mironică

Mironică, arată-ne livretul militar!

O poveste ciudată a fost publicată ieri pe unul din site-urile făcute pentru a trimite trafic către o casă de pariuri. Mihai Mironică a scris pe welovesport.ro un articol ciudat în care încearcă să ne convingă că el a fost crainic al stadionului Steaua în 1997 și că, la o înfrângere a Stelei cu Petrolul, în calitate de crainic al gazdelor, s-ar fi bucurat zgomotos la golul oaspeților și ar fi șocat întregul stadion. Povestea pare însă a fi o invenție. Să vedem așadar, dacă Mironică încearcă să ne mintă sau dacă spune adevărul.

Soldatul Mironică

Articolul începe cu Mironică încercând să ne convingă că el a făcut armata la 24 de ani. În 1997, ne zice el, a ”fost luat cu arcanu’ la oaste și așa am devenit militar la Clubul Sportiv al Armatei”(n.r. se referă la Steaua, dar știți și voi de ce refuză să îi spună Steaua).

Bineînțeles, Mironică nu ne explică cum a ajuns el să facă armata la 24 de ani. De obicei, pe vremea aceea, dacă erai la facultate, trebuia să faci doar vreo 6 luni de armată. Și le făceai înainte să înceapă facultatea, nu după. Iar facultatea de jurnalism pe care a făcut-o Mironică nu prea ținea 5 ani. Așadar nu prea se leagă povestea sa.

Dar să spunem că e așa. Cine știe? Poate a fost un caz special și poate chiar a făcut armata la 24 de ani, în 1997. Asta nu explică cum a ajuns Mironică fix la clubul Steaua.

De obicei, la Steaua ajungeau sportivi. Și nu orice sportiv. Ci sportivii cu potențial, cu valoare. Iar Mironică nu era în niciun caz un sportiv cu potențial sau valoare la 24 de ani.

Să îl credem acum pe Mironică? Să credem că a fost ”luat cu arcanu” fix pentru că Steaua avea nevoie de crainic? Nu prea are sens.

Dar chiar dacă n-are sens, noi vrem să-l credem. Să spunem deci că îl credem că a făcut armata în 1997 și că, în calitate de simplu soldat, a fost trimis să fie crainic la stadionul Steaua? Ok. Dar cine l-a trimis?

Cine a fost această pilă imensă care i-a permis lui Mironică să facă armata în cabina crainicului de la stadionul Steaua? Pentru că sigur a fost o pilă imensă. Alții, mult mai talentați ca el, nu au avut această șansă. Fostul său coleg, Banciu, de exemplu, se plânge și în ziua de azi de maiorul Voicu.

Așadar, domnule Mironică, ce pile ați avut de ați ajuns crainic la Stadionul Steaua, în loc să spălați latrinele cu periuța de dinți?

Mironică, idolul tribunelor

Mironică merge mai departe și ne spune că a revoluționat felul cum se făcea meseria de crainic la Stadionul Steaua. Ne spune că, înainte de venirea sa, crainicii din Ghencea erau niște roboți, care vorbeau fără niciun fel de emoție în glas.

La venirea sa în casa Stelei, însă, Mironică, care ne spune chiar el că ura Steaua, a simțit nevoia să scuture ”atmosfera prăfuită”. De ce? Nu ne spune. Doar ura Steaua. De ce, dacă o ura, simțea nevoia că trebuie să ajute?!

În fine. Mironică ne spune că stilul său a fost ”un succes instantaneu”, că publicul din Ghencea a ajuns să îl aprecieze și că Jan Pavel și galeria au ajuns să îl vadă ”ca unul de-ai lor”.

Pentru că ne place să verificăm informațiile pe care le primim, ne-am permis să vorbim cu nea Tică Dănilescu și cu un vechi suporter de-al Stelei despre acest subiect. Ne-a Tică, care era șef atunci în Ghencea, a zis că nu-și amintește dacă Mironică a fost sau nu crainic la stadion. O lovitură dură pentru cel care s-a lăudat că stilul său a impresionat tot stadionul. Totuși, o părticică din stadion se pare că n-a fost chiar așa impresionată.

Mai departe, suporterul pe care l-am întrebat dacă își amintește ceva despre această poveste a spus un foarte clar ”nu”. Adică ne-a spus și că Mironică nu a fost crainic, dar și că nu a fost niciodată vreun idol de-al suporterilor steliști.

”Așadar, în realitate, nu eram deloc un fan al Stelei în campionat. Ba din contră. Însă asta nu se vedea, spectacolul de la microfon acoperea totul.”

Fragment din povestea lui Mironică. EXTREM DE EMOȚIONANT! Dar măcar recunoaște că urăște Steaua.

Pe cine să mai credem? Haideți să îl credem pe Mironică, măcar încă puțin, ca să putem continua articolul.

Vă aduceți aminte vremurile când Mironică s-a bucurat că Petrolul i-a dat gol Stelei? Nici noi

Și a venit un meci cu Petrolul, o echipă modestă în acea epocă. Un coleg petrolist de redacție mi-a zis că nici nu vine la meci pentru că ar fi blat. Numai că Petrolul a rezistat, a dus un 0-0 până în repriza a doua, atunci când “Norman Bucătaru’”, cum era supranumit vârful Mihalache, a dat lovitura letală. Stupoare pe stadionul echipei care domina total campionatul, Petrolul avea 1-0. Eram atât de entuziasmat încât am uitat care e rolul meu acolo și am strigat la stație din toți rărunchii “Goool!”. Publicul s-a întors uimit, cabina mea era vizibilă la tribuna întâi. Am înghețat când mi-am dat seama ce am comis. Crainicul stadionului Steaua își strigase fericirea că Steaua luase gol.

