putut să o refuze.

Atacantul i-a promis că se va transfera la Juventus în sezonul următor, cerând în schimbul transferului ca Moggi să își folosească influența și să convingă echipele unde avea intrare să ajute Doria cu jucători.

”Avem nevoie doar de mijlocași, fundași și un portar. În atac ne descurcăm noi,” i-a zis Gigi Vialli. Moggi a dat din cap, apoi s-a pus pe dat telefoane.

Cum Juventus nu a participat în acel an în cupele europene, a fost ușor să-i convingă pe cei de acolo să trimită câțiva jucători la Genoa. Tânărul portar Angelo Peruzzi a fost trimis primul. Au urmat Sartor, Luppi, Kohler și Julio Cesar, apoi alți doi tineri, Conte și de Agostini, Marocchi și Galia.

Ultimul ar fi trebuit să fie Baggio, însă acesta a refuzat, șocându-i pe șefii lui Juve și enervându-l pe Moggi. Acesta nu avea să uite incidentul și nici să îl ierte pe Baggio. După ce a devenit stăpân peste Juventus, în 1994, primul lucru pe care l-a făcut a fost să îl îndepărteze pe atacantul cu codiță. Baggio a părăsit Juventus în 1995. Nu pentru că a ratat un penalty la World Cup 94, ci pentru că l-a supărat pe Moggi în 91.

În locul lui Baggio, Sampdoria l-a primit pe Casiraghi, ca rezervă, în caz că. 12 jucători. Sampdoria avea 12 jucători pe care putea conta. Lor li s-au mai adăugat câțiva tineri, de la echipele de tineret. Încet, încet, speranța revenea la Genoa.

5-0. 5-0 pentru Italieni. Acesta a fost scorul din meciul cu Rosenborg. Nu, Mancini și Vialli nu au marcat atunci. Dar la finalul meciului toată lumea a știut că a fost victoria lui Vialli. Grande Gigi. Fără influența atacantului, Doria ar fi pierdut meciul. Așa, l-a câștigat cu 5-0.

Câteva zile mai târziu, jucătorii de la Juventus s-au întors la Torino, iar fotbaliștii bolnavi s-au întors la antrenamente. La retur, Doria nu a mai învins la fel de clar. Doar 2-1, 7-1 la genera. A fost destul ca echipa lui Vialli și Mancini să treacă mai departe.

Pentru ei, a urmat un sezon european extraordinar. Sampdoria s-a oprit atunci doar în finală, unde au întâlnit Barca lui Cruyff și Koeman. Catalanii i-au învins atunci, cu un gol marcat de Koeman, în minutul 112. A fost o înfrângere care a adus multă tristețe.

Dar a fost o tristețe dulce. Și asta deoarece, înainte de meciul cu Rosenborg, nimeni nu se mai gândea câ Sampdoria ar mai putea face o minune.

”Liga lui Gigi” au scris atunci ziarele italiene. Și câtă dreptate au avut.

Să revenim cu picioarele pe pământ

V-a plăcut povestea? V-a făcut curioși? V-a înduioșat ideea că Juventus a sărit așa de tare în ajutorul celor de la Sampdoria? Dacă da, să știți că povestea de mai sus nu este adevărată. Este doar o fabulație. O poveste bazată pe anumite fapte reale, dar tot o poveste.

Jucătorii Sampdoriei chiar au jucat cu Rosenborg și chiar au ajuns în finala CCE în acel sezon, dar nu au făcut niciodată toxinfecție alimentară de la pizza. Vialli nu a vorbit niciodată cu Moggi, iar Moggi nu a adus niciun jucător de la Juventus și nici nu s-a răzbunat pe Baggio.

De altfel, ideea că o echipă ar trebui să o ajute pe alta, dacă aceasta are parte de un ghinion, este un SF de nivelul Star Trek-ului. 

Nu se face. Nu trebuie să se facă. În momentul în care vedeți că are loc un astfel de eveniment, schimbați canalul. Sau schimbați sportul. Pentru că nu mai aveți ce urmări acolo.

Fotbalul înseamnă luptă. Echipele care participă la o competiție participă una împotriva celeilalte. Acestea luptă între ele. Există fair play, evident. Dar nu există milă. Mila nu își are locul într-o competiție.

Nici mila și nici bunătatea sufletească. Mila și bunătatea sufletească ucid competiția. Și dacă nu există competiție, ce rost mai are să o mai urmărim?!

„Cred că FCSB ar trebui ajutată acum. Cam asta e ideea care se discută acum la noi. Sunt și păreri împărțite, antrenorii nu sunt mulțumiți. Nu le convine, pentru că ar însemna să compromită meciul de sâmbătă cu Viitorul. Ar fi corect să-l ajutăm pe domnul Becali, pentru că este o situație de forță majoră, nemaiîntâlnită. Ar trebui ajutată o echipă românească. Este vorba despre doi fotbaliști de apărare, Bruno și Graovac, și de doi mijlocași, Valentin Gheorghe și Răduț,” a declarat Ioan Niculae, patronul Astrei. 

Citiți această declarație de mai multe ori. Așa ceva nu o să mai întâlniți nicăieri. O echipă din liga 1 e dispusă să piardă un meci de campionat, doar ca să poată ajuta altă echipă din campionat, care are un meci în cupele europene, meci pe care l-ar putea pierde.

Pentru Ioan Niculae, nu contează că antrenorii săi se opun. El e deschis la această idee. I se pare bună. Vrea să ajute FC Fcsbul. De ce? Poate pentru că, în ultimii 2 ani, Becali, patronul Fcsbului, a plătit jucătorii Astrei din același cont din care și-a plătit proprii săi fotbaliști.

Și nimeni nu se revoltă. Nimeni nu trage niciun semnal de alarmă. Avem de-a face cu fapte ce țin de SF, dar tuturor ”iubitorilor de fotbal” li se pare că e ceva normal.

”Liga lui Gigi” a fost o poveste, un SF. Liga lui Gigi, în schimb, este realitate! Liga 1 îi aparține lui Gigi Becali!

Astra e dispusă să trimită câțiva jucători la FC Fcsb pentru un singur meci european. Conform ProSport, Hermannstadt a și trimis deja câțiva jucători în Berceni. Luați-vă adio de la Liga 1 și de la fotbalul românesc, pentru că e clar că nu mai aveți ce vedea aici.

În tot acest timp, FRF nu zice nimic. Acceptă aceste omenii, de parcă e un lucru normal să dai un jucător la o echipă pentru un meci, apoi să îl primești înapoi. Cu siguranță acel jucător, după ce va primi un bonus important de la echipa la care e împrumutat, va juca foarte motivat împotriva acestei echipe, când o va întâlni în campionat.

Penibil! Jenant! Dezgustător! Aceasta este Liga lui Gigi.

P.S.

Așa cum v-am spus la început, acest articol nu a fost despre Steaua.