Daniel Prodan

REMEMBER | RĂMÂI CU BINE, DIDI PRODAN!

Următorul articol a apărut în numărul 2, al revistei 100% Sport, în 2016. A fost scris de un stelist, pentru un foarte mare stelist, Daniel Prodan. Azi se împlinesc 2 ani de când fostul mare fundaș al naționalei și al Stelei ne-a părăsit. Lumea aceasta e mult mai săracă fără el. 


La doar 44 de ani, Daniel ”Didi” Prodan ne-a părăsit subit, fără nicio explicație. Fotbalul românesc a pierdut nu numai un fost fotbalist de geniu, ci un om care a refuzat să fie doborât de sistemul murdarit de fel și fel de speculanți

Daniel Prodan, inima „Generației de Aur”

Îmi amintesc ca și ieri data de 20.04.2000. Era o amiază călduroasă cu multe grade peste cele normale din luna aprilie. Cum în perioada aia tehnologia nu era ca cea de astăzi, iar presa scrisă scotea tiraj după tiraj, am dat o fugă la standul de ziare de lângă bloc să îmi cumpăr ”Prosport”, sursa mea zilnică de informație sportivă.

Cum spuneam, dacă era zi de meci, șmecheria era să te ai bine cu vânzătorul dacă mai sperai să prinzi ziarul după ora 11 dimineața. Se duceau ca pâinea caldă proaspăt scoasă din cuptor. Nu am riscat și am făcut un ocol înainte de ore de la școală și am pus mâna pe ziar să aflu ultimele informații legate de meciul Stelei cu Rocar. Era o restanță care se juca la mijlocul săptămânii, un lucru destul de neobișnuit în perioada aceea. Ca un suporter infocat ce eram pe timpul ăla, știam cam cu tot ce mișcă în tabăra Stelei.

În iarnă, ”nea Imi” lăsase echipa și preluase naționala pe care urma să o conducă la Campionatul European din Belgia și Olanda, iar în locul său venise Victor Pițurcă, omul care ne calificase la acel turneu final și fusese înlăturat după acel conflict cu Hagi și Popescu. Piți a schimbat din temelii echipa Stelei și îmi amintesc că a început cu un 2-2 în Giulești contra Rapidului condus de Mircea Lucescu, proaspăt revenit de la Inter. Piți a mutat la 0-2, iar Carabaș și Eugen Trică au egalat pe final. Se jucase pe o mocirlă teribilă. Piți nu a redresat corabia stelistă în acel retur, iar echipa a ratat cupele europene pentru prima dată după mulți ani, spre disperarea oricărui suporter.

Revenind la ziua cu pricina, din Prosport am aflat că meciul din ”Drumul Găzarul” nu este televizat. În perioada aia chiar trebuia să mergi la un meci, dacă chiar voiai să îl vezi, oferta TV fiind extrem de redusă. Stăteam și mă întrebam, unde naiba era ”Drumul Găzarului”? Disperat că nu pot să văd meciul, am uitat total că pe vremea aia, ”Fotbal Minut cu Minut” bubuia în difuzoare, mi-am făcut temele și am tulit-o la vecinul meu, Andrei, stelist înfocat ca și mine. Ne-am înarmat cu cea avea el prin casă, eșarfe, ”japoneze” și am luat-o la pas spre Berceni, locul unde se afla stadionul Rocar. Cum niciunul dintre noi nu avea idee cum să ajungem acolo, am reușit să ne descurcăm întrebând în stânga și în dreapta, iar într-un final, am ajuns la meci. Am intrat pe stadion în minutul 35 și atunci l-am văzut titular pentru prima dată după mulți ani. În urmă cu câteva săptămâni, naiba știe cum, Piți și staff-ul medical au reușit să îl pună pe picioare pe ”Tătuca” Prodan.

Didi revenise după o perioadă de coșmar la Glasgow Rangers și era dornic să demostreze întregii lumi că nu este terminat ca fotbalist. Era primul lui meci după 2 ani. Prima repriză a fost un fiasco total, Rocar avea 1-0, dar Constantin Zotta mitraliase Steaua, spre disperea unui Pițurcă care a cedat chiar înainte de pauză. Antrenorul a intrat violent pe teren și îi cerea explicații lui Zotta care încerca să îl calmeze, iar în minutul 44, acesta și-a scos echipa de pe teren.

