Interviu cu Cornel Oțelea – Partea a doua

Interviu realizat de Clement Peter și publicat pe site-ul său, Freejournalist.eu, în data de 2 august 2015. 

Invingatorul sa fie decis in iarba!

Incheiasem prima parte a dialogului nostru in momentul cand dumneavoastra, la numai 30 de ani, spuneati adio carierei de jucator si o incepeati pe cea de antrenor. Cum a fost?

Mi-a fost foarte greu ca numai la 30 de ani sa fac aceasta schimbare. Ca antrenor la Steaua eram totusi in elemental meu si priveam cu intelegere pe fostii mei colegi, de care eram atat de apropiat. S-a format atunci o echipa ce a facut istorie, eu am fost antrenorul ei si cum am mai spus, 10 ani nu ne-a batut Dinamo, dar trebuie sa recunosc faptul ca noi si cu ei formam echipa nationala cvasi-invincibila in acei ani. Timisoara, Brasovul si mai tarziu Baia Mare aveau si ele jucatori buni, dar ei mai devreme sau mai tarziu veneau in Bucuresti la cele doua. Aici aveau avantaje, grad, serviciu asigurat, un apartament si atractia calatoriilor in strainatate. Concentrarea valorilor la Steaua si Dinamo n-a fost decat benefica pentru sportul romanesc, priviti rezultatele noastre, dar si pe cele de la hochei, volei, rugby, fotbal, polo.

In acea decada victorioasa, dumneavoastra, ca antrenor ati lansat nume mari, chiar daca multi erau formati in alta parte…

Au facut asta predecesorii mei, dar si eu am adus in prima linie nume ca Radu Voina, Draganita, Munteanu, Kicsid, Birtalan, Stockl. O a doua pleiada de mari campioni a fost cea cu Dumitru Marian, Berbece si Vasile Stanga. Cu o combinata dintre cele doua generatii am castigat Cupa Campionilor Europeni in 1978. In finala disputata in Germania la Sindelfingen, Steaua a batut pe sovieticii de la TSKA, iar Werner Stockl a fost numit primul neamt care a cucerit Moscova. In jurul fiecarui jucator se creau astfel de legende, toti erau foarte iubiti, mai mult decat idolii din fotbal! Pana sa implinesc 40 de ani, luasem cu Steaua, ca antrenor, 10 titluri nationale consecutive si Cupa Campionilor.

Ati antrenat doi mari interi, poate cei mai mari din lume, pe Gruia si pe Stanga… Care a fost totusi cel mai mare?

Au jucat in etape diferite, pe Stanga eu l-am adus de la Hunedoara cand avea doar 18 ani. Cu Gruiţă, declarat cel mai bun din lume, am jucat atatia ani, ii cunosteam pe amandoi foarte bine, as fi preferat sa-i am pe amandoi in echipa, amandoi erau foarte valorosi, foarte spectaculosi, pluteau, pluteau si erau responsabili cu golul, au jucat in stadii diferite. Diferenta dintre ei a fost facuta de grupul in care au jucat, iar echipa cu Gruia cred ca a fost cea mai buna! Gatu, un indragostit de minge, nici el n-avea comparatie in lume.

Cum se face ca dupa 25 de ani pe terenurile de handball, cu performante exceptionale, ati acceptat in 1981 o munca de birou?

Plecam cu regret din handball, dar eram la armata si ordinal nu se discuta! La 40 de ani am fost numit de MApN, vicepresedintele Clubului Sportiv al Armatei Steaua, calitate in care eram si seful instruirii sportive. Fotbalul avea un soi de independenta plecand de la conditiile materiale, organizare, evidenta contabila separata si presedinte de sectie separat, platit de sectia de fotbal. In acest post era Ion Alecsandrescu, un om deosebit, un mare cunoscator al fenomenului fotbalistic, atasat total culorilor ros-albastre.
In 1983 generalul Ion Aurel e promovat in minister si eu devin Comandantul Clubului Steaua, un club cu 21 de sectii. Principalii colaboratori au fost colonelul Kramer si Ion Alecsandresu. Eram constient de importanta fotbalului si zilnic, cel putin 2 ore, discutam cu Sfinxul!

