România mai păstrează șanse de calificări la Cupa Mondială din 2026 doar datorită faptului că FIFA, din dorința de a obține mai mulți bani, a făcut ca următorul campionat mondial să fie unul cu 48 de echipe. Așadar naționala mai are un baraj pe care trebuie să îl joace, o ultimă șansă de calificare. Cum spune însă texanul, vorbim despre șansa de supraviețuire a unui bulgăre de zăpadă în iad. Și asta deoarece România va juca cu una dintre Italia, Turcia, Danemarca și Ucraina, va juca în deplasare, va juca un singur meci, nu tur-retur.

Niciuna dintre cele 4 echipe enumerate mai sus nu e mai slabă decât Austria și Bosnia, echipe care au terminat peste Româna în Grupa H. Am avut mare noroc nimerind într-o grupă ușoară, dar superficialitatea lui Lucescu și selecția făcută greșit au făcut ca România să piardă ambele meciuri cu Bosnia, să piardă cu Austria și să fie singura echipă din grupa H care a luat gol (goluri chiar, San Marino a marcat singurele sale goluri din calificări cu noi) cu San Marino.

După asemenea eșecuri, te-ai fi așteptat ca Lucescu măcar să nu zică nimic. Acesta a fost însă extrem de arogant pe parcursul acestor calificări. Și a continuat la fel și ieri seară. Acesta este și motivul pentru care am făcut acest articol.

Discutând despre cariera antrenorului Lucescu, vă spun de la început că aceasta poate fi împărțită în 2, înainte de Ucraina și după Ucraina.

Ce a realizat antrenorul Lucescu înainte de a ajunge în Ucraina

La Hunedoara am mers din prietenie pentru Radu Nunweiller, care evolua acolo de un an. Pentru asta a trebuit să apelez la Ilie Verdeț, la Comitetul Central. El fusese și prim secretar la Hunedoara.

Mircea Lucescu

Cariera antrenorului Lucescu a început în 1979, când a devenit antrenor-jucător al celor de la Corvinul Hunedoara. Cu ei, Lucescu a promovat în Divizia A la sfârșitul sezonului 1979-1980. Au urmat un loc 6 în sezonul 1980-1981 și un loc 3 în 1981-1982. Nu neapărat cele mai rele rezultate, dar nici rezultate care să te dea pe spate.

În niciun caz rezultate care să îl recomande pe Mircea Lucescu la Națională. Totuși, acesta a fost numit selecționer al României în 1981, la 2 ani după ce s-a apucat de antrenat, având la activ o promovare în Divizia A și un loc 6. Cum s-a întâmplat asta? Greu de explicat. Poate că cei care conduceau atunci fotbalul românesc au decis să îi dea o șansă unui antrenor netestat, să riște. Sau poate că FRF a decis atunci să meargă pe mâna unui personaj pe care sistemul îl cunoștea foarte bine.

Fuga lui Marcel Răducanu în Germania

La conferința de presă de ieri, Mircea Lucescu a făcut o declarație interesantă. A spus așa: ”Am fost căpitan doar la echipa națională”. Și așa a și fost. La Dinamo, el nu a fost căpitan. Acolo a fost căpitan Cornel Dinu. Dinu a fost căpitan la Dinamo deși era cu 3 ani mai tânăr ca Lucescu și deși a ajuns la acea echipă la 3 ani distanță după ce Lucescu a debutat pentru ea, acela fiind de altfel debutul său ca profesionist.

O situație ciudată, nu? Sau poate nu era chiar atât de ciudată, având în vedere că azi aflăm că Dinu și Lucescu nu au fost chiar prieteni pe vremea când erau jucători. Așadar, chiar dacă nu a avut parte de susținerea colegilor la Dinamo, Lucescu tot a ajuns căpitan la naționala unde sistemul avea un control mai mare.

Mircea Lucescu a fost numit selecționer în 1981, fiind lăsat să antreneze Corvinul în paralel. Numirea a venit după unul dintre cele mai importante momente din istoria fotbalului românesc: fuga lui Marcel Răducanu în Germania.

Răducanu era atunci unul dintre cei mai mari fotbaliști români în activitate. În 1980, adică chiar înainte de a fugi, fusese numit chiar Fotbalistul Român al Anului. Un om de bază la națională, acesta a decis ca, în vara lui 81, în timpul unui turneu al naționalei în Germania (jocuri amicale), să fugă din țară.

Scandalul care a urmat a fost uriaș. Ura sistemului a fost atât de mare încât Răducanu a fost șters practic din istorie, din statistici, ca și cum nu ar fi existat. Selecționerul Valentin Stănescu a mai prins 3 meciuri la națională, după care a fost dat afară. A fost adus Lucescu, în octombrie. De ce, într-un moment în care România avea antrenori destul de buni (Nicolae Nicușor la Dinamo, Oblemenco la Craiova), a optat sistemul pentru unul total lipsit de experiență, fără mari realizări?

Poate pentru că le-a plăcut comuniștilor să riște. Sau poate din aceleași motive pentru care Lucescu a fost numit căpitan la Națională chiar dacă nu era căpitan la Dinamo.

La primul meci pe banca naționalei, 0-0 la Berna cu Elveția în ‘81, am făcut o reclamă la lapte, iar cu cei 500 euro primiți am cumpărat un video, pe care l-am folosit pentru analizele partidelor. Mario Widmer, jurnalist la Blick, m-a ajutat. Îl știam de la Mondialul din ‘70, am rămas prieteni, l-am invitat și la Mamaia într-o vacanță.

Mircea Lucescu

Astăzi, Lucescu se laudă cu prietenii pe care îi avea în occident, pe vremea când nu era bine să ai prieteni acolo. Se laudă că era lăsat să meargă la meciuri demonstrative în țările capitaliste, cu foarte multe lucruri ciudate pentru România anilor 80 și pentru fotbalul românesc de după fuga lui Marcel Răducanu.

Din fericire pentru el, foarte puțini spun ceva despre asta.

Selecționerul Lucescu a ratat calificarea la Cupa Mondială din 82. A ratat și calificarea la Cupa Mondială din 86, adică cea din anul în care Steaua a cucerit CCE. S-a calificat totuși la Europeanul din 84. Realizări de antrenor mare? Nu chiar.

Lucescu nu a fost unul dintre antrenorii de top ai anilor 80

Anii 80 nu au fost prea buni cu Mircea Lucescu, cu antrenorul Lucescu. În această perioadă, a reușit să cucerească 3 trofee: cupa din 85-86 și titlul și cupa în 89-90. S-a cam făcut însă de rușine cu Dinamo în Cupele Europene, acolo unde Dinamoul lui Nicușor, Universitatea lui Oblemenco și Steaua lui Ienei și Iordănescu au făcut treabă serioasă!

Că a vrut sau nu, Lucescu a fost așadar mereu în umbra acestor 4 antrenori în anii 80. Chiar nu avea cum să nu fie, în condițiile în care echipa sa era umilită în Europa de echipe slabe precum 17 Nentori sau Mechelen.

ABBA în Italia

După ce a câștigat titlul în România, Lucescu s-a dus în Italia. Nu s-a dus la echipe mari. A semnat cu Pisa în sezonul 1990-1991. A fost dat însă afară înainte de finalul sezonului, echipa retrogradând. S-a dus la Brescia, care era în Serie B, pe care a reușit să o promoveze în Serie A. La Brescia, Lucescu și-a adus foarte mulți români: Hagi, Răducioiu, Sabău, Mateuț, Lupu. Toți au fost jucători de top, dar rezultatele au lipsit pentru Brescia antrenată de Lucescu.

Nu doar că nu au fost rezultate, dar Brescia chiar a reușit să retrogradeze. Cu Hagi în echipă, Mircea Lucescu a reușit să retrogradeze Brescia. Despre acest eșec nu se vorbește așa cum ar trebui să se vorbească.

Vorbim despre unul dintre marile eșecuri din cariera lui Lucescu. Astăzi, să ai un jucător precum Hagi în echipă și să retrogradezi e inimaginabil. Și foarte probabil că atunci era la fel, cel puțin până când Lucescu a transformat inimaginabilul în realitate.

Abilul Lucescu, însă, a reușit să transforme și acel eșec în mare realizare. Cumva, acesta a reușit să sugereze că jocul excelent făcut de Hagi la World Cup 1994 a fost rezultatul antrenamentelor pe care le-a făcut la Brescia, în Serie B.

În orice caz, după acel mondial, Hagi s-a dus la Barcelona, în timp ce Brescia a terminat pe ultimul loc în Serie A în sezonul 94-95. Alt eșec al lui Lucescu despre care nimeni nu vorbește.

În iulie 1996, Lucescu a semnat cu Reggiana. A stat la această echipă doar câteva luni, fiind dat afară în noiembrie, același an.

Nașterea mitului marelui antrenor Lucescu

În 1997, Lucescu s-a întors în România, la Rapid. Aceia au fost anii în care a început să apară mitul marelui antrenor Lucescu. În ciuda numeroaselor eșecuri înregistrate până atunci, mult mai multe decât cele 3 trofee cucerite (un titlu și 2 cupe), Lucescu era prezentat de presa din România drept unul dintre marii antrenori ai României. Și chiar nu era așa.

Puiu Iordănescu, spre exemplu, făcea în acea perioadă lucruri destul de frumoase cu Naționala. Emeric Ienei era și el activ. Ba chiar din spate veneau unii antrenori care la acel moment păreau interesanți. Țiți Dumitriu, spre exemplu, a fost unul dintre ei.

Dumitriu a câștigat 3 titluri consecutive cu Steaua în perioada 94-97. A mai câștigat atunci 2 Cupe și 2 Supercupe. A jucat cu Steaua în noua Champions League, varianta modernizată a Cupei Campionilor Europeni. Ba chiar a reușit să ajungă în sferturile de finală a Cupei Cupelor, cu AEK Atena, în sezonul 97-98. Totuși, cel ridicat în slăvi de presa sportivă de atunci a fost tot Lucescu. De ce? Greu de spus. În primul său sezon la Rapid, Lucescu s-a făcut din nou de rușine, pierzând titlul în fața lui Stoichiță.

A reușit însă să câștige Cupa României în 1997-1998. Așadar, înainte de marea sa numire ca antrenor la Interul lui Ronaldo, Lucescu avea în palmares trecute doar 3 cupe și un titlu național. Adică palmaresul său era cu mult sub cel al lui Țiți Dumitriu, antrenor pe care l-am menționat mai sus.

Totuși, nu Țiți a ajuns la Inter, ci Lucescu. A ajuns acolo datorită prieteniei dintre Giovanni Becali și Massimo Moratti. A fost marea șansă a carierei lui Lucescu, a fost o șansă pe care el a irosit-o.

Lucescu, obișnuit să fie șef, nu a reușit să câștige vestiarul plin de vedete al celor de la Inter. Nu a știut cum să îi aducă de partea sa pe jucători uriași precum Pagliuca, Bergomi, Zanetti, Djorkaeff, Baggio, Simeone, Zamorano și, evident, Ronaldo. De performanțe nici nu are rost să vorbim. Lucescu a părăsit Inter în martie, anul următor, adică după doar câteva luni de stat. L-a părăsit după un conflict cu Rolando, după ce Taribo West i-a aruncat tricoul în față.

Cum însă fiecare șut în fund e un pas înainte, Lucescu s-a întors imediat la Rapid și a reușit să își treacă în cont titlul din sezonul 98-99, titlu la care au mai contribuit alți trei antrenori: Țiți Dumitriu, Rednic și Manea. A câștigat și Supercupa, în 1999, dar apoi a înregistrat un nou eșec în sezonul 99-2000, pierzând titlul în fața celor de la Dinamo.

Prietenia cu Giovanni Becali i-a adus însă în 2000 numirea ca antrenor la Galatasaray. Palmaresul său includea în acel moment 4 cupe, 2 titluri și o supercupă, plus numeroase eșecuri. Dar chiar și așa a reușit să ajungă la o echipă care tocmai ce câștigase Cupa UEFA.

Galata era o forță în acea perioadă. Era o echipă foarte bine construită de Fatih Terim, o echipă cu mulți jucători de top: Hagi, Popescu, Taffarel, Jardel, Emre, etc. Deși nu se poate spune că a avut o foarte mare contribuție, Lucescu a reușit să câștige, în chiar primul său meci oficial la Galata, Supercupa Europei din 2000. Atunci, a bătut Realul lui Raul.

A contribuit Lucescu cu ceva la câștigarea acelui trofeu? O contribuție sigur a avut, dar a fost una minimă, în niciun caz una decisivă. Mâna antrenorului Lucescu avea să se vadă mai târziu în acel sezon, când a reușit să piardă titlul în Turcia.