Era prima dată când vedeam pe viu așa ceva. Toți jucătorii s-au conformat, mai puțin Didi. Prodan purta o discuție aprinsă cu centralul partidei aproape de tunelul de la vestiare. Nu știu ce i-a spus Tătuca, dar Zotta nu a oprit meciul, iar meciul s-a reluat după pauză, iar Steaua a întors scorul și a câștigat cu 2-1, Ciocoiu și Vali Bordeanu au adus victoria roș-albastră. În minutul 52, accidentarea lui Prodan a recidivat și a fost înlocuit cu Robert Niță. Tătuca s-a așezat pe bancă și a zâmbit și s-a bucurat alături de colegii săi la cele două goluri. Nu s-a retras la vestiar, nu a cerut gheață, ci doar a stat, a privit. A fost singurul meci pe care avea să îl mai joace pentru Steaua București.

Iordănescu a luat bani de acasă ca să îl aducă la Steaua

Daniel Claudiu Prodan s-a născut la data de 23.03.1972 în Satu Mare și a început fotbalul la Olimpia Satu Mare, echpa locală pentru care a evoluat în Divizia B. Pe vremea aceea, Steaua avea în staff un om care s-a făcut remarcat în a mirosi talentul încă din naștere, iar Didi a intrat rapid pe lista lui. Ion Alecsandrescu pe numele său, l-a pus rapid pe Prodan în fruntea listei Stelei, dar ca de obicei, Dinamo îl tatona și ea. Duelul celor două pentru fotbaliști a fost făcut celebru în perioada comunistă și continua și la startul aniilor 90. La 20 de ani, Didi a făcut pasul spre Steaua după o discuție de doar 20 de minute cu Anghel Iordănescu, dar după ce Dinamo l-a scăpat din mâna. În urmă cu ceva ani, acesta a rememorat transferul său la Steaua: ” Am fost, la un moment dat, la o acţiune cu echipa naţională de tineret, iar cineva de la Dinamo m-a urmărit, dar nu ne-am înţeles la anumite lucruri din contract. Cei de la Steaua au aşteptat la cotitură. M-a luat Iordănescu de mână şi m-a dus la conducerea Stelei, la generalul Oţelea. Le-am spus pretenţiile mele, 30.000 de dolari pe patru ani! Generalul Oţelea care era șef pe vremea aia, m-a refuzat, dar i-a spus lui Iordănescu: «Dă-i tu bani de-acasă, jumătate din sumă, apoi restul de 15.000 de dolari îi dau eu, dacă va confirma!». Am semnat cu Steaua la 1 noiembrie 1992, după ce Iordănescu a luat bani de-acasă, de la copii, şi mi i-a adus. Mi-a dat 15.000 de dolari şi m-am dus la tata, la Satu Mare, cu atâta bănet! În martie 1993, mi-am primit restul de 15.000 de dolari!“. Puiu a venit la mine și mi-a zis că are nevoie de un fundaș ca mine la echipă. Nu am ezitat, nu m-am bâlbăit, era vorba de Steaua. Ulterior aveam să aflu că se pregătea debarcarea lui Fane Iovan, iar Steaua avea nevoie de o schimbare în apărare”, a rememorat Tătuca pentru ziarul Adevărul. Așa a și fost, Iovan a părăsit Steaua și a ajuns tocmai în Giulești, la Rapid, iar Didi a intrat într-o apărare ce a făcut istorie în fotbalul românesc, 6 titluri consecutive, 5-ul defensiv magic folosit de Iordănescu-Dumitriu- Stoichiță. Prodan a fost inima apărări formate din Anton Doboș, Tiberiu Csik, Joe Panait și Iulian ”Felipe Nebunul” Filipescu. Cu Tibi Csik a fost coleg la Olimpia încă de la juniori, iar reunirea lor la Steaua s-a făcut ”abia” în 1993, după ce acesta a fost adus după un sejur la Poli Timișoara.

Cupa Mondială din 1994 și golul de generic cu Glasgow Rangers

În 1993, situația tricolorilor era teribil de grea. Anghel Iordănescu a fost chemat de urgență să salveze naționala de fotbal după un eșec teribil la Kosice, cu Cehoslovacia. România risca să piardă contactul cu liderul Belgia chiar înainte de confruntarea cu ei de la București și de deplasarea în Țara Galilor. Puiu a îndeplinit misiunea de a califica naționala la Campionatul Mondial după un meci istoric pe ”Arms Park” din Cardiff, iar Didi a fost printre titulari.