In acei 2 ani s-au pus bazele faimoasei echipe de la Sevilla, actiune de care Cornel Otelea n-a fost deloc strain…

Chiar deloc…Exista un plan de redresare pentru o mai buna reprezentare pe arena internationala, iar ministrul apararii, Constantin Olteanu, iubitor al fenomenului sportiv, a ordonat o mai mare aplecare asupra ariei de selectie si Alecsandrescu s-a pus pe treaba. Deja se contura o mare echipa, iar Halagian a avut si el rolul lui, a venit cu cei 3B, Boloni, Bumbescu, Barbulescu. Eu aveam incredere si aprobam tot ce spuneau acesti 2 mari specialisti, Alecsandrescu si Halagian, cu Armenul ma cunosteam bine, fusesem colegi la IEFS. Proiectul a fost sustinut si de Valentin, care asigura un climat de protectie fata de atacurile diverse venite din partea Internelor.

Ati fost si-n focul tratativelor pentru transferul lui Lacatus. Care-i adevarul?

Exista un protocol intre Steaua si cei de la Brasov, nu neaparat cu cei din club ci undeva mai sus, la nivel de prim secretar de judet. Dragomir a fost initial de acord sa-l cedeze pe Marius, s-au facut si s-au semnat actele si totul a fost perfect pana cand acest galagios de Dragomir, la primul meci jucat de Brasov in Ghencea, a facut scandal ca vrea actele inapoi, adica dezlegarea data de ei. Ameninta ca daca nu va primi actele va lua echipa si va demonstra in fata Ministerului Apararii. Discutia era in trei, eu, Alecsandrescu si Mitica. Convins ca n-are dreptate si ca nu mai are ce face din moment ce transferul fusese inregistrat, eu am jucat tare, i-am dat plicul cu acte, sa plece odata. A doua zi, la prima ora, am fost chemat la ministrul Olteanu, care m-a certat si mi-a inmanat plicul luat cu o zi in urma de Dragomir, plic pe care l-am dus lui Alecsandrescu si afacerea s-a incheiat. Erau treburi care se reglau atunci peste capul nostru!

Cum ati fost indepartat din club intr-un moment cand munca depusa de dumneavoastra incepea sa dea rezultate?

Asta s-a intamplat in toamna lui ’84, dar totul a inceput in iarna lui ’83 cand am fost invitat sa particip la sedinta de bilant a clubului Dinamo. Participa si ministrul Postelnicu, caruia eu i-am oferit o cupa de cristal din partea clubului nostru, asa era protocolul. Trebuia sa adresez si cateva cuvinte si astea au fost:”Primiti aceasta cupa si aveti cele mai bune ganduri ale fotbalistilor Stelei, sa aveti cele mai bune rezultate, dar…invingatorul sa fie decis in iarba!”
In pauza, la bufetul de protocol, Postelnicu vine si ma intreaba:”tovarase colonel, stiti cumva ca noi obtinem victoria si altfel, adica in afara terenului de joc?” L-am simtit ca s-a suparat si asa a si fost, numai ca el a trecut si la actiune, a discutat cu Ilie Ceausescu si din acel moment n-am mai avut liniste. Ilie ma controla si ma suna la orice ora, daca la 9 seara eram acasa ma intreba pana la ce ora am program, de ce nu sunt la birou, dimineata la 7,30 ma suna tot ca sa verifice, aflase ca mergeam in barul Melody sa vad cine mai intarzie pe acolo dintre sportivii clubului si imediat a tras concluzia ca pierdeam noptile, ca jucam pocker, ca petreceam. Toate astea nu dadeau bine la morala socialista, asa ca am fost sanctionat cu vot de blam cu avertisment si curand indepartat din fruntea clubului in urma unei sedinte staliniste si kafkiene in acelasi timp. Vantul dinspre Stefan cel Mare isi facuse efectul!