A cucerit titlul cu Galata în sezonul următor, apoi a plecat la Besiktas, club care în sezonul 2002-2003 se pregătea să își sărbătorească centenarul. Datorită acestui eveniment, la Besiktas s-a investit enorm. Lucescu a luat titlul, dar în sezonul următor a terminat pe 3. A plecat din Turcia cu scandal, atacând federația turcă, pe care a dat vina pentru eșecurile sale.

Ce a realizat antrenorul Lucescu după ce a ajuns în Ucraina

În 2004, Lucescu a semnat cu Șahtior. În acel moment, palmaresul său includea:

• 4 titluri naționale, în România și Turcia
• 3 cupe naționale, în România
• o Supercupă a României
• o Supercupă UEFA

2004 era deja anul în care toată țara cunoștea mitul marelui antrenor Lucescu. Toată țara știa deja cum el se luptase cu regimul comunist, cum a revoluționat fotbalul românesc al anilor 80, cum a contribuit la CCE-ul câștigat de Steaua, cum Valentin Ceaușescu îl tot lucra pe la spate și alte astfel de povești.

De ce vă tot spun aceste lucruri? Vi le spune fiindcă mitul marelui antrenor Lucescu ar fi putut să apară după perioada sa în Ucraina.

În Ucraina, Lucescu a câștigat 9 titluri. A câștigat 7 cupe și 8 Supercupe. A câștigat cu Șahtior și o Cupă UEFA. Să fi apărut mitul marelui antrenor Lucescu după aceste realizări, pe lângă cele menționate anterior, mai puțini l-ar fi putut contesta. Dar nu a fost așa. Din păcate pentru el, trăsura a fost pusă înaintea cailor. Iar acest lucru ne permite să punem întrebări și să nu credem chiar tot ce ne spune domnul Lucescu.

Și da, performanțele obținute de el în Ucraina chiar trebuie analizate serios. Vorbim totuși despre niște trofee câștigate într-un campionat slab și corupt. Sunt trofee luate cu o echipă în care Rinat Ahmetov a investit masiv. Dacă la începutul anilor 2000, înainte să vină Lucescu, la Șahtior era vedetă unul precum Aliuță, după venirea lui Lucescu echipa ucraineană a început să transfere jucători precum Fernandinho, Luiz Adriano sau Willian. Era o diferență uriașă așadar între Șahtior și celelalte echipe, diferență care i-ar fi asigurat chiar și lui Stoichiță câteva trofee.

După realizările din Ucraina, Lucescu ar putea pretinde că e unul dintre cei mai mari antrenori care au antrenat acolo, dar în niciun caz nu poate să spună că e cel mai mare antrenor român. La cine se referă atunci când zice că alții ”nu vor face ce am făcut eu nici în 2000 de ani”? Nu la alți antrenori români, fiindcă antrenori precum Ienei, Covaci și Puiu Iordănescu l-au întrecut cu mult.

Mircea Lucescu nu e nici măcar în Top 3 cei mai buni antrenori români

Mircea Lucescu nu este cel mai bun antrenor român. Cel mai bun antrenor pe care l-a dat vreodată România a fost Emeric Ienei, fiindcă el a fost singurul care a câștigat un trofeu european cu o echipă românescă. Și nu a câștigat orice trofeu european, ci cel mai important trofeu din fotbalul între cluburi, Cupa Campionilor Europeni.

Piști Covaci are 2 astfel de trofee. E greu pentru Lucescu să îl întreacă, așadar. Dar top 3-ul celor mai buni antrenori din fotbalul românesc este completat de Iordănescu, cel care are o Supercupă a Europei cu Steaua, care a jucat o finală de CCE cu Steaua și care a făcut două mondiale excelente, în 94 și 98.

E așadar Lucescu pe locul 4? Poate, dar nu e obligatoriu. Pițurcă, spre exemplu, a reușit performanțe surprinzătoare cu o națională a României foarte slabă. Boloni a antrenat și antrenează încă în fotbalul vestic, cel adevărat.

Ion Oblemenco și Nicolae Nicușor Dumitru au făcut performanțe europene cu Craiova și Dinamo, fără a avea la dispoziție resursele lui Lucescu. Și mai sunt oameni precum Valentin Stănescu, Țiți Dumitriu sau Armeanul Halagian. Cel din urmă, spre exemplu, a câștigat în România comunistă titlul cu FC Argeș. De 2 ori.

La 80 de ani, Lucescu trebuie să învețe să fie mai modest. Se visează mare antrenor, dar a luat bătaie de la Bosnia și în tur, și în retur. Se visează mare antrenor, dar alții au obținut rezultate mult mai mari în cariere mult mai scurte.

Lucescu antrenează de 46 de ani. Că îi place sau nu, are mai multe eșecuri umilitoare decât mari performanțe. Iar locul 3 ocupat în Grupa H de calificări la CM din 2026 este cu siguranță unul dintre marile sale eșecuri, pe aceeași treaptă cu calificarea ratată la mondialul din 86 sau retrogradarea cu Hagi în echipă.

Dacă a fost vreodată un antrenor bun, aia a fost cândva, acum prea mult timp. În acest moment, Lucescu e un antrenor slab. E un antrenor care a luat o națională a României care a făcut un Euro excelent în 2024 și pe care a prăbușit-o în 2025.

Nu doar că ar trebui să își țină gura, dar în niciun caz nu ar mai trebui să se laude.

Sau poate că nu. Adevărul e că, pentru noi, steliștii, e foarte bine ca Lucescu, unul dintre marii dușmani ai Stelei, să își încheie cariera cu un eșec care să îi șteargă pentru totdeauna mitul pe care i l-au construit prietenii din presă.

The post Ce a realizat antrenorul Lucescu în carieră appeared first on Steaua Liberă.

Toamna lui 2025 nu a fost bună cu poporul stelist. L-am pierdut pe Florin Marin în septembrie. L-am pierdut pe Costică Zamfir acum câteva zile. Acum, o lovitură mult prea dură. L-am pierdut pe Emeric Ienei.

Emeric Ienei = Steaua București

Suporterii steliști spun de multe ori că Lăcătuș este simbolul Stelei. Și cel poreclit ”Fiara” chiar este un simbol uriaș al clubului nostru. Totuși, dacă este să decidem ”simbolul Stelei”, atunci Emeric Ienei cu siguranță este acesta.

Nea Imi s-a născut la data de 22 martie, în 1937, la Agrișu Mare, în județul Arad. Fotbalul l-a început la UTA (care pe vremea aia purta numele Flamura Roșie), pentru care a jucat în 1955 și 1956. Nu a stat însă foarte mult acolo. Un tânăr mijlocaș defensiv de foarte mare calitate, Emeric Alexandru Ienei (cu numele scris uneori Emerich sau Imre Sandor Jenei, în limba maghiară) a ajuns rapid la CCA București.

Trăim astăzi într-o lume a videoclipurilor, a vizualului. Nu e neapărat un lucru rău, dar mulți au ajuns să creadă chiar numai ce pot să vadă pe un ecran. Din păcate, nu avem acces la multe filmulețe unde să îl putem vedea la treabă pe fotbalistul Emeric Ienei. Dar, chiar și așa, tinerii își pot face o idee despre cât de bun era nea Imi.

Trebuie luat în considerare doar faptul că tânărul fotbalist Emeric Ienei, în vârstă de doar 20 de ani, s-a transferat de la Flamura Roșie la ”Echipa Națională”. Nu este o greșeală să spunem asta, deoarece, în acea perioadă echipa națională era formată aproape în totalitate din jucătorii de la CCA București. Exemplu în acest sens este amicalul jucat de România cu Iugoslavia, la data de 22 aprilie, în 1956. Atunci, antrenorul Gică Popescu (stelist, Gheorghe Popescu I pentru cunoscătorii istoriei fotbalului românesc) a trimis pe teren o echipă formată din 9 jucători de la CCA, unul de la Locomotiva și unul de la Dinamo. A folosit 2 rezerve în acel meci, ambele de la CCA.

Acela a fost și anul în care CCA a avut faimosul său turneu în Anglia. A fost o perioadă de glorie pentru fotbalul stelist, o echipă care astăzi e cunoscută drept ”echipa de aur CCA”. În această echipă de aur și-a găsit loc și Emeric Ienei.

Din 1957 și până în 1969, nea Imi a purtat tricoul roș-albastru. A jucat 259 de meciuri și a marcat 7 goluri. A câștigat campionatul de 3 ori. A câștigat Cupa de 4 ori. A jucat de 12 ori pentru echipa națională. Astfel, dacă legătura sa cu Steaua s-ar fi terminat acolo, Emeric Ienei tot ar fi fost o legendă pentru clubul nostru. Dar nu! Acestea au fost doar primele capitole din povestea lui nea Imi la Steaua.

Emeric Ienei a fost cel mai mare antrenor român din toate timpurile

După o perioadă scurtă în Turcia, unde a jucat la Kayserispor, pe final de carieră de fotbalist, Emeric Ienei a schimbat tricoul de jucător cu paltonul de antrenor. Întâi a fost secund, apoi, din 1975, a devenit antrenor principal. Și și-a arătat talentul încă din primul sezon ca principal.

Nea Imi a câștigat titlul cu Steaua în sezonul 1975-1976, adică chiar la primul său sezon ca principal. Apoi a mai câștigat un titlu în sezonul 1977-1978. Cele două titluri poate că nu spun multe, dar sunt extrem de importante.

Sunt singurele 2 titluri câștigate de Steaua în anii 70, o perioadă în care echipa noastră a avut un lot trăznet, plin de vedete uriașe, dar în care rezultatele au lipsit.

În anii 70, Steaua a fost antrenată de antrenori foarte buni. Au trecut pe la clubul nostru Piști Covaci, Valentin Stănescu, Ștefan Onisie, Gheorghe Constantin, Titi Teașcă, toți antrenori experimentați, cu rezultate. Totuși, cel care a adus titluri în Ghencea a fost Emeric Ienei, în acea vreme un destul de tânăr antrenor.

Și trebuie spus că aceste 2 titluri nu au venit doar ca urmare a talentului său de antrenor. Chiar și în acel moment, la nici 40 de ani împliniți, Emeric Ienei a fost un foarte bun antrenor. Mai important a fost însă faptul că a fost un om adevărat, un gentleman, unul dintre puținii.

Antrenor foarte bun a fost și ”Profesorul” Gheorghe Constantin. La fel și Valentin Stănescu. La fel și Titi Teașcă. Dar chiar și așa, ei nu au știut cum să îi facă pe talentații fotbaliști steliști ai anilor 70 (Răducanu, Iordănescu, Dumitru, Iordache, Vigu, Troi, Năstase, Tudorel Stoica, etc) să fie o echipă și să facă performanță. Ienei, în schimb, cu mult bun simț, cu diplomație, cu pricepere, a realizat aceste lucruri.

Și îndrăznesc să spun că titlurile câștigate de Emeric Ienei în anii 70 cu această echipă de cai de rasă, dar totuși foarte nărăvași, sunt la fel de importante precum titlurile câștigate de nea Imi cu Steaua Sevillană, în anii 80.

Steaua Sevillană a fost a lui Ienei

Cele mai mari realizări ale antrenorului Emeric Ienei sunt, evident, cele din anii 80. Atunci, Emeric Ienei a construit o echipă trăznet, cea mai bună din istoria fotbalului românesc, care, conform presei sportive din Europa Occidentală, a fost cea mai bună echipă europeană din a doua jumătate a anilor 80.

Trei titluri a cucerit nea Imi în anii 80. Cel mai important, însă, la data de 7 mai, în 1986, Emeric Ienei a câștigat Cupa Campionilor Europeni. Un antrenor român, cu o echipă formată doar din români, echipă formată de el, a cucerit cel mai important trofeu din lumea fotbalului la nivel de club.

Și da, Steaua Sevillană a fost echipa lui Ienei. Ion Alecsandrescu a ajutat la formarea ei și au existat și alții care au pus umărul, dar contribuția lui Emeric Ienei a fost cea mai importantă.

Emeric Ienei a fost și antrenorul fotbaliștilor steliști care au câștigat CCE, fiindcă jocul vitezist nu a fost în niciun caz creația altcuiva. A fost însă și un părinte, și un psiholog, și un prieten pentru aceștia. Emeric Ienei a știut cum să îi facă așezați pe cei mai energici, cum să îi motiveze pe cei mai plictisiți, cum să îi disciplineze pe cei cu alte priorități. Toate acestea împreună ne-au adus Cupa Campionilor la București.

Astfel, orice ar spune alții, Emeric Ienei a fost și va rămâne mult timp cel mai bun antrenor român din toate timpurile. Iar peste asta va rămâne simbolul Stelei.

Emeric Ienei a iubit Steaua mult de tot. Acum câțiva ani, ne-a rugat un lucru…

Legăturile lui Emeric Ienei cu Steaua au continuat și în anii 90. Ultima dată, acesta a antrenat Steaua în 1999, când a cucerit Cupa României, învingând în finală Rapidul lui Lucescu. Apoi s-a dus cu naționala la Euro 2000, unde a ajuns în sferturile de finală. Apoi, după 45 de ani de fotbal profesionist, nea Imi s-a retras din activitate.

