lucescu cupa

Dati-i milogului cupa

După ce a fost demis în acest an și de la naționala Turciei, Mircea Lucescu s-a trezit cu foarte mult timp liber în brațe. Sau cu foarte multe oferte, așa cum ne spune el. Doar că se pare că aceste oferte de a antrena echipe mari nu sunt chiar atât de tentante. Astfel, mai nou Lucescu petrece mai mult timp pe la TV și prin ziare, decât pe terenul de fotbal. Și dacă tot s-a dus ca să vorbească cu bunul său prieten, nea Ovi, cel poreclit de steliști ”Il Muce” s-a făcut din nou de rușine.

Prezent la emisiunea ”Prietenii lui Ovidiu” (păi normal, că doar unde altundeva să meargă Mircea Lucescu?!), dinamovisto-rapidistul a cerut să i se dea Cupa României din 1988.

Sunt 33 de trofee câștigate de mine, dar unul trebuie să mi-l dea înapoi! Cupa României câștigată cu Dinamo trebuie să mi-o dea înapoi (n.r. trofeul Cupei României din 1988). Logic că-l vreau! Atunci o echipă s-a retras la scorul de 1-1 și noi trebuie să câștigăm. Nu comentez eu cine a decis să iasă Steaua de pe teren, dar eu vreau trofeul. Sportiv și fair-play ar fi ca Federația să întoarcă acum decizia!” a spus Mircea Lucescu, mințind, ca de obicei, printre dinți.

Ce s-a întâmplat la acea finală din Cupa României, sezonul 1987-1988

Steaua: Liliac – Iovan, Bumbescu, Belodedici, Rotariu – L. Bălan, T. Stoica, Gh. Popescu, Hagi – Lăcătuş, Piţurcă (Balint 52).

Antrenor: Anghel Iordănescu

Dinamo: Moraru – Mihăescu (Movilă 45), Rednic, Andone, Varga – Lupu, Lupescu, Mateuţ, Orac (Răducioiu 82) – Vaişcovici, Cămătaru.

Antrenor: Mircea Lucescu

Arbitru: R. Petrescu. Asistenţi: G. Ionescu, Gh. Constantin

Finala Cupei României din sezonul 1987 – 1988 s-a jucat pe fostul stadion ”23 august”. Peste 45.000 de oameni s-au adunat ca să vadă cele două echipe. Și aveau ce vedea, pentru că ambele aveau loturi trăznet. Steaua, fiind echipa mai bună, a deschis scorul. A marcat Lăcătuș, în minutul 27. Scorul a rămas neschimbat, până în minutul 88, când Răducioiu a înscris norocos, restabilind egalitatea.

Doar că această egalitate de pe tabelă nu a ținut mult. În minutul 89, Balint a marcat pentru 2-1, după ce Moraru a respins greșit centrarea lui Hagi. Golul a fost perfect valabil, a fost validat inițial, de centralul partidei, dar ulterior a fost anulat eronat de către tușierul George Ionescu. Cum vă puteți imagina, steliștii, sătui de mizeriile făcute de Dinamo și Lucescu, nu au acceptat decizia. Au protestat iar, în cele din urmă, Valentin Ceaușescu a cerut scoaterea echipei de pe teren.

A doua zi, federația s-a întrunit. Comisia formată a decis să-i acorde Stelei trofeul, concluzionând că golul lui Balint a fost valabil. Totuși, în palmaresul Stelei regăsim astăzi doar 20 de cupe, nu 21. După Revoluție, Steaua a renunțat la această cupă. Nu avea nevoie de ea, având destule în palmaresul său. Având chiar trofee mai mari în palmaresul său.

Mircea Lucescu se milogește, ca să nu fie uitat

Astăzi, însă, Lucescu vrea cupa din 1988. O vrea ca să mai poată adăuga un trofeu în palmaresul său, ca să se poată lăuda, ca să nu fie uitat. O face din frustrare, pentru că, deși e pupat în fund de sclavii din presă, care fals îl numesc ”cel mai mare antrenor român al tuturor timpurilor”, palmaresul său nici nu se poate compara cu cele deținute de Emeric Ienei și Piști Covaci. Acești doi antrenori au câștigat cea mai importantă cupă din fotbal, Cupa Campionilor Europeni.

În acest caz, dați-i cupa! Steaua nu o vrea, nu și-o trece în palmares. Puteți să i-o dați milogului. Lăsați-l pe Mircea Lucescu să se laude cu cupa câștigată când a reușit să egaleze Steaua. Pentru că asta s-a întâmplat atunci. Lucescu și Dinamo nu au fost mai buni. Doar ne-au egalat. Apoi noi am marcat, golul ne-a fost anulat eronat și ne-am retras de pe teren.

Dacă omul acesta vrea să câștige la masa verde, e în ordine. Oricum, doar astfel de ”performanțe” se regăsesc în palmaresul său. Și da, punem aici și Cupa UEFA pe care a câștigat-o în 2009, cu Șahtior. A câștigat acel meci cu ajutor puternic din partea arbitrului Luis Medina Cantalejo, care i-a furat bine de tot pe cei de la Werder Bremen. A câștigat după timpul regulamentar, în minutul 97. Acestea sunt performanțele lui Mircea Lucescu. Cu asta se laudă el.

Dați-i cupa, ca să nu uite lumea de el! Dați-i cupa, ca să nu mai vorbească prostii și să nu ne mai omoare cu minciunile lui. Ah, da. Să v-o spunem și pe ultima:

”Am avut probleme mari și cu Douglas Costa.  Brazilienii aveau un control bun de balon, jucau fotbal toată ziua, dar când au venit acolo nu puteau să facă o preluare și le sărea mingea-n nas. Nu puteau să paseze. Sub presiune, ei aveau mari probleme. A fost o calitate a mea, nu neapărat de a descoperi jucători, dar cred că mai mult de a-i crește, i-a mărturisit Mircea Lucescu prietenului Ovi.

Dacă nu te laudă nimeni, măcar tu să te lauzi, Il Muce. De „săracul” Douglas Costa, fost la Bayern, în aceste momente jucător la Juve și în naționala Braziliei, nu mai spunem nimic. Tot ce ne rămâne să spunem e că e păcat că Elodia nu a jucat fotbal. Dacă juca, poate că o descoperea Lucescu și pe ea. Așa…