Dupa acest episod, ani de zile, iubitorii sportului au stiut prea putine despre dumneavoastra, ce ati facut din ’84 si pana in ’91 cand ati revenit la conducerea Stelei?

Am fost numit conferentiar universitar la catedra de pregatire fizica de la Academia Militara si 4 ani mai tarziu, in paralel, pregateam si Nationala masculina de handball, care in 1990 a castigat ultima medalie pentru Romania, bronzul la campionatul mondial din Cehoslovacia. Pana azi, e in continuare ultima medalie la o competitie majora!
In martie 1991, ministrul apararii Victor Stanculescu, un om deosebit, ma cheama la el si-n putine cuvinte imi spune ca vrea sa repare o mare nedreptate care mi s-a facut.

Era enigmatic, el cunostea bine istoria, nu spunea concret la ce sa refera dar eu imi dadeam seama ca-si dorea sa fiu readus in fruntea Stelei. Iubeam prea mult culorile acestui club si spun, da! Renuntam astfel la catedra, la echipa nationala si la obiectivul cel mai dorit de sportivi, Jocurile Olimpice, editie ce urma sa se desfasoare in ’92 la Barcelona si unde eram convins ca eu si acea generatie de jucatori puteam reabilita handbalul romanesc.

In 6 ani la Steaua, echipa de fotbal a luat 5 titluri…aveati formule magice de succes?

Formulele trebuie sa le cauti si de cele mai multe ori eu le-am gasit. Am regasit aici pe acel exceptional Ion Alecsandrescu si fotbalul a dominat autoritar intrecerea interna in acei ani, ani cand nu se mai putea vorbi de cine stie ce influente, eram in democratie! Afara am jucat de 3 ori in Champions League si nu ne-am facut de ras! La World Cup ’94, Steaua a fost bine reprezentata, nu? Sau mi se pare mie?
Eram inca un club omnisport puternic, cel mai puternic din tara, la JO din “92 si “96 am avut cele mai bune clasari, personal imi doream sa fim ca AC Milan, Real sau Barcelona, cu sectia de fotbal avand acea autonomie bine definita. A venit insa ministrul Babiuc si la comanda politica a dorit dezintegrarea clubului, cerand separarea fotbalului in maniera gandita de el. A profitat ca in 1996 Alexandrescu s-a retras pe motive medicale si l-a impus pe Marcel Puscas. Babiuc m-a schimbat in 1997 ca asa a vrut el. Babiuc a fost un ministru de ocazie, era plimbat pe la toate ministerele, a fost un smecher al etapei!
Pana la urma fotbalul s-a desprins de club(*), dar nu cu cele mai potrivite instrumente. Iubesc haina militara, dar nu-s nostalgic, insa visez si azi la modelul Real sau Barca!

Interviu realizat de Clement Peter – freejournalist.eu

Foto: Clement Peter

(*) – Trebuie să țineți cont de faptul că Domnul Oțelea nu a avut la momentul realizării acestui interviu informațiile necesare pentru a cunoaște ce s-a întâmplat cu adevărat în 1998, când secția de fotbal nu s-a desprins, ci clubul Steaua a intrat într-un simplu parteneriat cu un non-profit care a devenit reprezentantul său în campionatul Diviziei A. 

Clement Peter a fost cel mai mare suporter stelist din toate timpurile. Un om de presă adevărat, fotojurnalist care a surprins în fotografiile sale cei mai importanți ani din istoria Stelei, Clement a iubit clubul nostru cu o pasiune care nu poate fi egalată. A fost mereu alături de Steaua și mereu a încercat să o apere de cei care au vrut să îi facă rău. Din păcate, s-a stins din viață în 2020. A lăsat în urma sa numeroase poze și articole, comori adevărate pentru toți cei care iubesc Steaua București. Pentru a nu pierde aceste comori, am decis să le descărcăm de pe fostul site al lui Clement, freejournalist.eu, care astăzi, din păcate, nu mai e activ, și să le republicăm.

Pentru toată munca depusă în slujba Stelei, Clement Peter merită un loc alături de marile legende ale clubului nostru.