S-a retras la Oradea, unde a locuit alături de soția sa, Ileana Gyulai-Drîmbă (1946 – 2021), și ea o sportivă de top a României, fostă campioană mondială, medaliată cu bronz la Jocurile Olimpice din 68 și 72. Însă nea Imi nu s-a rupt niciodată de fotbalul pe care l-a iubit. Nu s-a rupt nici de Steaua București.

După ce a început scandalul dintre Steaua și FC Fcsb, de multe ori, unii ziariști nesimțiți au încercat să se folosească de Emeric Ienei pentru a obține breaking news-uri și știri senzaționale. Am îndrăznit să îl sun pe Emeric Ienei, după ce a fost publicată o astfel de știre. Am vrut să fac un interviu cu el, să îl întreb dacă era adevărat ceea ce susțineau respectivii ziariști că ar fi spus el în legătură cu conflictul Steaua – FC Fcsb.

Nu am mai publicat acel interviu, fiindcă nu am dorit ca nea Imi, trecut de 80 de ani în acel moment, să fie asaltat cu telefoane din partea nesimțiților. Ceea ce mi-a spus Emeric Ienei atunci mă va urmări însă toată viața.

”Vă rog să mă ascultați pe mine, despre ce este vorba, fiindcă există foarte mulți oameni care încearcă să modifice ceea ce a făcut Steaua București, echipa Stelei București din 1986.” – Emeric Ienei

I-am promis atunci că noi, suporterii, o să facem tot posibilul ca să apărăm Steaua de cei care vor să îi facă rău, să îi fure realizările. Sper că nea Imi a aflat acum, în ultimele zile, că pe site-ul UEFA au fost făcute modificările necesare și că Cupa Campionilor Europeni din 1986 este din nou trecută în dreptul Stelei. Mai sper și că suporterii steliști mă vor ajuta să țin promisiunea pe care i-am făcut-o.

Emeric Ienei a fost un mare om, un mare antrenor, un uriaș stelist. Nu vom mai avea niciodată unul ca el.

Odihnește-te în pace, Emeric Ienei! Steliștii nu te vor uita niciodată!

The post Astăzi l-am pierdut pe cel mai bun dintre noi. Odihnește-te în pace, Emeric Ienei! appeared first on Steaua Liberă.

Pentru steliști, modificarea aceasta nu înseamnă chiar foarte mult. Steliștii au știut deja de ani buni că Fcsb nu are palmaresul Stelei. Au știut din 2014, de la procesul pentru marcă.

În iunie 2025, după aproape 8 ani de trageri de timp, procesul pentru palmares a luat și el sfârșit definitiv. Atunci, am știut că FC Fcsb a pierdut definitiv și irevocabil dreptul de a mai folosi palmaresul Stelei.

Adevărul trebuia spus din 2014, de la primul proces. Trebuia spus măcar din 2019, când Florin Talpan a câștigat la tribunalul București procesul pentru palmares cu FC Fcsb. Presa a ales însă să facă ”românești” (”româneasca”, așa cum a recunoscut Becali, se face atunci când Becali sau unul dintre angajații săi sună un anumit ziarist și îi spun ce să scrie). Au mers mereu cu scuza ”dar UEFA recunoaște…”.

De altfel, chiar acum câteva zile, în studioul Digi Sport, Grigoroiu și câțiva măscărici au insistat ca regia să pună pe ecran niște capturi de ecran de pe site-ul UEFA. Acolo se putea vedea cum logoul și numele Fcsb erau puse deasupra echipei Stelei care jucase finala din 89, cu Milan. Între timp, însă, aceste informații au fost schimbate.

Schimbările nu au fost încă făcute peste tot. Este firesc. Oamenii care se ocupă de site trebuie să schimbe text și poze pe o grămadă de pagini. Așa că, foarte probabil, măcar încă câteva zile, vor mai apărea pe site pagini unde celor de la FC Fcsb le e atribuită istoria Stelei. În timp, însă, ele vor fi modificate.

Important e că au fost editate paginile principale. Spre exemplu, de pe pagina principală a Fcsb, de pe site-ul UEFA, a dispărut logo-ul ligii campionilor. Au dispărut de asemenea și sezoanele de dinainte de 2000 care îi erau atribuite acestei echipe. Acum, mai poți verifica istoricul clubului Fcsb doar din anii 2010 și 2020.

E adevărat că pe această pagină încă apar numele unor foști mari fotbaliști steliști, precum Lăcătuș sau Hagi, dar, din nou, e cât se poate de evident că și aceste informații vor fi modificate în timp.

Site-ul UEFA a fost singurul lucru care le-a mai rămas oilor. Acum l-au pierdut și pe acesta. Foarte probabil, vor încerca în viitorul apropiat să țină de paginile de Wikipedia, care sunt protejate de moderatori fcsbiști, care pur și simplu refuză să modifice vechile articole și să le actualizeze cu informațiile noi. În timp, însă, vor fi făcute schimbări și aici.

Steaua București a învins definitiv FC Fcsb. Felicitări lui Florin Talpan și tuturor celor care au contribuit la această victorie a Stelei împotriva celui mai mare dușman al său.

The post Fcsb nu mai are palmaresul Stelei nici pe site-ul UEFA appeared first on Steaua Liberă.

Ce palmares are FC Fcsb?

Deja știam de câțiva ani că FC Fcsb nu deține Cupa Campionilor Europeni din 1986. Acest lucru a fost stabilit pentru prima dată în 2019. Așadar nu e o surpriză că, mai ales în ultimii ani, am tot primi o întrebare: CE PALMARES ARE FC FCSB?

Conform deciziilor judecătorești, FC Fcsb nu are niciun palmares. E adevărat însă că procesul a urmărit doar perioada 2003-2017 din istoria clubului lui Becali. Astfel, decizia judecătorească spune că FC Fcsb nu a avut nicio realizare în această perioadă.

Bineînțeles, asta nu înseamnă că palmaresul echipei lui Becali e 0. Anul trecut și anul acesta, clubul din Berceni a câștigat titlul în România. Așa că se poate mândri cu 2 trofee.

Pentru celelalte trofee câștigate, însă, FC Fcsb nu a prezentat absolut niciun act în fața instanței. Acest lucru i-a forțat pe judecători să spună că FC Fcsb nu are niciun palmares.

De ce nu a prezentat FC Fcsb niciun act pentru a arăta că are totuși un palmares? Nu putem să spunem. Putem doar să presupunem. Un motiv ar fi fost ca să poată prelungi cât mai mult acest proces. Un alt motiv ar fi ca să nu fie trasă la răspundere în procesul pentru prejudiciu, proces care se va relua în acest an.

Oricum ar fi, în acest moment avem o decizie definitivă care spune că, în perioada 2003-2017, FC Fcsb nu a avut nicio realizare sportivă! Astfel, echipa lui Becali este creditată oficial în acest moment doar cu 2 titluri de campioană națională.

Ce palmares are Steaua?

Stelei București îi sunt recunoscute oficial:

1. Cupa Campionilor Europeni, câștigată în 1986.
2. Supercupa Europei, câștigată în 1987.
3. 20 de titluri naționale.
4. 19 cupe naționale.

ATENȚIE! La aceste trofee se vor mai adăuga un titlu național (2000-2001), o cupă (98-99) și o supercupă (2001). Acestea sunt trofeele Asociației Fotbal Club Steaua București, asociație non-profit care în perioada 98-2002 a activat în fosta Divizie A pe locul Stelei și în numele Stelei.

AFC Steaua București nu a jucat pentru sine. Conform regulamentelor sportive, un club nu poate substitui alt club într-o competiție. Adică locul într-o competiție nu e transferabil. AFC Steaua București a acționat în perioada 98-2002 ca un prestator de servicii care a prestat serviciul fotbal pentru clubul Steaua.

Între cele două entități au existat în acest sens contracte de colaborare. AFC Steaua București a primit dreptul de a folosi gratuit mai multe bunuri deținute de clubul Steaua. Spre exemplu, a avut permisiunea de a folosi gratuit, timp de 20 de ani, stadionul Steaua. A primit și alte bunuri, bunuri pe care le-a returnat în 2003, când FC Fcsb i-a furat locul din Liga 1 și a lăsat-o fără activitate.

HG 66/99 și Protocolul M21 din martie 1999 dovedesc colaborarea dintre Steaua și AFC Steaua. Dovedesc că AFC Steaua depindea 100% de clubul Steaua, că nu a acționat independent și că nu a fost înscrisă la FRF/LPF în nume propriu.

Din păcate, în 2002, când a fost înființată actuala Federație Română de Fotbal, clubul Steaua nu s-a mai înscris la noua federație. S-a înscris atunci AFC Steaua. Astfel, de la jumătatea anului 2002 și până în februarie 2003, AFC Steaua a jucat în nume propriu în competițiile FRF. În februarie 2003, însă, a fost înlocuită cu FC Fcsb în toate competițiile FRF. Cum? Asta trebuie să ne explice mai marii fotbalului românesc.

Cert este însă că AFC Steaua București a jucat pentru sine doar câteva luni. În perioada 98-2002 nu a jucat pentru sine. A jucat ca reprezentant al Stelei. Astfel, toate realizările sale pot fi revendicate de clubul Steaua.

Felicitări Florin Talpan!

Cum am spus la începutul acestui articol, victoria din acest proces i se datorează NUMAI ȘI NUMAI LUI FLORIN TALPAN! Acesta a fost supus la presiuni uriașe în ultimii ani. A fost hărțuit, a fost dat în judecată, a fost amendat de propriul club, anumiți dezaxați au încercat chiar să îl ucidă. Chiar și așa, colonelul de justiție al Stelei a mers mai departe. Oricât de greu i-a fost, și i-a fost foarte greu!, omul nostru a mers mai departe. Dacă a căzut, s-a ridicat mereu. Și a luptat! Și a luptat! Și a câștigat!

Florin Talpan a câștigat singur acest dosar. Le-a câștigat singur pe toate. Pentru că nu a avut ajutor din partea clubului pe care îl reprezintă. Nu a prea avut ajutor din partea nimănui.

Felicitări, domnule colonel Florin Talpan!

Fără dumneavoastră, Steaua ar fi fost chiar și acum victima unor hoți infecți!

The post FC Fcsb a pierdut definitiv palmaresul! FC Fcsb nu e Steaua! appeared first on Steaua Liberă.

Cornel Oțelea a fost cel mai mare handbalist român. Și unul dintre cei mai mari din lume. Și poate c-ar fi fost și mai mare dacă nu era român. Discuția o știți deja. Să se fi născut în altă țară, poate că câștiga mai multe trofee. Poate că nu se retrăgea la 30 de ani din cauza unei accidentări pe care poate că nici n-ar fi avut-o la unul dintre marile cluburi din străinătate.

Nu o să știm niciodată. Ce știm, însă, e faptul că la Steaua București, în România, Cornel Oțelea a devenit un rege al handbalului mondial. Și chiar el a zis acest lucru. Într-un interviu pe care l-a dat acum câțiva ani, îmi aduc aminte că a zis că: ”Împreună cu Gruia am stăpânit handbalul mondial.”

Pe Gheorghe Gruia, alt uriaș la handbalului mondial, îl puteți vedea în poza acestui articol, lângă Cornel Oțelea. L-am menționat, deoarece și Cornel Oțelea l-a menționat de câte ori a avut ocazia. Noi trăim azi într-o lume a GOAT-urilor. GOAT înseamnă Greatest Of All Time. O spun pentru cei bătrâni, pentru că cei foarte tineri știu deja. Cristiano Ronaldo e GOAT. Messi e GOAT. Lebron e GOAT. X e GOAT, Y e GOAT. Peste tot vedem doar GOAT-i. Dar Cornel Oțelea, care fără îndoială a fost GOAT, nu a vorbit niciodată astfel.

Și vă întreb acum dacă vi-l puteți imagina pe Cristiano Ronaldo să vină și să spună vreodată că el a stăpânit fotbalul european împreună cu Modric? Eu unul nu pot. Alte vremuri, alte mentalități, alți oameni.

Cornel Oțelea a fost, înainte de a fi un uriaș handbalist, un excepțional antrenor și un excelent conducător de club, un om mare.

”Vedetă nu m-am simţit niciodată. Nici nu m-am manifestat ca atare, nici nu mi-a plăcut să fiu vedetă. Am încercat să nu mă schimb când am ajuns să port pe umeri galoanele gloriei sportive.”

