De unde au plecat necazurile Stelei

Astăzi, am ajuns să vorbim din nou despre asociere. Atât de rău a ajuns Steaua București încât ne vedem întorși în momentul 98 și nimeni nu protestează. Și poate că nimeni nu protestează deoarece au uitat de fapt ce s-a întâmplat atunci. Necazurile Stelei au început în 1996, nu în 1998. Iar în acest articol vom revedea acele momente.

De unde au pornit necazurile Stelei

Cunoaștem exact momentul când au pornit necazurile Stelei. Acesta a avut loc la sfârșitul anului 1996, când Ion Alecsandrescu a fost forțat să se retragă. Nea Ion avea probleme de sănătate și chiar ar fi vrut să facă un pas în spate, dar dorea să și rămână alături de club în continuare, într-o poziție de consilier. Șmecherii de la conducerea clubului și a ministerului apărării. Ei, din păcate pentru Steaua, aveau alte planuri. Așa că Ion Alecsandrescu a fost înlăturat după venirea la putere a CDR și înlocuit cu Marcel Pușcaș.

Importanța muncii depuse de nea Ion pentru clubul nostru este atât de mare încât ar fi nevoie de zece cărți ca să le explicăm așa cum merită. Ion Alecsandrescu nu doar că a fost un mare fotbalist stelist, dar a fost și unul dintre cei mai mari conducători din fotbalul mondial. Fără el, CCE din 86 nu ar fi venit niciodată în România.

Tot Ion Alecsandrescu a fost arhitectul Stelei din anii 90, care a câștigat 6 titluri consecutive. Foarte important, cele 6 titluri au fost câștigate în ciuda presiunii de la FRF și LPF pentru ca Steaua să își ”privatizeze” secția de fotbal.

Am pus între ghilimele cuvântul „privatizeze” deoarece în nicio clipă nu a fost vorba de așa ceva. Și atunci, ca acum, cei care au condus fotbalul românesc au dorit doar să îl facă mai ușor de furat. Adică să le fie lor mai ușor să se îmbogățească de pe urma lui.

În acest sens, în 1992, FRF a introdus în regulamentele sale de licențiere câteva condiții. De exemplu, pentru a primi licența de club profesionist, un club trebuia să fie organizat ca asociație fără scop patrimonial sau societate comercială. Vedeți articolul 3 din documentele de mai jos, dar și celelalte paragrafe subliniate.

Nea Ion a fost cel care a protejat Steaua de aceste încercări de furt. În timp ce, la Craiova, Universitatea era înlocuită cu prima sa clonă, a primului frate Păunescu, Steaua rezista și mai avea și performanțe notabile.

Dar totul a ținut până în 1996, când Ion Alecsandrescu a fost forțat să se retragă. Imediat, a fost înlocuit cu Marcel Pușcaș, fost fotbalist de nivel mediu, cu doar puțin peste 40 de meciuri în tricoul Stelei, dar care astăzi este considerat de mulți experți drept un fotbalist ”legendar”.

Banii au fost scuza

După înlocuirea lui Ion Alecsandrescu, au început să apară și discuțiile despre ”privatizare”. Totul a pornit de la BANI! Cei care doreau desprinderea spuneau atunci, ca și acum, că Steaua nu are bani ca să facă fotbal. Totuși, niște rapoarte ale vremii spuneau altceva:

E clar că Steaua nu era la nivelul marilor cluburi din vest, dar stătea chiar și așa foarte bine. Bani ieșeau din club, dar și intrau. La sfârșitul lui 95, Steaua avea datorii de 1,5 milioane de dolari, dar avea și un lot trăznet. Un simplu transfer era destul ca să aducă clubul pe 0.

Dar și aici era o problemă. Jucătorii valoroși aduc bani mulți. Iar banii mulți atrag leprele. Așa a ajuns Steaua să se ”consulte” cu Hrebenciuc, în 1996, pentru transferul celui mai bun fotbalist din lot, Adi Ilie.

Ce căuta Hrebenciuc la Steaua? E ușor de intuit. La fel cum e ușor de înțeles de ce era atât de importantă îndepărtarea lui Ion Alecsandrescu. Cu nea Ion încă activ în club, nu mai era nevoie de ”consultarea” lui Hrebe. Sau nu că nu era nevoie. Consultarea nu putea avea loc.

Dar gata! Băieții șmecheri nu mai puteau accepta ca clubul Steaua să facă fotbal. Pentru că nu erau bani:

Și articolul de mai sus arată cât de disperați erau acești șmecheri. În 96, Steaua a primit 1,7 miliarde lei de la MApN. A avut cheltuieli e 10 miliarde. Cheltuieli pe care le-a acoperit din fondurile sale proprii. Da, clubul Steaua avea fondurile sale atunci, diferite de banii primiți de la stat: sponsori, transferuri, încasări din competiții și chiar încasări din schimb valutar.

Care a fost concluzia șmecherilor? Concluzia a fost că trebuie neapărat să ajungă la aceste fonduri.

Așa s-a decis secesiunea secției de fotbal a clubului Steaua. Steaua avea bani. Băieții doreau să ajungă la aceste sume de bani. Drept urmare, au pus schema în acțiune. ”În două săptămâni sau într-un an, desprinderea oricum va fi făcută,” spunea Pușcaș.

Mai sus puteți vedea ce argumente au oferit șmecherii pentru desprindere. Aceleași argumente pe care le auzim și azi:

• să urmeze exemplul marilor cluburi
• să atragă investitori

Evident, era ignorat faptul că Steaua făcea deja performanță, că Steaua domina Divizia A și că juca în Cupe Europene, lâng celelalte cluburi mari.

Totul s-a făcut ilegal

N-a mers chiar cum au vrut șmecherii. A trebuit să vină anul 1998, ca să apară faimosul AFC Steaua București, condus de Viorel Păunescu. Tot procesul a ținut vreun an jumate iar pe șmecheri acest lucru i-a supărat rău de tot.

Pușcaș a fost îndepărtat din conducerea secției de fotbal, pentru că făcut mai repede ce trebuia să facă. Nu a făcut-o pentru că știa, cel mai probabil, că e ilegal. Vorbim totuși despre un bun al statului, unul care producea foarte mulți bani pentru anii 90 și pe care ei l-au dat unor șmecheri.

Ce a urmat pentru Steaua? A urmat dezastrul. Secția de fotbal a fost închis și în locul său a apărut AFC Steaua București, asociație non-profit condusă de Viorel Păunescu. Aceasta trebuia să continue fotbalul stelist. Nici nu s-a pus problema de așa ceva. Imediat după ce a avut loc substituirea, ideea de performanță fotbalistică la Steaua a încetat să mai existe.

AFC Steaua nu s-a descurcat deloc. Deși avea un lot destul de bun, lotul Stelei, adică al campioanei din ultimele 6 ediții consecutive ale Diviziei A, s-a făcut de rușine. Aceasta a terminat sezonul 98-99 pe un loc care ar fi fost rușinos pentru Steaua, locul 3, la 23 de puncte distanță de echipa campioană.

Și mai departe știm cu toții ce a urmat.

Totul a plecat de la îndepărtarea lui Ion Alecsandrescu, cel care a apărat Steaua cu atâta putere de abuzurile din acei ani. Dacă ar fi trăit astăzi, nea Ion ar fi făcut la fel, mai ales că vorbim despre aceleași abuzuri. El nu ar fi acceptat ca FRF să îi impună Stelei forma de organizare. Nu ar fi acceptat ca în jurul echipei să graviteze lepre și paraziți. Evident, cum nu a acceptat atunci, nu ar fi acceptat nici acum o ”asociere”.