Calificați la mondial, tricolorii au fost aruncați într-o grupă cu țara gazdă, SUA, Elveția și favorita lui Pele, Columbia, o echipă plină de vedete, dar măcinată de problemele politice din țară. Tricolorii au început turneul în Pasadena, pe celebrul Rose Bowl, contra Columbiei. Didi și-a amintit cu bucurie de acel meci: ”La ședința tehnică de dinainte de joc, nea Puiu ne-a dat fișe cu profilul fiecărui jucător pe care îl aveam în marcaj. Eu în aveam pe Faustino Asprilia, era vedeta lor, peste Valderrama sau Rincon la ora aia. Am citit eu fişa cu atenţie. La final, erau semnalate calităţile şi defectele. La calităţi era plin, de nu se mai termina rubrica. La defecte era un singur cuvânt scris: niciunul. Am zis că e o greşeală şi m-am dus la nea Puiu ca să mă lămurească. «Nu Didi, nu e nicio eroare», mi-a răspuns el calm, În fine, a venit meciul. De la început am băgat «material», ca să ştie ăla cu cine are de-a face. Era însă plin de muşchi pe el, de mă durea tot pe mine când îl atingeam. I-am făcut însă faţă cu bine. La un moment dat, când se pregătea să şuteze la poarta noastră, am pus laba piciorului înaintea mingii, astfel încât m-a lovit cu toată puterea în ea. A început să se zvârcolească pe jos de durere, arbitrul a oprit meciul, au venit repede la el cei din echipa medicală. Se uita spre mine printre ei. Şi pe mine mă durea piciorul de îmi venea să urlu, dar am strâns din dinţi, şi i-am zâmbit superior. L-am văzut uimit. Din momentul ăla, n-am mai avut probleme cu el.!” a rememorat Prodan pentru ziarul Adevărul.

Meciul cu Argentina a fost un alt moment crucial pentru Prodan: ”Cu Argentina l-am avut ca adversar pe Gabriel Omar Batistuta. Cu ăsta a fost și mai rău. După ce a deschis scorul Ilie, centralul italian a dat un penalty imaginar după un duel al meu cu atacantul argentinian. A dat mingea pe lângă mine și a căzut. Am simțit că îmi cade cerul în cap când am văzut că arată spre punctul cu var. Faza aia m-a motivat pentru că apoi am stat doar lângă el restul meciului, îl înjuram, trăgeam de el, am vrut să îi arăt cine e șeful și a mers până la urmă. La un moment dat a făcut schimb cu Balbo că se săturase de cât vorbeam”.

Tricolorii au mers până în sferturi, iar drumul nostru s-a încheiat în meciul cu Suedia. Reintors la Steaua, Didi a continuat hegemonia roș-albaștrilor pe plan local. Conduși de Lăcătuș, Steaua era imposibil de învins de rivalele Dinamo, Rapid sau Craiova. ”Totul s-a datorat grupului. Eram frați în primul rând, eram o familie, ieșeam în oraș, nevestele noastre erau prietene. Într-adevăr era o altă perioadă, fotbalul încă era romantic. La Steaua totul se învârtea în jurul lui Lăcătuș. Indiferent de meci, indiferent de adversar, ”Fiara” ne dădea curajul încă de la vestiare. Avea el o vorbă care mi-a rămas imprimată în minte: ”Important e să câștigăm, vedem noi după aia”. Când îl auzeai îți venea să mânânci jar.

Steaua era imbatabilă pe plan local, dar în Europa scârțâia. Unul dintre duelurile care l-au dus pe Tătuca în istorie a fost meciul Stelei cu Glasgow Rangers, campioana Scoției. Pe 13 septembrie 1995, Didi s-a dus direct pe genericele TV ale Ligii Campionilor un un voleu incredibil care s-a oprit în vinclul porți lui Andy Goram.