Cornel Oțelea, într-un interviu realizat de Geambașu

Singurul român care a câștigat de 3 ori Cupa Mondială

Evident, atitudinea lui Cornel Oțelea a fost una corectă. Cristiano Ronaldo poate urla cât vrea el că e GOAT, dar adevărul e că fotbalul se joacă în 11. Fără ceilalți 10, Ronaldo nu ar fi realizat ce a realizat. La fel și în cazul lui Cornel Oțelea, care, spre deosebire de portughez, a înțeles acest lucru.

Singur, Cornel Oțelea sigur nu ar fi câștigat prima Cupă Mondială la nici 21 de ani. Sigur n-ar fi câștigat Cupa Campionilor. Sigur n-ar fi câștigat alte 2 Cupe Mondiale. Dar, chiar dacă nu a fost singur, chiar dacă cei din jurul său au fost titani ai handbalului, exact la fel a fost și el.

Oțelea a meritat din plin să facă parte din acea generație care a pus handbalul românesc pe harta lumii. De altfel, el a construit acea generație. El și colegii lui. Pentru ei, handbalul a fost ceva divin și l-au tratat exact așa. Nu au încercat niciodată să-l înșele. Iar handbalul i-a răsplătit.

Oare câți dintre noi pot înțelege cu adevărat cât de uriașe sunt realizările lui Cornel Oțelea?! Să fii campion mondial la nici 21 de ani. Să fii campion mondial de 3 ori. Să câștigi Cupa Campionilor Europeni ca jucător, apoi ca antrenor. Să mai fii și un foarte bun conducător de club, pentru că, pentru cei care nu știu, Cornel Oțelea a fost și comandant al clubului Steaua.

A condus clubul nostru de 2 ori, în perioada 83-84, cu nu foarte mult timp înainte de câștigarea CCE la fotbal, și în perioada 91-97, una dintre cele mai bune perioade din istoria fotbalului stelist. Și am menționat și fotbalul, pentru că nu putem fără fotbal, dar și pentru că, la propriu, Cornel Oțelea a contribuit și la creșterea fotbalului stelist, nu doar a handbalului.

A apărat fotbalul stelist

Cornel Oțelea a fost un comandant foarte bun. Și acesta a fost și motivul pentru care a fost înlocuit în 97. Să fi fost comandant și în 98, azi probabil că nu mai discutam despre AFC Steaua și FC Fcsb. Să fi fost comandant astăzi, sigur vorbeam acum despre Steaua în Liga 1.

”Demersurile colonelului Talpan sunt justificate pentru că au susținerea adevărului și adevărul trebuie spus odată! (…) Eu sunt cel care a suferit pentru că nu am fost de acord cu această idee (n.r. desprinderea fotbalului stelist de club). Eram comandantul clubului. Am fost chemat pentru a promova un raport personal către conducerea ministerului prin care aș fi solicitat desprinderea echipei de fotbal de clubul Steaua. Vezi Doamne, problemă cerută de regulamentul de organizare și funcționare al FRF. Dar FRF, prin amendamentul făcut de răposatul Ion Alecsanderescu, la Adunarea Generală, putea să se organizeze ca secție de fotbal în cadrul clubului polivalent, așa cum se întâmplă peste tot în lume. Și asta îi permitea să joace în competiții cu statutul respectiv. Ministrul a intervenit și a spus că nu, că se schimbă statutul, că echipa pleacă și se organizează în baza legii Mârzescu și devine o cu totul altă structură. I-am răspuns ministrului la timpul respectiv că, atât timp cât voi fi comandantul clubului, nu voi promova un asemenea raport sub semnătura mea pentru a fi aprobat de ministru. Dacă dânsul decide că așa trebuie făcut, eu sunt militar, execut ordinul, dar solicit ordin scris din partea domniei sale. Domnul ministru nu a vrut să discute în acești termeni cu mine și mi-a zis: ”Pot să duc mai departe acțiunea și fără dumneata.” La 7 luni de zile am fost schimbat din funcție.”

Cornel Oțelea, într-un interviu din 2022.

Iar pentru cei care sunt curioși, în același interviu, Cornel Oțelea a explicat foarte bine că FC Fcsb nu este Steaua.

Da, Cruyff a fost Oțelea al fotbalului!

Mă întorc de unde am plecat. Pentru mine, Cruyff a fost cel mai important om din istoria fotbalului. A fost un uriaș jucător, a fost uriaș și ca antrenor. Filozofia sa a dat naștere Tiki-Takăi iar elevii săi au ajuns să domine astăzi fotbalul. Pe scurt, a lăsat urme foarte adânci în istoria fotbalului mondial.

La fel a făcut și Cornel Oțelea. Ba chiar a făcut mai multe. Cruyff nu are 3 campionate mondiale. Nu are niciunul. Nici nu a fost vreodată președinte al Ajaxului sau al Barcelonei. Așa că, obiectiv vorbind, suntem obligați să îl punem pe Cornel Oțelea înaintea lui. Da, prieteni. Cruyff a fost Oțelea al fotbalului. Am greșit titlul articolului, dar asta contează mai puțin în acest moment.

Azi, l-am pierdut pe Cornel Oțelea. Nu vom mai avea niciodată altul ca el.

Odihnește-te în pace, Cornel Oțelea! Steliștii nu te vor uita niciodată!

P.S.

În 2015, Clement Peter, cel mai mare suporter stelist, a petrecut 6 ore alături de Cornel Oțelea, pentru a ne aduce unul dintre cele mai interesante interviuri realizate în presa de sport din România. Interviul a fost publicat pe site-ul lui Clement, care, din păcate, astăzi nu mai este activ. L-am recuperat de acolo în 2021 și l-am publicat pe Steaua Liberă. Interviul are 2 părți și vă recomand să le citiți pe amândouă:

• Interviu cu Cornel Oțelea – Prima Parte
• Interviu cu Cornel Oțelea – Partea a Doua

The post S-a stins din viață Cornel Oțelea – Cruyff al handbalului românesc appeared first on Steaua Liberă.

Ultima secțiune a articolului scris de Dan Udrea, articol mincinos, cu un titlu rușinos „10 ani de când Steaua a devenit FCSB„, are titlul „CONCLUZIE: FCSB e Steaua! Steaua ce e?”. Este un detaliu important, deoarece acest ultim header al textului îi poate băga în cap o concluzie greșită celui care citește articolul pe sărite. Și nu este, evident, o eroare. Acest header a fost ales intenționat, tocmai pentru a transmite un mesaj, pentru a duce mai departe minciuna.

Iar ultimul paragraf al articolului este și el mincinos:

„Astăzi, la 10 ani de la cea mai importantă schismă din fotbalul românesc, un club, pe nume FCSB, se comportă precum Steaua, în vreme ce altul, pe nume Steaua, se comportă ca și cum n-ar exista.”

Și poate te întrebi în acest moment de ce am început cu sfârșitul articolului lui Udrea. Am început cu sfârșitul, pentru că urmează să ne uităm peste argumentele prezentate de acesta, argumente care l-au făcut pe el să tragă concluzia de mai sus. Ne vom uita iar la final vom vedea câte dintre ele au logică și cât dintre ele ar trebui să ducă la excluderea lui Dan Udrea din presă.

1. Introducerea articolului lui Dan Udrea

Nu vom începe cu primul argument, ci cu introducerea articolului, deoarece autorul se folosește de cuvinte și aici pentru a-și minți cititorii. În introducere, Dan Udrea scrie de exemplu că:

• În afara numelui, a brandului și a siglei, FCSB nu a pierdut nimic din ce a avut până în 2014
• Pe 3 decembrie 2014, Înalta Curte a decis că Gigi Becali pierde dreptul de a folosi marca Steaua.
• Acum fix 10 ani, Becali pierdea dreptul de a folosi numele Steaua

Conform hotărârilor judecătorești din dosarele dintre Steaua și FC Fcsb, FC Fcsb și Becali nu au avut niciodată marca, numele și brandul Stelei. Nu le-au deținut niciodată și, prin urmare, nici nu le-au pierdut.

Între 2003 și 2014, Gigi Becali și FC Fcsb au folosit ilegal și abuziv imaginea, numele și marca Stelei București. E o diferență uriașă între a avea ceva și a-l pierde și a nu avea ceva și a-l folosi ilegal, până în momentul când ești prins și ești obligat prin lege să nu îl mai folosești ilegal.

Dar vedem că Udrea, de fapt, nici nu știe ce a spus decizia din 2014. Atunci, judecătorii ÎCCJ au anulat marca pe care Gigi Becali a înregistrat-o la OSIM. Au anulat-o pentru că acesta o FOLOSEA ILEGAL.

Dacă nu o folosea ilegal, nu i-ar fi anulat-o nimeni. Dar, cumva, Dan Udrea nu spune treaba asta în articol. Mai degrabă, el încearcă să lanseze conspirații, sugerând că Becali avea Steaua și că, într-o zi, de nicăieri, cineva i-a luat numele, marca și sigla.

Lipsa de logică aici este uriașă. Pentru că nici nu ai nevoie de foarte mulți neuroni funcționali ca să îți pui o întrebare simplă:

DACĂ ECHIPA ĂLUIA A FOST STEAUA BUCUREȘTI, CUM A PUTUT SĂ ÎI INTERZICĂ UN JUDECĂTOR SĂ MAI FOLOSEASCĂ MARCA ȘI NUMELE?

Este o întrebare simplă, la care singurul răspuns logic este că: Echipa lui Becali nu a fost Steaua niciodată. Și acesta este răspunsul la care ajungi indiferent că ești stelist, fcsbist, dinamovist, rapidist, neutru. Dacă ai creier în cap, nu poți ajunge la alt răspuns. Nu când în ecuație este implicat Becali, individ despre care se știe că a făcut afaceri necurate.

2. FC Fcsb face performanțe în țară

Primul argument al lui Dan Udrea este unul incredibil de slăbuț. Acesta enumeră realizările interne ale echipei lui Becali și compară perioada de dinainte de 2014, cu cea de după 2014.

Bineînțeles, comparația nu are logică. De fapt, întreg capitolul e lipsit de logică. Faptul că o echipă câștigă trofee în România nu are cum să te ducă la concluzia că respectiva echipă e Steaua. Nu de alta, dar CFR Cluj a câștigat Liga 1 de mai multe ori decât FC Fcsb. Dar nu am auzit pe nimeni să spună că CFR Cluj e acum Steaua București.

3. FC Fcsb face, cică, performanțe în Europa

Al doilea argument al lui Udrea e chiar mai prost decât primul, deși fac parte din aceeași familie. Fostul gesepist a enumerat câteva din realizările fecesebeilor în Europa. Vorbim, bineînțeles, despre primăveri europene, calificări în grupe și număr de meciuri jucate în Europa într-un sezon. Acestea sunt astăzi, pentru ziariștii sportivi din România, performanțe europene.

Faptul că Steaua a câștigat 2 trofee europene și că a mai jucat o finală de CCE ce naiba sunt, dacă o calificare în grupele Ligii e performanță? Noi, steliștii, chiar ne-am bucura dacă Dan Udrea ar răspunde la această întrebare, dar știm cu toții că nu o va face.

Echipa lui Becali nu a făcut performanță în Europa. Însă, dacă ei, presa, ar scrie acest lucru, cine le-ar mai citi articolele? Nimeni.

Astfel, a juca 18 meciuri într-un sezon de cupe europene a devenit performanță. Nu contează că ai jucat în 17 tururi preliminare, că ai fost umilit de cine te-a mai prins. Nu, contează acum doar numărul de meciuri.

Doar o minte lipsită în totalitate de logică poate ajunge la această concluzie. Sau una care vrea să manipuleze.

Însă, înainte de a trece mai departe, trebuie să ne uităm din nou la concluzie. Dan Udrea a concluzionat că FC Fcsb e Steaua, pentru simplul motiv că FC Fcsb a făcut ceea ce el consideră „performanță” în Europa. Nu performanță adevărată, pentru că FC Fcsb nu a câștigat nimic, ci ceea ce Udrea consideră performanță.

Dar, dacă asta e destul ca un club să devină Steaua, atunci CFR Cluj de ce nu e Steaua, domnule Udrea? În cazul în care ați uitat, CFR Cluj a jucat o finală de Intertoto prin anii 2000. E o finală de cupă europeană, mai mult decât a realizat FC Fcsb în toată existența sa.

4. Dacă ești stabil din punct de vedere financiar, ești Steaua

Al treilea argument din lista lui Dan Udrea e de-a dreptul halucinant. E de o prostie atât de rară, încât nu te-ai aștepta nici de la o omidă să îl dea.

Dan Udrea a început să vorbească despre salariile de la echipa lui Becali și despre vânzările acestui club de dinainte de 2014 și de după 2014.

Prieteni, concluzia articolului lui a fost că FC Fcsb e Steaua iar acesta e unul dintre argumente.

De acord că cele mai multe cluburi din România nu sunt sau nu pot să fie stabile din punct de vedere financiar, dar ce naiba de legătură are treaba asta cu identitatea unui club?!

