Ion Alecsandrescu sfinxul 72

Am ajuns la 72

Sunt multe cifre cu semnificație în viața Stelei și majoritatea au cumva legătură cu 7. Îl avem pe 7 simplu, de la Fiară, de la 7 Mai, de la Marcelinho Răducanu sau de la 7 Iunie. Mai este 47, anul înființării Stelei, dar și 86, la care, dacă ne forțăm puțin, vedem că 8+6 e 14, iar acesta e multiplu de 7. Însă astăzi discutăm despre altă cifră. Discutăm despre 72, cei 72 de ani ai Stelei.

Pentru unii, această cifră e motiv de bucurie. Pentru noi, steliștii, ar trebui să reprezinte un moment în care să facem un pas înapoi și să privim în întregime clubul nostru, cu tot ce a fost și tot ce a ajuns. Din păcate, imaginea nu e una prea fericită.

Am vorbit despre 72 ca fiind o cifră cu semnificație pentru Steaua. Nu e doar vârsta clubului nostru. E și vârsta pe care o avea Ion Alecsandrescu, marele nostru conducător, în momentul în care ne-a părăsit. Nea Ion s-a născut la data de 17 iulie 1928 și ne-a părăsit la data de 21 iunie 2000, la aproape 72 de ani. După plecarea sa, nici Steaua nu a mai fost la fel.

Suntem datori strămoșilor

Noi, steliștii de astăzi, am preluat o Steaua glorioasă, o Steaua cu un palmares fantastic. Nu am contribuit deloc la acest palmares, pe care l-au clădit cei de dinaintea noastră, cei ca Ion Alecsandrescu.

Ei au pornit aproape de la 0 și au ajuns în top. Cum s-a putut asta? Simplu. Au fost profesioniști, au fost buni, au fost steliști loiali acestui club și au dat totul pentru el. Privind înapoi în timp, îți dai seama că nimic nu a fost întâmplător. Steaua a ajuns un titan al sportului românesc pentru că a fost ridicată la acest nivel de titani.

Fotbal, tenis, gimnastică, handbal, hochei, rugby, scrimă, etc. – Steaua s-a impus peste tot pentru că a fost condusă în această direcție de oameni care aveau un singur scop: performanța la cel mai înalt nivel. 

Din păcate, vremurile în care clubul nostru era condus de foști sportivi competenți, precum Ion Alecsandrescu, sau de militari inteligenți, care înțelegeau ce înseamnă sportul de performanță, precum Nicolae Gavrilă, au apus.

Astăzi, cei de la conducere au CV-uri burdușite cu diplome obținute pe la numeroasele școli și cursuri la care au luat parte, însă rezultatele lor refuză să apară. Chiar mai mult, acești indivizi au reușit să înscrie clubul Steaua pe o spirală descendentă, iar momentul impactului cu solul pare să se apropie mult prea repede.

Ne prăbușim. La 72 de ani de la înființare, Steaua București trece prin cele mai negre clipe.

Într-o parte, avem militari care nu dau doi bani pe acest club și care își urmăresc propriile interese. În partea cealaltă, avem un club parazitar, condus de foști pușcăriași, care continuă să târască numele Stelei prin mocirlă și să își bată joc de el. Suporterii sunt prinși la mijloc.

La 72, ar cam fi momentul să ne trezim

De sus, Sfinxul, Lucică Bălan, Ion Voinescu, Didi Prodan și toți ceilalți mari steliști care ne-au părăsit se uită la noi și sunt cu siguranță triști. Ne-au lăsat o Steaua mai strălucitoare care orice soare, iar noi nu am reușit nici măcar să o menținem la nivelul la care au dus-o ei. E rușinos și e păcat.

Ce putem noi să-i urăm Stelei de ziua ei? Ar trebui să-i urăm un viitor la fel de strălucit precum trecutul său. Pentru asta, însă, e nevoie să schimbăm ceva la noi.

La mulți ani, Steaua București! La împlinirea celor 72 de ani, îți dorim să ai parte de oameni care să te merite.