Atletico Madrid, dueluri cu ”Il Fenomeno” și calvarul de la Glasgow

După cinci ani petrecuți la Steaua, Prodan a făcut pasul afară și a semnat cu Atletico Madrid, campioana Spaniei la acea oră, o echipă condusă de Radomir Antic pe bancă și pe teren de Esnaider, Kiko, Caminero, Simeone sau Pantic. Madrilenii l-au remarcat pe Didi după o dublă din grupele Champions League pe care Steaua a disputat-o contra echipei spaniole. Dacă la Madrid a fost dezastru, Atletico s-a impus cu 4-0, la București, Prodan a jucat impecabil, iar ”militarii” au scos un 1-1 prin golul lui Sabin Ilie.

Mutat în Spania, Didi evoluat doar 34 de meciuri și a marcat de 4 ori. Un episod amuzant a fost detaliat de Claudiu Niculescu, fostul vârf a lui Dinamo intr-o emisiune televizată. ”Ne aflam la federație, la cursurile pentru licență și mai mulți discutam cu Didi. Din vorbă în vorbă a început să ne zică de duelurile cu Ronaldo, adevăratul, Il Fenomeno: «Eram cu Atletico, am jucat cu el. L-am tot văzut că aleargă dintr-o parte în alta pe casetele video, era foarte versatil, așa că mi-am propus să bag câteva ”materiale” la început ca să prindă frică. Per total a fost bine, nu au fost probleme, ne-a dat trei la Madrid și trei la Barcelona». Vă dați seama că am murit de râs toți. Ne așteptam să ne zică că au bătut, că l-a ținut bine de tot și când colo”.
A urmat transferul la Glasgow Rangers și problemele de sănătate. În 1998, Dick Advocaat, celebrul antrenor olandez a făcut din transferul lui Prodan o prioritate pentru multipla campioană a Scoției. Cum Atletico și-a dat acordul, Tătuca a semnat cu Rangers pentru 2.2 milioane de lire, o sumă importantă pentru acea vreme.

Prodan nu a evoluat niciun minut pentru Rangers, dar a devenit ”a cult hero” cum este numit în fotbalul britanic fiind denumit de fani drept ”The Invisible Man”. Deși prezent acolo, Didi nu a îmbrăcat tricoul de fotbalist al celor supranumiți „The Teddy Bears”. Transferul său a devenit subiect de tabloid, Advocaat cât și David Murray, președintele clubului, au fost acuzați că au realizat acest transfer fără ca Prodan să fie supus unui control medical propriu zis. „ M-am operat în țară și doctorul m-a pus să fac efort fizic imediat după. A fost groaznic. Am ținut atât de multă gheață pe genunchi încât a răcit Doboș cu care eram coleg de cameră. Următoarea operaţie a fost când eram în Scoţia. Semnasem cu Glasgow Rangers. Atunci, am mers la celebrul doctor Martens, care a zis din start: «Mai ai 60% şanse să joci şi 40% şanse să te laşi, depinde de gene». S-a mai uitat o dată pe radiografii: «Pfa, ce e aici! Cine te-a operat?». Unu’, Filipescu, i-am zis. «Ai pistol? Că e de împuşcat pentru aşa ceva!». Glumea, bineînţeles“, a povestit Prodan într-un inverviu acordat ziarului Adevărul.

Barry Ferguson: ”Prodan era sufletul petrecerilor”

Doi dintre jucătorii de bază ai lui Rangers, Lorenzo Amoruso și Barry Ferguson, unul dintre căpitani, își amintesc amuzați de prietenia lor cu Prodan: ”Daniel locuia la doar trei case de mine în Hamilton, trăiam pe aceeași stradă și mai eram și colegi, era inevitabil să nu devenim și prieteni. Din când în când mă trezeam cu el în curte și beam câte ceva și făceam un grătar. Era obiceiul nostru de după meciuri, era un tip masiv, impunător, dar foarte plăcut și amuzant. Era o plăcere să îl cunoști. Era sufletul vestiarul, dar în spatele zâmbetului avea o tristețe pe care nu putea să o ascundă. Îl marca enorm că nu poate să joace pentru noi, dar nu s-a plâns niciodată, a tras tare și s-a bucurat pentru echipă la fiecare succes.” a spus Ferguson.
”A avut un ghinion teribil, a pierdut cei mai buni ani din cauza unei accidentări care l-a măcinat și din pricina unor doctori care și-au bătut joc de sănătatea lui. El a rămas mereu pozitiv cât timp a fost aici, a fost la fel de important ca orice alt fotbalist din echipă.” a completat și Amoruso.