Și lipsa de logică e cu atât mai mare, dacă stăm să ne gândim că, chiar „marii ziariști sportivi” ne-au spus în nenumărate articole că „Becali a pus mâna pe club pentru că clubul avea mari probleme financiare”. Hotărâți-vă, așadar, dragilor! Este stabilitatea financiară importantă pentru stabilirea identității unui club sau nu e?

Normal că nu e. Doar un impotent intelectual ar putea să spună că e. În plus, și clubul Steaua e foarte stabil din punct de vedere financiar. Ba unii ar spune că e chiar mai stabil ca FC Fcsb, pentru că nu are datorii, așa cum are echipa din Berceni (datorii față de cel care zice că e patronul echipei dar și datorii față de Steaua, pentru folosirea ilegală a mărcii Steaua).

5. Dacă ai suporteri, ești Steaua

Apropiindu-se de finalul articolului, bineînțeles că numărul spectatorilor trebuia adus în discuție. Dar am întâlnit lipsă de logică și aici.

Dan Udrea a comparat două perioade, perioada 2010-2014 și perioada 2021-2025. Nu am înțeles de ce. Nici el nu a explicat de ce sunt relevante cele două perioade.

În fine, ceea ce voia Dan să sugereze e că FC Fcsb are acum, în medie, mai mulți spectatori la stadion decât avea în perioada 2010-2014. Și acest lucru l-a ajutat să ajungă la concluzia despre care am vorbit deja.

Dar haideți să ne uităm puțin la perioada de dinainte de 2020, de exemplu. Media din acea perioadă pentru FC Fcsb a fost:

• 2019 – 2020 – 7.000 spectatori / meci
• 2018 – 2019 – 6.486 spectatori / meci
• 2017 – 2018 – 7.294 spectatori / meci
• 2016 – 2017 – 5.337 spectatori / meci
• 2015 – 2016 – 6.700 spectatori / meci

În perioada aceea, multe meciuri erau jucate de FC Fcsb cu stadionul aproape gol. Era perioada în care în peluză era faimoasa PRA, când excepționalii suporteri fcsbiști se umileau singuri făcând coregrafii dinamoviste.

Așadar Dan Udrea a ales de fapt perioada care i-a convenit lui. De ce? Nu știm. Putem doar ghici. Ce știm însă e că numărul spectatorilor chiar nu decide identitatea unui club. Foarte mult timp, Steaua București a avut parte de prezențe modeste la stadion. Și asta chiar în anii buni. Pentru că nu toate meciurile erau cuplaje, nu toate meciurile erau cu Dinamo, nu toate erau meciuri de cupe europene și nu toate meciurile erau cu câștigători de CCE în teren.

6. Dacă vor jucătorii buni să vină la tine, ești Steaua

Ultimul argument al lui Dan Udrea e chiar ridicol. Acesta vorbește despre atractivitatea fc fcsbului pentru jucătorii altor echipe. Adică, dacă ăia vor să se transfere la FC Fcsb, asta ar însemna că FC Fcsb e Steaua.

Adevărul este că ne-am umili singuri dacă am încerca să arătăm acum de ce acest argument e lipsit de logică. Nu ne rămâne decât să ne rugăm ca nu cumva Dinamo București să facă rost de o sumă uriașă de bani și să ajungă să își permită să dea salarii de milioane de euro. Ar fi o tragedie dacă ne-am trezi într-o zi și am citi că, peste noapte, Dinamo a devenit Steaua, doar pentru că nu o refuză nimeni.

De ce ne minți, Dan Udrea?

Penultimul paragraf al articolului lui Dan Udrea conține expresia preferată a tuturor ziaricilor români: ”Fiindcă în 2003, când a ajuns pe mâna lui Becali, echipa terminase sezonul precedent pe locul 4, cu o treime din meciuri înfrângeri și ratase Europa.”

Adică e faimosul ”de când echipa a fost preluată de Becali”. Dar ce echipă a fost preluată de Becali, Dan Udrea? Steaua București? Pe ce te bazezi când spui asta? Pe ce acte te bazezi?

Becali nu a preluat niciodată Steaua București. În 2003, Becali a înființat un club nou. L-a denumit Fotbal Club Steaua București SA. Apoi, în plin campionat, l-a afiliat la FRF. Mai departe, tot în plin campionat, a substituit AFC Steaua București, club pe care l-a aruncat la coșul de gunoi, băgându-și clubul proaspăt înființat direct în prima ligă.

De ce ne minți, Dan Udrea?

Noi nu presupunem aceste lucruri. Noi le știm. Au fost dovedite deja cu acte.

Mai sus, avem confirmarea afilierii SC Fotbal Club Steaua București SA la FRF. Ce nu vă spun Dan Udrea și cei ca el e că un club se poate afilia la FRF doar în pauza dintre sezoane și că, conform regulamentelor fotbalului, nu poate intra direct în prima ligă.

Ce nu vă spun Dan Udrea și cei ca el e că SC Fotbal Club Steaua București SA a fost obligată de justiție să își schimbe numele. Nu a ales singură să îl schimbe. A fost obligată. În acest caz, logica ne obligă pe noi să ajungem la concluzia că FC Fcsb nu a avut niciodată dreptul de a folosi numele Steaua. Și, dacă nu a avut acest drept, tot logica ne forțează să concluzionăm că FC Fcsb nu a fost niciodată Steaua.

Dar oare de ce nu vor Dan Udrea și cei ca el să spună aceste lucruri? Informațiile sunt publice. Nu sunt ascunse, nu sunt greu de găsit. Și, totuși, Dan Udrea și cei ca el, în loc să scrie articole corecte, ne mint cu articole lipsite în totalitate de logică.

În tot articolul său, Udrea a spus un singur lucru adevărat, că FC Fcsb este un club care în acest moment are parte de mult succes. Vinde bine, e mereu prezentat la TV, mereu în ziare, toți vorbesc despre el. E adevărat. Dar asta nu se întâmplă pentru că FC Fcsb ar fi Steaua. Se întâmplă pentru că ziariștii precum Dan Udrea își mint cititorii cu articole precum „10 ani de când Steaua a devenit FCSB„.

Steaua nu a devenit FC Fcsb. Steaua joacă în Liga 2, se descurcă, e singurul club din primele 2 ligi care încă nu a pierdut niciun meci în acest sezon. Nu a devenit niciodată FC Fcsb.

Iar FC Fcsb nu a fost niciodată Steaua.

Dacă ar fi fost corecți, dacă ar fi fost jurnaliști adevărați, ziaricii din România s-ar fi întrebat ce ar fi fost dacă, în 2004, Becali băga direct în Liga 1 o echipă cu numele FC Fcsb, în loc de Fotbal Club Steaua București SA. Sau nu neapărat FC Fcsb. FC Sporting București, că e un nume mai decent.

Oare FC Sporting București ar fi avut parte astăzi de succesul pe care îl are FC Fcsb? Unde ar fi fost oare FC Sporting București, dacă nu ar fi mințit publicul din România timp de 10 ani și dacă ziaricii nu ar fi făcut propagandă pentru el încă 10 ani?

Ar mai fi jucat astăzi cu stadioane pline cu spectatori care strigă numele altei echipe? Pentru că e și ăsta un detaliu important. FC Fcsb nu are suporteri. Are spectatori. La meciurile sale, nimeni nu cântă pentru FC Fcsb. Toți cei prezenți cântă pentru Steaua București. Pentru că a zis bine Duckadam: ”În România, suntem suporteri de rezultat.”

În încheiere, nu ne rămâne decât să ne punem și noi câteva întrebări: Oare în presa din România nu mai există logică? Sau poate că e altceva? Se poate oare ca aceste articole să nu fie greșite, ci să fie scrise intenționat astfel?

Sau poate și și? E posibil. Chiar nu ne-ar surprinde dacă într-o zi am citi că Golazo e continuatorul pe linie jurnalistică a Gsp, care e continuatorul pe linie jurnalistică al Gazetei Sporturilor. Doar e aceeași echipă, măi?! I-a preluat Tolontan pe Udrea și Geambașu prin statut! CONTINUĂ TRADIȚIILE GLORIOASE!!!

The post Ce rușine! În presa din România nu mai există logică appeared first on Steaua Liberă.

Cel care a fost Fotbalistul Român al Anului 1986 a ajuns la Steaua în 1982, la vârsta de 23 de ani, după 4 sezoane la UTA, 2 în A, 2 în B. A fost un portar bun? A fost. A fost chiar foarte bun. Poate nu la nivelul unor ca Voinescu sau Iordache, dar foarte bun. N-are rost acum să îl laud eu exagerat. Oricum, pentru el vorbesc realizările sale, nu trebuie să vorbească nimeni.

Din păcate, nu a prea avut noroc să prindă echipa națională. A jucat doar 2 meciuri în tricoul ei și sigur merita să joace mai multe, dar a avut ghinionul de a apăra la Steaua fix când era Lucescu la națională.

Să nu fi avut problemele de sănătate care l-au scos din fotbal, sigur ar fi fost numărul 1 al Naționalei în a doua jumătate a anilor 80. Dar, cum am spus deja, a fost ghinionist.

Chiar a fost ghinionist, din păcate. A fost un portar cu un talent foarte mare la apărarea penaltiurilor, adică a știut să atragă norocul de partea sa atunci când a fost față în față cu adversarul, dar, după cele 4 din 86, au venit peste el doar ghinioane.

Întâi probleme de sănătate, apoi s-a retras din fotbal, apoi decizii proaste, alte probleme de sănătate, apoi cea mai proastă decizie, cea de a merge la Becali, apoi alte probleme de sănătate și tot așa. Cei care vor acum să facă din el un zeu, ar trebui să știe că a fost om. Cu bune, cu rele, a fost un om. Și da, a fost al nostru.

De ce te-ai supărat pe Steaua, Helmut?

De-a lungul timpului, Helmut Duckadam a spus că Steaua i-a întors spatele după ce s-a îmbolnăvit. Nu e adevărat. Fără Steaua, poate că ar fi murit atunci, în 1986. Puțini știu că, după ce a suferit anevrismul care i-a cauzat atâtea probleme, Duckadam a fost operat de generalul Vasile Cândea, expert, fost șef al Secției de Chirurgie Cardio-Vasculară de la Spitalul Militar Central.

Generalul Cândea era în vacanță când a avut loc accidentul lui Helmut. A fost însă chemat special pentru el. Nu doar că i-a salvat brațul, dar i-a salvat viața. Însă, pentru că boala sa a fost una gravă (sindrom Marfan), Helmut nu a mai putut juca fotbal.

A părăsit Steaua și s-a supărat pe ea. De ce? Nu am înțeles niciodată. Nu a fost vina Stelei că el s-a îmbolnăvit. Și, fără Steaua, lucrurile ar fi stat mult mai rău pentru el. Da, Duckadam a făcut multe pentru Steaua, dar și Steaua a făcut multe pentru Duckadam.

Și supărarea asta pe Steaua a crescut și mai mult, când Helmut a intrat în cercul lui Becali. Au fost și alți steliști acolo. Pițurcă, Lăcă, Bumbescu, Iovan. Ei nu s-au supărat. Dar el s-a supărat rău.

Și a părut că îi trece. La inaugurarea noului stadion Steaua, a părut pentru o clipă că Helmut ar vrea să îngroape securea războiului pe care l-a început el și la care Steaua chiar nu a luat parte niciodată. Din păcate, Duckadam a făcut și în acel moment alegerea neinspirată și s-a întors în tabăra celui care azi, la aflarea veștii că marele portar s-a stins din viață, a vorbit despre cât de mult se bucura că Duckadam îi făcea propagandă.

Niciun cuvânt despre realizările lui Duckadam, niciun cuvânt despre Duckadam ca om, ca fost angajat, ca prieten. Duckadam a fost angajat la echipa lui Becali timp de 10 ani. A stat acolo mai mult decât a stat la Steaua. Și doar atât a avut Becali de spus despre el.

Dar Helmut s-a supărat pe Steaua și pe noi. Îmi pare rău că a plecat și că nu ne-a spus de ce s-a supărat pe noi atât de tare.

Ne-ai lăsat nouă răspunderea, Helmut

Sunt multe întrebări la care Helmut ar fi trebuit să ne răspundă. Sunt multe lucruri pe care ar fi trebuit să ni le spună. Sunt multe lucruri care rămân nefăcute.

Și chiar nu e corect că responsabilitatea pentru toate acestea a rămas pe umerii noștri, ai suporterilor steliști. Ai steliștilor, nu ai fecesebiștilor. Pentru că cei care au reacționat atunci când fostul pușcăriaș și-a bătut joc de Helmut au fost steliștii, nu fecesebiștii. Fecesebiștii s-au bucurat că s-au putut folosi de el, dar nu l-au apărat niciodată. Noi am fost supărați că ne-a întors spatele, dar mereu l-am apărat.