Mihai Mironică, articolul ”Singura zi în care vocea stadionului Steaua a fost împotriva Stelei”, 11.08.2023

Evident, Mihai Mironică pare să se contrazică chiar din startul paragrafului. Ce coleg din redacție? Parcă tu erai soldat și crainic al Stelei, dragă Mironică? Să nu ne spui că pe lângă toate astea mai activai și ca om de presă! Nu de alta dar noi știam că, atunci când făceai armata, nu te lăsau ăia să și muncești pe lângă. Dacă pe tine te lăsau, noi iar simțim nevoia să te întrebăm ce pile ai avut.

Steaua București vs. Petrolul Ploiești, 0-1, 1 noiembrie 1997

Dar să trecem de asta și să ne concentrăm pe ceea ce contează. Da, în 1997, Steaua București a pierdut acasă cu Petrolul. Și rezultatul chiar a fost surprinzător, deoarece Petrolul nu mai învinsese Steaua din 1991.

A fost un meci pe care Steaua l-a dominat, dar pe care l-a pierdut cu ghinion. Într-adevăr, golul victoriei a fost marcat de Mihalache, în minutul 66.

Steaua a jucat atunci cu: Gherasim – Reghecampf, Miu (’59 Cătălin Munteanu), Adrian Matei, Csik, Narcis Răducan (’71 Coporan), Rotariu (’76 Ciocoiu), Militaru, Roșu, Lăcătuș, Dănciulescu.

Antrenor : M. Stoichiță.

Înfrângerea a costat-o pe Steaua locul 1 în campionat, echipa noastră căzând chiar pe locul 3.

Totuși, cât de adevărată e povestea lui Mironică?

Dacă Mihalache era poreclit Norman Bucătaru, nu vă putem spune. Ce vă putem spune însă e că povestea lui Mihai Mironică se destramă pe la partea cu rărunchii ăia din care a strigat ”Goooool”.

Acum, de unde știm că se destramă? Au trecut totuși aproape 30 de ani de atunci. Au trecut mulți ani, da. Doar că există înregistrări ale acelui meci. Iată una mai jos:

https://youtu.be/W7Er56cceN8

La secunda 0:27 în videoclip puteți auzi vocea crainicului. Nu prea pare a fi a lui Mironică, dar asta nu înseamnă neapărat că nu e, pentru că difuzoarele pot schimba vocea. Și oricum, nu asta contează. Pentru partea următoare, contează că vocea crainicului se putea auzi pe stadion.

Contează și partea de la minutul 2:16. În acest minut puteți vedea golul lui Mihalache. Puteți de asemenea să auziți sunetele din stadion.

Imediat ce mingea lui Mihalache ajunge în poarta Stelei, pe filmare se pot auzi huiduielile steliștilor, bucuria ploieștenilor și cam atât. Vocea crainicului, pe care am auzit-o la secunda 0:27, nu s-a mai auzit. În niciun caz nu s-a auzit urlând la stație ”Goool” din toți rărunchii, așa cum susține Mironică.

Așadar crainicul stadionului Steaua nu și-a strigat fericirea că Steaua a luat gol.

Nu o spunem noi. O spune înregistrarea.

Dacă Mironică a fost la acel meci crainic al Stelei, cu siguranță s-a bucurat la golul Petrolului. Doar urăște Steaua, e ușor de înțeles. Dar în niciun caz nu a urlat în stație “Goool”, din toți rărunchii. Poate, închis în cabina crainicului, față în față cu stația, i-a strigat acesteia. Poate că a impresionat stația cu bucuria sa. Dar în stadion nu l-a auzit nimeni, așa cum ne dovedește și înregistrarea.

În încheierea articolului, Mironică ne spune că ar fi vrut să dea și Steaua gol, ca să poată să bucura fals și să scape de o posibilă furie a publicului stelist, doar că Steaua nu a dat gol.

Dar Steaua a dat gol.

Tot pe filmare se poate vedea că Steaua marchează un gol la 0-1. E adevărat că golul e anulat pe motiv de offside, dar, dacă Mironică chiar ar fi vrut să se revanșeze față de publicul stelist, putea să o facă la acea fază. Dar n-are rost acum să mai despicăm firu-n patru. Mironică a vrut cumva să umilească Steaua prin acest articol, dar nu i-a prea ieșit.

Noi nu-l credem. Și avem dovezi că nu a fost așa. Dacă domnul Mironică zice că a fost, atunci să arate el dovezile care susțin varianta sa. Pentru noi, chiar ar fi foarte amuzant să vedem că în livretul militar al domnului Mironică e trecută UM02301.

Totuși, ce făcea Mironică în acei ani?

În încheiere, să vă spunem și ce făcea Mihai Mironică în acei ani. Deloc surprinzător, era angajat la ProTV.

Videoclipul de mai sus e din 1996, de la meciul Steaua – Brugge. În el, la un moment dat, o să îl vedeți și pe Mihai Mironică. Mai tânăr, mai slab, mai păros. Și mult mai slab pregătit.

Pe vremea aceea, Mironică nu-și găsea cuvintele foarte ușor. Începea propozițiile cu ”deci”, ”ăăă”-urile nu lipseau din discursurile sale și nici nu se prindea așa de repede de ironiile făcute de Ioanițoaia. Dar măcar se simțea și atunci că nu suportă Steaua. Și atunci îi spunea Steaua, nu Clubul Sportiv al Armatei. Oare de ce?

Am vrea să ne răspundă și la această întrebare, dar cel mai mult am vrea să îi vedem livretul militar. Hai, Mironică, arată-ne că ai făcut armata la Steaua!