Jonatan Johansson, atacantul naționalei Finlandei din acea perioadă își amintește și el un episod comic cu Tătuca: ”Eram la un antrenament cu Rangers și jucam la Dundee United. Antrenorul, Dick Advocaat, nu a putut să ajungă, era bolnav, răcit, așa că asistenții săi au trebuit să conducă antrenamentul. Aveau fișa de la Advocaat și trebuiau doar să o urmeze. După vreo 15 minute, eram conduși de Prodan care ne dădea indicații. Pe Klos (portarul) îi zicea să urce la cornere. Vă dați seamă că totul s-a defășurat sub hohote de râs. Când a auzit Advocaat a vrut să ne amendeze pe toți, noroc că am câștigat. Cred că 2-3 la 0
Tătucă a stat în Scoția timp de doi ani de zile.

Readus pe picioare de Țiți Dumitriu și ultimele meciuri la națională

După accidentarea de la Steaua, Prodan a vrut să se retragă, dar în vara lui 2000, Țiți Dumitriu, fostul său antrenor l-a convins să mai încerce un sezon la Rocar. Didi a profitat din plin de șansa pe care a avut-o la echipa bucureșteană, iar evoluțiile sale l-au readus la echipa națională sub bagheta lui Loți Boloni pentru care a mai jucat de 8 ori, ultima partidă fiind o victorie impotriva Ungariei, scor 2-0. Didi s-a retras în decembrie 2002 de la FC Național, la 10 ani distanță de la transferul la Steaua.
După ce și-a încheiat cariera de fotbalist, Prodan a fost decorat cu Ordinul “Meritul Sportiv” clasa a III-a pentru rezultatele obținute la turneele finale din perioada 1990-2000 și pentru întreaga sa activitate.
În 2016, pentru o scurtă perioadă a fost director sportiv la Chiajna, dar a plecat rapid după doar două săptămâni spunând că nu este ”omul potrivit” pentru această echipă.

”Dacă bag capul sub tramvai, deraiază trenul!”

Didi a fost o parte uriașă din naționala noastră la Campionatul European din Statele Unite și la Euro 96, iar devatomanentul i-a fost depășit doar de inima uriașă pe care a avut-o. ”Eu i-am spus lui nea Puiu, eu la Satu Mare mi-am dat viața pentru Olimpia, iar dacă vin la București, o să îmi dau viața pentru Steaua. I-am spus că dacă bag capul sub tramvai, deraiază trenul! Cu asta l-am cucerit!” acestea au fost cuvintele care au marcat povestea lui Prodan. Și asta a și făcut, și-a dat viața pentru ce a iubit: Steaua , echipa națională și familia.

Nu am făcut niciodată cunoștiință cu Didi Prodan, dar l-am știut dintotdeauna. Aveam 7 ani în 1994, dar am rămas în mintea mea (și în suflet) cu ”ghemuiala” lui în aer după ce Gică Hagi l-a electrocutat pe Pascolo în meciul cu Elveția, nu am înțeles niciodată de ce s-a bucurat așa, dar am iubit fiecare aspect al acelui gest. L-am remarcat cum și-a strâns colegii în brațe în ”94 la fiecare gol muncit de tricolori și am înțeles ce mari au fost și cât de puțin îi apreciem. Nu i-am știut niciodată durerea pentru că nu l-am văzut trist. Am pupat un amărât de televizor color cu doar 6 butoane când a rupt plasa dinspre Peluza Nord în meciul cu Rangers și am fugit de acasă până în Berceni ca să îi văd redebutul la Steaua.

Didi Prodan este primul fotbalist al Generației de Aur care ne părăsește pentru un loc mai bun. A plecat prematur, iar dispariția lui ne-a marcat pe toți care am trăit nopți albe cu tricolorii. Tătuca a fost mare, poate mai mare decât l-am văzut noi.

Nu am făcut cunoștință cu Didi, dar nu a fost nevoie, toți l-am cunoscut. Toți am făcut-o. El este fratele nostru. E generația 94. E Generația noastră de Aur. E România, iar pentru noi o să fie etern.

Rămâi cu bine, Didi.