Și-acum ne-ai lăsat nouă toată povestea asta, Helmut. Ne-ai lăsat nouă responsabilitatea ca să o încheiem. Și nu e corect.

Am sperat mereu că te vei întoarce la Steaua. Am sperat mereu că această poveste se va încheia cu bine, cu Helmut Duckadam venind în Ghencea, alături de Steaua. Și evident că te-am fi iertat, Helmut. Cum să nu îl iertăm pe Eroul de la Sevilla?!

Dar uite că nu am avut parte de o încheiere fericită. Așa e viața. Oricât de multe planuri ai face, ea tot ți le dă peste cap.

Oare, pentru tine, a meritat?

Aș vrea să știu dacă a meritat, Helmut. Aș vrea să știu dacă măcar erai împăcat cu tine, în ultimul moment. Dacă ai fost fericit, dacă ai fost liniștit. Sper că ai fost, chiar dacă asta ar însemna că nu prea ți-a mai păsat de Steaua.

Citatele alea cu ”football is a matter of life or death” sunt o prostie. Fotbalul este un sport. Viața este viață. Era bine dacă te împăcai cu Steaua înainte să se întâmple ce s-a întâmplat azi, dar era și mai bine să nu se întâmple ce s-a întâmplat azi și tu să rămâi supărat pe noi.

Pentru noi, steliștii, cearta asta nu a meritat deloc. Nu ne-a ajutat. Nu a ajutat Steaua. Doar lasă în urmă un gol uriaș și un motiv în plus să îi urâm și mai tare pe cei care i-au făcut Stelei aceste probleme, care au produs ruptura între noi și Helmut.

Odihnește-te în pace, Eroule de la Sevilla

Vreau să cred că Helmut Duckadam a regretat acest război tâmpit. Vreau să cred că toate astea sunt rezultatul necazurilor și nemulțumirilor care au apăsat greu pe umerii săi.

Sper că acum e liniștit.

Sper că și-a găsit pacea și că ne-a iertat, pe noi, pe Steaua, pentru orice a crezut el că i-am greșit atât de mult.

În cazul nostru, nu se pune problema. Cum să nu-l iertăm pe Duckadam? Cum să nu îl iertăm pe Eroul de la Sevilla?! Cum să nu îl iertăm pe Eroul Stelei București?

Nu te vom uita niciodată!

Odihnește-te în pace, Helmut Duckadam!

The post A meritat, Helmut? appeared first on Steaua Liberă.

Citind articolul lui Mironică, nu ai cum să nu te întrebi dacă nu cumva a fost făcut pentru a convinge niște judecători că FC Fcsb nu i-a produs Stelei prejudicii atunci când a folosit fără acordul ei, ilegal și abuziv, marca Steaua. Dar probabil că nu asta a fost intenția domnului Mironică. Nu știm. El știe. Poate îl întreabă cineva.

Mesajul domnului Mironică este însă unul greșit. Și e greșit deoarece:

1. FC Fcsb este pe locul 10 în Europa League, nu pe locul 1.
2. FC Fcsb a terminat la egalitate meciul jucat acasă, cu Olympiakos, nu a învins.
3. FC Fcsb a fost dominată acasă de Olympiakos.

E posibil ca domnul Mironică să nu știe cine e Steaua. Steaua București a câștigat Cupa Campionilor Europeni, actuala Ligă a Campionilor, în 1986. A câștigat Supercupa Europei în 1987. A mai jucat o finală de CCE în 1989. Are cele mai multe titluri și cele mai multe cupe în România.

Știm bine că intențiile domnului Mironică sunt de a-și convinge cititorii că FC Fcsb e Steaua, dar l-am ruga să nu încerce să modifice istoria. Steaua București este cea mai mare echipă de fotbal din România. Nu o încântă cu nimic locul 10 în a doua competiție Europeană. Nici un egal acasă.

Aceste rezultate mediocre nu ajută brandul Steaua. Ba chiar îl murdăresc, când le pui lângă realizările sale.

Mironică și obsesia pentru Steaua

Cel mai probabil, însă, domnul Mironică știe acest lucru. Nu are cum să nu știe, din moment ce el urăște Steaua. De obicei, când urăști ceva, tinzi să știi tot ce face.

Până la urmă, domnul Mironică probabil face ceea ce face fix pentru că urăște Steaua. Altfel chiar nu există nicio explicație pentru numărul mare de articole făcute de domnul Mironică, care spun mereu același lucru.

Mereu același lucru. Mereu același articol. Mereu, după un meci al fcsbului pe care presa îl consideră bun, același articol. Domnul Mironică schimbă doar cuvintele. În rest, ideea e aceeași.

Și domnul Mironică o repetă obsesiv pentru că… Ar trebui să ne spună el. Ar trebui ca cineva să îl întrebe. Și ar trebui ca el să ne spună de ce simte nevoia să scrie articole în care să repete mereu ideea că FC Fcsb e Steaua.

Vor spune unii că e o opinie. Nu e. O opinie o spui o dată. O spui de două ori. O spui de 3 ori, apoi o lași. Că te faci de rușine dacă continui să o repeți. Riști să spună lumea că tu nu ai nimic altceva în cap, că nu poți face sau nu poți zice altceva.

Dacă e o opinie și o spui de 2-3 ori, lumea o înțelege. Dacă o înțelege, nu mai e nevoie ca tu să o repeți. Când, însă, tot repeți treaba aia, ce vrei să spui de fapt? Ce vreți să spuneți de fapt, domnule Mironică?

Vreți cumva să spuneți că cititorii dumneavoastră sunt proști și că nu pot înțelege mesajul? Sau vreți să spuneți altceva? Ce? Din ce motiv repetați mereu, obsesiv, aceeași idee?

Am intrat pe pagina de pe Gsp a domnului Mironică. N-are foarte multe articole scrise, pentru că s-a angajat recent la Gsp. Am găsit acolo 18 articole. Dintre acestea, 9 sunt despre FC Fcsb sau Mironică vorbește în ele și despre FC Fcsb.

Iar dacă luăm articolele despre FC Fcsb, vedem că Mironică folosește cuvintre precum ”Steaua” sau ”steliști” în 5 dintre ele. La aceste 5 articole mai putem să adăugăm 2 articole în care Mironică atacă Steaua fără să menționeze FC Fcsbul. Așadar 5 din 18 articole scrise de Mironică pentru Gsp promovează minciuna ”FC fcsb e Steaua”, în timp ce 7 din 18 articole sunt împotriva Stelei. Obsesie? Cam da.

De fiecare dată când FC Fcsb are un meci considerat bun în Europa, imediat apare articolul în care e promovată minciuna. De aici și un aspect amuzant. Singurul articol despre un meci european de-al echipei din Berceni în care Mironică să nu folosească cuvântul ”Steaua” este umilința de la Rangers. FC Fcsb a pierdut atunci cu 0-4. Oare umilința asta a ajutat brandul Stelei, domnule Mironică?

De ce nu vrea domnul Mironică să citească singur deciziile judecătorești?

Vorbim mereu despre opinii deși nu ar trebui. Rolul presei e să spună adevărul, nu să își dea cu părerea. Jurnalistul american Ernie Pyle a murit în al Doilea Război Mondial deoarece a mers pe front, ca jurnalist, pentru a le spune cititorilor săi ce se întâmpla acolo, în prima linie. Nu a mers ca să își dea cu părerea. Putea să facă acest lucru și acasă. S-a dus să spună adevărul și a murit.

Acum, nu sugerează nimeni că domnul Mironică ar trebui să își riște viața. De fapt, nici nu se pune problema de așa ceva. Deciziile judecătorești din dosarele câștigate de Talpan contra fcsbului sunt publice. Le poate citi oricine. Iar dacă ai de gând să faci articole despre Steaua sau despre FC Fcsb, chiar ar trebui să le citești.

E așadar interesant de aflat de ce domnul Mironică nu le-a citit. Nu sunt prea complicate. Sunt mai multe pagini, e adevărat, dar nu conțin cuvinte prea mari. Și, chiar dacă ar apărea cuvinte mari, domnul Mironică are acces la dexonline.

Ce îl oprește pe Mironică să citească deciziile judecătorești, dacă tot insistă să vorbească despre Steaua?!

Acolo scrie destul de clar că FC Fcsb nu a fost niciodată Steaua. Scrie destul de clar că FC Fcsb a folosit ilegal marca Steaua. Și mai scrie destul de clar că FC Fcsb a folosit ilegal numele Steaua.

E destul să le citești, ca să înțelegi că nicio asociere a fcsbului cu Steaua nu poate să ajute brandul Steaua.

Memoria selectivă a domnului Mironică

Bineînțeles, domnul Mironică nu doar că nu vrea să citească acele decizii, dar se pare că nu vrea să țină cont nici de realitate. Cum am spus deja, nu a meționat Steaua în articolul în care a vorbit despre cum Rangers a umilit FC Fcsbul.

Iar FC Fcsb a fost umilită de foarte multe ori în cei 21 de ani de existență. A pierdut rușinos în campionat, a pierdut rușinos și în Europa. Să nu uităm doar faimosul 10-0 cu Silkeborg. Oare aceste meciuri cu ce ajută brandul Stelei, domnule Mironică?

Și nu ar trebui să vorbim doar despre fotbal. Ar trebui să discutăm și despre ieșirile grotești ale lui Becali. Presa internațională scrie destul de des despre aceste ieșiri rasiste, xenofobe, homofobe, misogine. Pe lângă asta, mai asociază și numele Stelei cu el. Și aici are de câștigat brandul Steaua, domnule Mironică?

Nu prea.

Textele dumneavoastră nu au logică, domnule Mironică. Nu au sens. Într-o țară în care Becali a distrus toate brandurile care au ajuns în sfera sa, nu ai cum să spui că el și echipa lui de 2 lei, echipă implicată în scandaluri de corupție în fotbal, scandaluri de rasism și altele, ajută orice brand, nu doar brandul Stelei.

Becali tocmai ce a murdărit și brandul Mironică

Partea cea mai amuzantă e că Becali tocmai ce și-a bătut joc de Mironică. Într-una din ieșirile sale rușinoase acesta a spus:

”Cum să poți să votezi o femeie care nu știe pe ce lume trăiește? Nu ai văzut-o? E de 1.000 de ori mai bine să fie președinte Mironică decât ea. Ea nu are cum să fie, nu o duce mintea să fie. Mai se îmbată pe la Cotroceni și face și probleme.” – Gigi Becali

Lăsând la o parte misoginismul și inepțiile, când Becali a zis că e de 1000 de ori mai bine să fie președinte Mironică decât Lasconi, nu a spus-o pentru că, în ochii lui, Mironică ar fi vreun geniu. Fix invers. În ochii lui Becali, Mironică nu are prea multă valoare. Dar, pentru că are o părere chiar mai proastă despre Elena Lasconi, a spus că Mironică ar fi de 1000 de ori mai bun.

Ar fi interesant de aflat ce crede Mihai Mironică despre acest episod. Oare crede că această ieșire a lui Becali a ajutat brandurile Steaua și Mironică?

The post Cineva să îi dea o carte de logică lui Mironică appeared first on Steaua Liberă.

”Tu îți imaginezi că îmi arde de toate prostiile lui Talpan?” a zis Ioanițoaia. ”Și așa l-am băgat prea mult în seamă. Eu am tot respectul pentru că el își apără cauza, chiar dacă cauza lui nu e nici cea mai nobilă, nici cea mai dreaptă. Dar acum, să ascult ce spune Talpan despre Lucescu e o pierdere de vreme. Talpan să își vadă de treburile lui. (…) Este o echipă care se plimbă în Liga 2, cheltuie mulți bani din bugetul MApN, care ar trebui să se ocupe chiar de asta, de apărarea națională, nicidecum de fotbal. Îi acordăm prea multă atenție lui Talpan,” a continuat acesta.

Vedem așadar poziția ”presei” față de faptul că Steaua încearcă să își apere imaginea în fața unui parazit mizerabil, FC Fcsb. Pentru ”presă”, asta e cauză care nu e ”nici cea mai nobilă, nici cea mai dreaptă”. Și cineva ar trebui să îl întrebe pe Ioanițoaia, cel care la Revoluție scria texte lacrimogene în care îi cerea poporului iertare pentru că a scris la comanda securiștilor, ce a vrut să spună acolo.

De ce nu e nobil ca un club să se apere în fața celor care îl atacă? De ce nu e drept? Ce ar trebui mai exact să facă Steaua, domnule Ioanițoaia? Să se închidă și să îl lase pe Becali să îi fure marca, numele, imaginea, istoria, realizările? Ar fi nobil și drept ca un club condus de foști pușcăriași să pună mâna gratuit pe unul dintre cele mai mari bunuri ale statului român? De ce?

Bineînțeles, nu vom primi niciodată răspuns la aceste întrebări. Ioanițoaia s-a scăpat. N-ar fi trebuit să spună acest lucru. Ei, ”presa”, se prezintă ca fiind obiectivi. De fapt, nu sunt. De fapt, chiar așa gândesc. De fapt, toți urăsc Steaua. Cum am spus și cum am arătat deja de multe ori.

Gluma zilei: L-au băgat prea mult în seamă pe Talpan

Când vorbești cu un ziaric, orice ziaric, de la aproape toate blogurile mari de sport, acesta îți va spune că ”încă nu e clar ce e între FC Fcsb și Steaua, încă se judecă”. Nu e adevărat. Procesele care contează sunt gata de foarte mult timp. Cu decizii definitive și executorii. Au mai rămas procese care contează doar pentru buzunarul lui Becali.

Pentru ziarici, însă, ”încă se judecă”.

Și revin acum la discursul lui Ioanițoaia. Acesta a spus că s-a săturat să îl tot audă pe Talpan. A spus că l-a băgat prea mult în seamă. Dar oare chiar e așa?

Talpan vorbește o dată la câteva luni. Acest lucru poate fi verificat chiar pe blogul Gsp. E destul să intri la căutări și să pui cuvântul cheie ”Talpan” în bara de căutare. Vei găsi imediat toate declarațiile sale. O declarație a fost publicată azi, 19 noiembrie. Înainte de asta a mai dat o declarație, pe data de 24 mai. A mai vorbit pe 16 mai, 7 martie și pe 12 noiembrie anul trecut. Adică, în aproximativ 12 luni, a vorbit de 5 ori.

Acum caută după aceste cuvinte cheie: Becali, Stoica, Lucescu. Vei găsi zeci de postări doar luna asta. Mai mult, vei găsi zeci de postări în care aceste personaje spun mereu aceleași inepții, mai ales în ceea ce privește războiul FC Fcsb – Steaua.

Becali, de exemplu, a repetat de nu știu câte ori că, în maxim 6 luni, recuperează tot. Presa lui nea Ovi nu s-a săturat însă niciodată de aceste declarații mincinoase. Nu a simțit niciodată că l-a băgat prea mult în seamă sau că vorbește prostii, așa cum a spus Ioanițoaia despre Talpan.

”Presa” nu consideră că le dă prea multă atenție acestor foști pușcăriași. Are foarte mare răbdare cu ei. Cu oamenii care nu încalcă legile se pare că nu are răbdare.

Talpan, săracul, nu are voie să aibă o părere

Și mai trebuie spus că săracul Talpan nici măcar nu s-a dus la presă. A făcut și el o postare pe facebook în care și-a spus o părere. Adică a vorbit cu urmăritorii săi. Nu a sunat disperat, cerând să intre în vreo emisiune. Nu a făcut vreo conferință de presă. Doar a scris pe Facebook.

Însă, pentru că a zis că Lucescu nu e un antrenor bun, ”presa” a simțit imediat nevoia să sară pe el. Să facem un exercițiu de imaginație. Să ne imaginăm că Lucescu și-ar da cu părerea despre Steaua. Oare cum ar reacționa presa?

Din fericire pentru noi, nu trebuie să ne imaginăm chiar foarte tare. Și asta deoarece chiar acum câteva zile Lucescu a făcut fix treaba asta. Neîntrebat de nimeni, într-o conferință de presă despre cu totul altceva, Lucescu s-a apucat să spună că FC Fcsb e Steaua.

Ce a urmat din partea ”presei”? Nimic. Nu doar că Ioanițoaia nu a sărit la gâtul lui, ca să îi spună că s-a plictisit deja să audă aceleași prostii în fiecare lună, dar ziaricii chiar au sărit în apărarea lui Lucescu, atunci când Steaua a îndrăznit să spună că va lua măsuri.

Vorbim totuși despre un angajat de-al FRF, care și-a bătut joc de un membru al FRF. În cazul în care nu știai, Lucescu e plătit de FRF cu banii pe care FRF îi primește de la cluburile membre, adică și de la Steaua. Dar nimeni din presă nu i-a bătut obrazul lui Lucescu. Chiar invers. Presa a sărit să atace Steaua, urlând că Luce și-a dat doar cu părerea și că libertatea de exprimare e atacată.

Dar mai știți cine și-a dat cu părerea? Săracul Talpan. A spus și el o părere pe Facebook. A spus că Lucescu e un antrenor modest și că ar trebui să își vadă de treaba lui. Iar Ioanițoaia a simțit nevoia să ne spună că ar trebui să îl ignorăm.

Talpan nu are voie să își spună părerea. Pentru că părerea lui Talpan nu aceeași cu cea a celui de care ”presa” nu se satură.

”Îi acordăm prea multă atenție lui Talpan,” a zis Ovidiu Ioanițoaia. Dar acum eu te întreb. Ți-l poți imagina spunând același lucru despre Becali? Despre Lucescu? Despre Stoica?

Echipa care se plimbă în Liga 2

În încheiere, trebuie să vorbesc și despre lipsa de respect cu care Ioanițoaia a tratat Steaua, ”echipa care se plimbă în Liga 2”. Nu am pretenții de la el. Nu l-am considerat niciodată om de presă și în niciun caz nu l-am considerat vreodată un individ care să știe sport. Nu voi uita niciodată momentul în care l-a invitat pe Vasile Stângă la un podcast, dar nu a știut aproape nimic despre el, oferind informații greșite, luate de pe Wikipedia. Vorbim, bineînțeles, de marele Vasile Stângă, uriaș la handbal și ca jucător, și ca antrenor. Dar Ioanițoaia nu știa aproape nimic despre el.

Evident că acest individ jignește Steaua. Doar atât poate. Doar atât a putut mereu. Pentru presa lui Lucescu, Steaua București a fost mereu un ghimpe în coastă.

Mai este oare nevoie de alte dovezi ca Steaua să ridice acreditările gesepiștilor și să le interzică sportivilor săi să mai vorbească cu acest blog? Nu. Din păcate, Bichir este un șef slab. Nu o să dea niciodată un asemenea ordin, pentru că îi e prea frică de ceea ce ar scrie ”presa” despre el. De parcă acum scriu doar de bine.

Însă așa e când tu ai fost pus acolo doar ca să ocupi scaunul pe care ar fi trebuit să stea unul mult mai bine pregătit ca tine.

The post Ioanițoaia a zis cu voce tare partea care trebuia șoptită appeared first on Steaua Liberă.

Costin Ștucan, care se consideră un jurnalist obiectiv, a scris pentru IAMSport un articol în care l-a criticat și pe crainicul de la meciul Dinamo DDB – FC Fcsb, dar în care a atacat și suporterii. Ștucan este deranjat că suporterii înjură pe stadioane. Chiar și-a început articolul spunând că „Până acum, speranțele firave de stopare a acestui fenomen toxic au stat în jandarmerie”.

Dacă ești un fan al istoriei, n-ai cum să nu te oprești după ce citești această afirmație și să te întrebi: „Dar stai puțin! Nu cumva naziștii procedau fix așa cu cei care îi înjurau pe ei? Nu cumva securitatea lui Ceaușescu te ridica dacă înjurai partidul?”

Ba da, fix așa a fost. În 1934, dacă mergeai la un meci de-al lui Bayern și ziceai „m**e Hitler”, nici nu mai părăseai stadionul.

Costin Ștucan vrea „metode rafinate de control”

Partea cea mai îngrijorătoare este exprimată de Costin Ștucan fix în fraza imediat următoare propoziției de mai sus. Ne spune Ștucan că: „băieții în uniforme albastru închis nu au metode rafinate de control. Pulanul și intimidarea alimentează ura.”

Metode rafinate de control, Costin Ștucan? Control. CONTROL!

Pretinzi că ești ziarist obiectiv, dar vrei să controlezi oameni. Asta e, cum ar zice americanii, pretty fucked up!

Nici nu vreau să știu la ce metode rafinate de control s-a gândit Costin Ștucan. Nu la bătăi și amenințare, e clar. Dar nu doar bătaia și amenințarea sunt fucked up (revin la această expresie americană pentru că simt că ea se potrivește cel mai bine în acest caz). Oare ar fi Ștucan de acord cu un Minister al Iubirii, precum cel din 1984-le lui Orwell? Poate și cu o Poliție a Gândirii? Dacă da, e very fucked up!

Propuneri anti-fotbal și anti-sport

Dar Ștucan merge mai departe. Ne prezintă și câteva propuneri.

1. Sancțiuni la comisii, de la FRF și LPF – Adică Ștucan cere ca cluburile să plătească atunci când fanii înjură. Dar lucrul ăsta se întâmplă deja. FRF a amendat Steaua pentru că suporterii au înjurat PSD-ul. E o măsură tâmpită, care îi face rău sportului, luând bani din conturile cluburilor pentru nimic.
2. Bilete mai scumpe, pentru ca la stadion să vină doar cei cu venituri mai ridicate – Asta e o măsură prin care Ștucan ar vrea ca patronii din Liga 1 să își civilizeze tribunele. E de o prostie uriașă. În primul rând, cei mai mulți patroni din Liga 1 sunt foști sau viitori pușcăriași, ultimii proști, niște nesimțiți cum rar vezi. Apoi, cine ești tu, Costin Ștucan, ca să decizi cine trebuie civilizat?! De unde atâta elitism. Ne spui că propunerea asta ar atrage mai mulți sponsori? Pe cine? Nu ar atrage pe nimeni. Tot Superbet ar sponsoriza toate echipele din Liga 1. Propunerea ta ar face doar ca suporterii fără posibilități materiale să nu mai aibă acces la fotbal. Atât și nimic mai mult. Și vezi că venituri ridicate are și Gigi Becali. Ești mulțumit de nivelul lui de educație?

Presa de sport din România este foarte ipocrită

În paragraful următor, Costin Ștucan îl atacă pe ascuns pe Gheorghe Mustață, al cărui nume nu îl dă, dar la care face clar referire când vorbește despre „un nucleu fidel” în tribunele Fcsbului, condus de „un personaj condamnat pentru acte de violență”. Dar stai puțin, Costin Ștucan! Gheorghe Mustață și mulți alți lideri de galerie sunt foarte prezenți în presă.

Nu trece săptămână fără să vedem știri despre ei. Nu trece săptămână fără ca ei să fie invitați la emisiuni de-ale voastre. Chiar IAMSport, blogul la care lucrează Costin Ștucan, a preluat de la Fanatik o declarație dată de Mustață săptămâna asta. Puteau și fără ea, pentru că nu era nu știu ce știre esențială pentru sport(știrea despre eșarfele din Scoția), dar au preferat să o dea. Și au preferat să o dea, ca să facă clickuri și trafic. Ca să facă bani.

Este și asta o nouă dovadă a ipocriziei din presa de sport românească.

Dar de ce te iei doar de suporteri, Costin Ștucan? Nu ar trebui să fie „controlați” și alții?

Ok. Suporterii înjură. E nasol. Dar poate că suporterii înjură și pentru că presa de sport din România este de cel mai mare rahat. Ne dăm exemplu pe noi, steliștii. Poate că noi înjurăm pe stadion pentru că ne-am săturat să vedem dezinformarea din presa sportivă, toate articolele mincinoase în care se sugerează că FC Fcsb ar fi Steaua. În cazul ăsta, ca să nu mai înjurăm noi, nu ar fi bine să fie „controlați” și cei care au promovat și care promovează această minciună? Ce zici, Costin Ștucan?

Băgăm niște metode rafinate de control și pentru presă? Care ar fi acestea? Mulți ar sugera bătaia. Noi, la Steaua Liberă, nu am cerut niciodată acest lucru și nici nu suntem de acord cu asta. Alții ar sugerea cenzura. Nici cu asta nu suntem de acord. Nici asta nu am cerut-o niciodată. Dar zi-ne tu, Costin Ștucan.

Ce ar trebui să pățească oameni precum Mironică, Grădinescu sau chiar colegul tău, Mitran?

L-am menționat pe Marius Mitran pentru că el lucrează la IAMSport, adică e coleg cu Ștucan. După meciul Fcsbului cu DDB, în cupă, a scris un articol cu titlul: „0-4, ca să înțelegem acel 0-0”. Marius Mitran, opinie fermă: „FCSB nu doar că e Steaua, dar uneori e ca Steaua de acum zeci de ani”.

Articolul a fost publicat pe site-ul IAMSport o perioadă de timp cu acest titlu, după care titlul a fost schimbat: 0-4, ca să înțelegem acel 0-0. Marius Mitran, opinie fermă: ”FCSB nu doar că are ceva de echipă mare, dar e din ce în ce mai limpede că seamănă cu marile campioane din anii de glorie ai fotbalului romanesc!”

Chiar dacă afirmația lui Mitran este una mincinoasă, pentru că FC Fcsb nu este Steaua și nu a fost niciodată Steaua, iar el știe acest lucru, pentru că lucrează la LPF și sigur a avut acces la documente în care să fie trecut anul înființării fcsbului, chiar dacă nu suntem de acord cu această afirmație, tot nu am fi cerut ca articolul să fie corectat.

Obsesia cu controlul este, poate, parte din politica IAMSport. Dar și dacă nu e, nu contează. Pe noi nu ne încălzește cu nimic faptul că acest blog încearcă să ascundă o minciună.

Pentru că asta face IAMSport. Nu interpretați această schimbare de titlu drept bunăvoință. Nu este. Este doar o încercare de a ascunde o minciună.

Dacă IAMSport are ca misiune promovarea adevărului, atunci ar fi trebuit să ia aceste măsuri:

1. Să rupă contractul cu Marius Mitran
2. Să șteargă articolul de pe pagina sa
3. Să emită un comunicat prin care să anunțe că acest articol a fost publicat, să spună că ceea ce a fost scris acolo nu a fost adevărat, să ne anunțe și că Mitran a fost dat afară iar în ultimul rând să își ceară scuze față de clubul Steaua București, cel mai mare club sportiv din România, și față de suporterii steliști.

Dar IAMSport nu a făcut acest lucru. Doar a ascuns o minciună. Și a ascuns-o prost. Chiar dacă titlul și url-ul articolului au fost schimbate, în partea de jos a paginii, la secțiunea tag-uri, se vede în continuare că articolul a fost încadrat și în categoria ”Steaua”. Adică, dacă intri pe IAMSport și cauți articole despre Steaua, îți apare și articolul ăsta.

Nu ne impresionează această încercare de a ascunde o minciună. Noi, Steaua Liberă, nu am cerut niciodată niciun fel de măsuri împotriva jurnaliștilor mincinoși. Nu am cerut să fie bătuți, nu am cerut să fie cenzurați, nu am cerut nici chiar să fie dați afară (deși ar fi normal să dai afară un jurnalist mincinos). Am cerut doar clubului Steaua să ridice acreditările acestor indivizi. Dar asta înseamnă doar că ei ar trebui să își cumpere bilete pentru a intra la evenimentele Stelei. Accesul lor nu ar fi blocat. Doar nu ar mai putea intra gratuit.

Nu am cerut niciodată măsuri împotriva lor și nici nu o să cerem. Le vom răspunde. Vom arăta de ce articolele lor sunt mincinoase. Vom apăra Steaua mereu. Dar nu avem nevoie ca minciunile lor să fie ascunse. Pentru că nu trebuie să fii Sun Tzu ca să îți dai seama că e mai ușor cu dușmanul pe care îl vezi, decât cu cel ascuns.

Dublul standard este limbajul jurnalistului sportiv român

Am spus că jurnaliștii sportivi din România sunt ipocriți, dar poate că ar trebui să discutăm puțin mai în detaliu despre acest subiect. Costin Ștucan e dezgustat astăzi de ce se întâmplă în fotbalul românesc, dar nu l-am auzit niciodată să spună că e dezgustat de Muhammad Ali.

Cum am ajuns la Muhammad Ali? Foarte simplu. Muhammad Ali a fost unul dintre cei mai mari boxeri din toate timpurile (unii spun că cel mai mare). A fost în același timp un expert în ”trash talking”, adică jigniri.

Înainte de fiecare meci, Ali își umilea adversarii. Era extrem de brutal. Mult mai brutal decât era în ring, culmea! Și în ring Ali nu era cuminte deloc!

Pe Joe Frazier l-a numit ”Uncle Tom”, o jignire foarte mare pentru americanii cu origini africane. S-a dus cu o portavoce acasă la Sonny Liston și striga despre aceasta că e un laș, că e un vagabond sau că e urât.

Ali a jignit boxeri, a jignit jurnaliști, a jignit pe toată lumea. Și nimănui nu i-a păsat. De ce?

Pentru simplul fapt că toți s-au îmbogățit de pe urma insultelor lui. Pentru Ștucan, probabil că Ali a fost doar un prost fără cei 7 ani de acasă. De fapt, a fost un geniu al promovării. Fiecare cuvânt pornit din gura lui Ali a făcut ca încă un cetățean să vrea să urmărească următorul său meci. Și încă unul, și încă unul, și tot așa, până când toată planeta a vrut să-l vadă pe Ali.

Așa s-a îmbogățit el, așa s-au îmbogățit adversarii lui, așa s-au îmbogățit cei care organizau meciurile și așa s-au îmbogățit și jurnaliștii care au scris despre aceste meciuri.

Iar Ali nu a fost singurul sportiv care a procedat la fel. Chiar foarte recent, Connor McGregor, cu a sa gură spurcată, a făcut ca artele marțiale mixte să fie unul dintre cele mai populare sporturi de pe glob. El a făcut din UFC un fel de Champions League al MMA-ului. El i-a făcut pe colegii lui Ștucan să înceapă să scrie despre MMA și UFC, deși niciunul dintre ei nu știe nici măcar de la ce vin cele trei litere, M, M și A.

Că ne place sau nu, înjurăturile suporterilor nu afectează negativ niciun sport. Ba chiar ajută. Nu doar că cresc nivelul de interes, dar fac sportul mai palpitant. Și, fără supărare, fotbalul românesc chiar are nevoie de foarte mult gust, pentru că în acest moment e 0. De la astfel de înjurături se nasc derby-uri. Vezi derby-ul Clujului, CFR vs U, sau chiar ceea ce ar deveni cu siguranță cel mai mare derby din România, peste Steaua – Dinamo, Steaua – FC Fcsb.

Dacă Steaua ar juca mâine contra celor de la FC Fcsb, presa ar exploda de fericire. Și Costin Ștucan știe acest lucru.

Cenzura nu ajută pe nimeni, niciodată!

În încheiere, să revenim totuși la subiectul de la care a plecat acest articol. La meciul Dinamo DDB – FC Fcsb, crainicul dinamovist a făcut următoarea afirmație: „George Becali efectuează o schimbare la pauză! Octavian Popescu îl înlocuiește pe Baeten“

Vor spune unii că a fost o glumă. Însă, dacă urmărești fotbalul românesc, știi sigur că nu e. E un lucru cât se poate de adevărat. Toată țara știe că Becali face schimbările la echipa sa.

Și, atunci, care a fost problema?

Se pare că, în România, nu ai voie să spui adevărul despre Becali. Sau să faci glume pe seama sa, în cazul în care respectiva afirmație a fost într-adevăr făcută cu scopul de a stârni râsete.

Andrei Nicolescu, șeful celor de la Dinamo DDB, club care nu e Dinamo București, a zis că e lipsă de respect. Nu. Lipsă de respect este să nu îți plătești foștii fotbaliști, domnule Nicolescu. Ce a făcut crainicul dumneavoastră a fost cel mult o glumă, deși, din nou, toată țara știe că Becali face schimbările la FC Fcsb.

Dar Ștucan s-a bucurat că acest crainic a fost sancționat. A spus că e „o urmă de speranță la decență și în Liga 1“. Asta e o urmă de speranță la decență? N-ar fi fost mai decent dacă Nicolescu și-ar fi plătit foștii jucători? Sau dacă ar fi plătit câteva din cele aproape 25 de milioane de euro pe care Dinamo DDB le datorează? N-ar fi fost mai decent dacă Dinamo DDB n-ar fi intrat în insolvență de două ori în mai puțin de 10 ani? E decent că un crainic a fost sancționat pentru o glumă? Asta e fucked up, domnule Ștucan!!!

Exemplul prost dat de domnul Ștucan

În încheierea articolului său, Costin Ștucan a dat un exemplu despre care el crede că e un argument puternic în favoarea sa. Ne-a spus o poveste despre un crainic al celor de la Celtic, care a fost dat afară în 1993, pentru că a spus asta pe stadion:

“Doamnelor și domnilor, vă rugăm să vă ridicați pentru a ține un minut de reculegere. Minutul de reculegere va fi în memoria campaniei lui Rangers din Liga Campionilor care acum câteva momente a încetat din viață în Bulgaria”.

A fost o glumă care se referea la faptul că Levski a scos Rangers din Champions League. Și a fost o glumă chiar bună. Una despre care chiar Ștucan spune că i-a amuzat pe fanii de la stadion. Doar că șefii lui Celtic nu au fost de acord și l-au dat imediat afară pe crainic.

Asta i s-a părut o idee bună lui Costin Ștucan, care și-a încheiat articolul astfel:

“Deși Celtic și Rangers sunt despărțite ca apa și uleiul de o rivalitate seculară cu profunde rădăcini politice și religioase, respectul reciproc la nivel oficial e supapa prin care tensiunile sunt dezamorsate și canalizate departe de ură și violență. E o lecție puțin cunoscută din care Liga 1 poate învăța, chiar dacă trei decenii mai târziu. Asta doar dacă reflexul balcanic nu va acționa primul, cu indolenta replică “ce mare chestie a făcut și ăla?!”

Ce nu spune însă Costin Ștucan e faptul că cei de la Celtic și cei de la Rangers se urăsc în continuare și azi. Ce nu spune e că în continuare cele două grupări de suporteri se bat pe unde se prind. Adică nu spune că sacrificarea crainicului nu a influențat cu absolut nimic nivelul de civilizație al suporterilor. Dar concedierea sa a avut un efect: a anunțat ceea ce urma să se întâmple cu Scoția.

În acest an, în Scoția a fost dată o lege împotriva limbajului care incită la ură (hate speech). Astfel, dacă astăzi ești scoțian, intri pe Facebook și faci o postare în care spui că nu crezi că e normal ca bărbații să participe la competiții sportive pentru femei sau în care spui că nu ești de acord cu primirea imigranților ilegali, poți face pușcărie. Nu că poți. Vei face cu siguranță. Dacă cineva raportează postarea ta la poliție, vei face pușcărie.

Acesta este motivul pentru care cenzura nu e bună. Ți se pare că e bună, atunci când ea îi pune pumnul în gură celui care te înjură, dar ceea ce i s-a întâmplat lui o să ți se întâmple și ție, atunci când, inevitabil, calci strâmb.

“Ce mare chestie a făcut și ăla?!“ nu e o replică indolentă, venită din reflexul balcanic. E chiar o întrebare bună. A făcut respectivul ceva rău? A incitat la violență? A dat dovadă de rasism, xenofobie, etc? Nu. A făcut o simplă glumă, care nu a afectat în mod negativ pe nimeni.

Da, dacă ar fi incitat la violență, ar fi meritat să fie dat afară în șuturi. Chiar să fie ridicat de poliție. Dacă s-ar fi luat de culoarea pielii suporterilor fcsbiști, la fel. Dacă ar fi provocat panică și ar fi pus în pericol viața și sănătatea altor oameni, ar fi meritat să facă pușcărie fără dar și poate. Ani buni de pușcărie. Adică există situații când trebuie să fie luate măsuri. Dar nu pentru o glumă.

Costin Ștucan a învățat bine lecția

Articolul e lung, dar, dacă ai citit până aici, sigur mai ai timp pentru încă două-trei cuvinte.

Prin 2013, Becali a obținut concedierea lui Ștucan de la Sport.ro. De ce a cerut Becali acest lucru? Pentru că Ștucan, în emisiunea pe care o avea la respectivul post, a ironizat faptul că Becali a făcut o schimbare în meciul FC Fcsbului cu Chelsea:

”Eu am aflat de la Mihai Stoica, de pe Facebook, că sunt dat afară… că sunt scos de la emisiunea de pe o perioadă determinată.

Groaznic moment. Și știi, de ce nu? Pentru faptul că am repetat de prea multe ori pentru gustul lui George Becali imaginile cu Argăseală, trimis ca un porumbel voiajor, din lojă, telefonia mobilă era blocată, erau 50.000 de oameni în tribune… Și Becali îl trimite pe Argăseală să-i facă schimbarea lui Reghe.

Argăseală coboară, îl cheamă pe Mache, Mache îl cheamă pe Meme, Meme îi transmite… Ei zic că n-au făcut, dar după două minute s-a făcut schimbare… Și l-am difuzat de mai multe ori decât ar fi fost pe gustul lui George Becali.

Și a făcut presiuni și asta spune multe și despre relațiile dintre anumiți oameni din media și oamenii din fotbalul românesc. A făcut presiuni și iată că în urma presiunilor… Becali mi-a recunoscut la telefon, alb pe negru, că da, l-am sunat pe X și te-a scos de pe post”, a povestit Costin Ștucan la podcastul ”SportCast cu Sile”.

După acest episod, Costin Ștucan ar fi trebuit să învețe ceva. De fapt, se pare că a învățat. Doar că a învățat fix inversul a ceea ce trebuia să învețe.

Jos cenzura, Costin Ștucan!

The post Jurnaliștii din România sunt împotriva exprimării libere appeared first on Steaua Liberă.