arbitru ăla negru

Ăla (în) negru

Cazul Colțescu a adus la lumină una din marile probleme ale fotbalului mondial: lipsa de respect pe care cei care conduc fotbalul o au chiar pentru fotbal. Cu Colțescu, au sărit rapid să răstignească un arbitru despre care au crezut că e rasist. Niciodată nu s-au mișcat atât de rapid și atât de hotărât atunci când arbitrii corupți, cu deciziile lor murdare, au distrus meciuri, au produs prejudicii cluburilor dezavantajate și i-au făcut pe suporteri să urască fotbalul.

Ieri, la meciul dintre Steaua București și FC Fcsb 2, meci încheiat cu scorul de 1-1, am văzut din nou cum un arbitru poate strica de unul singur un meci. În minutul 13 al partidei, Steaua București a marcat un gol perfect valabil, prin căpitanul Bărbulescu. Aflat la câțiva metri distanță, dar nu atât de departe încât să poată spune că nu a văzut ce s-a întâmplat, arbitrul de centru a decis să anuleze golul pentru un fault în atac. A fost o decizie ca nu i-a șocat doar pe steliști, ci și pe fotbaliștii fcsbiști care nu se așteptau ca arbitrul să le ofere un asemenea avantaj.

Ce va păți acest arbitru care ieri a dezavantajat Steaua fix în meciul cu contracandidata la promovare? Nimic. A scos cu forța o minge din poartă, a scuipat în fețele acelor fotbaliști care s-au antrenat și pregătit săptămâni în șir pentru acest meci, dar nu va păți nimic.

Pe el nu îl va crucifica nimeni. Presa nu va scrie despre el, așa cum au scris despre Colțescu, doar pentru că acesta a zis ”ăla negru”. Nimeni nu va merge la TAS ca să analizeze prestația sa.

Asta deoarece fotbalul modern este unul plin de ipocrizie. Spune că promovează toleranța și egalitatea de șanse, dar nu practică ceea ce spune. Și în niciun caz nu când e vorba de cazuri de corupție, de vicieri de rezultat. În fotbalul de azi, poți să fii exclus dacă faci o declarație rasistă sau xenofobă, dar corupția nu e pedepsită deloc.

Conducerea fotbalului îi protejează pe corupți

Vrei să ai succes în fotbalul mileniului 3? Angajează un fost arbitru la clubul tău. Acesta este secretul. De fapt, nici măcar nu este secret. La nivel mondial, foarte multe cluburi le fac oferte ălora în negru, imediat ce aceștia se retrag. De obicei, e vorba de acele cluburi care sunt abonate la scandaluri, care beneficiază de pe urma deciziilor controversate etc.

În România, la sfârșitul anilor 90 și începutul anilor 2000 aceasta era moda. După retragere, Crăciunescu s-a dus la Craiova. Argăseală a ajuns la FC Fcsb, Zotta s-a dus la Rapidul lui Copos. Și asta nu s-a întâmplat doar în România.

În octombrie, 2008, Sahtior Donețk, echipă antrenată atunci de Mircea lucescu, a anunțat că l-a angajat pe Lubos Michel pe postul de conducător al departamentului de competiții externe. A fost o mutare ciudată. O echipă urcaineană a angajat un fost arbitru slovac pentru un post care presupune relația cu UEFA pentru cele două competiții organizate de aceasta în perioada respectivă, Champions League și Cupa UEFA.

De ce un slovac? De ce un fost arbitru? De ce pentru relația cu UEFA? Răspunsul (pentru că era doar unul singur) la aceste întrebări avea să vină câteva luni mai târziu. În luna mai, 2009, Șahtior a jucat finala cupei UEFA, împotriva celor de la Werder Bremen.

Șahtior a câștigat cu 2-1, golul decisiv fiind marcat în prelungiri, după un meci în care arbitrul Luis Medina Cantalejo a avut o atitudine clară pro-Șahtior. În timpul partidei, spaniolul a avut mai multe decizii mici, de care a beneficiat echipa lui Lucescu. Decisivă a fost însă o decizie luată în minutul 119, când Luis Medina Cantalejo a anulat golul marcat de Pizarro, pentru un presupus fault în atac. A fost o fază ca multe altele. Doi fotbaliști, Pizarro și Kucher, s-au luptat pentru o minge. Peruvianul a câștigat, ucraineanul a căzut. Arbitrul a fost nevoit să ia o decizie. A luat-o în favoarea echipei lui Mircea Lucescu.

E greu să demonstrăm că acolo a avut loc un caz clar de corupție. Nu suntem polițiști, nu avem resurse ca să investigăm astfel de cazuri. Suntem însă suporteri care urmăresc foarte multe meciuri. Pe Luis Medina Cantalejo l-am văzut greșind de multe ori. La fel și pe Lubos Michel.

De altfel, slovacul e faimos pentru o mare eroare din preliminariile Euro 2004, care a făcut ca naționala noastră să nu participe la acea competiție. Peste ani, într-un interviu pentru ProSport, avea să admită că a fost cea mai mare ”greșeală” din viața sa. Greșeală, da. Domnul Michel nu ar recunoaște niciodată altceva. Dar a fost greșeală?

Nu o să știm niciodată. Așa cum nu o să știm nici dacă Șahtior a decis să îl angajeze pe Michel după ce acesta a arbitrat, în 2006, un meci pentru titlu, chiar între echipa lui Lucescu și Dynamo Kiev. Atunci, învingătoare a fost tot Șahtior. Și poate că asta l-a convins pe Lucescu să aducă un fost arbitru internațional în curtea sa. Nu o să știm niciodată.

În România, meseria de arbitru e una foarte ciudată

Ieri, ProSport a scris că Alexandru Tudor, alt arbitru angajat de FC Fcsb, ține cursuri pentru arbitrii de la AMFB. Adică unul din angajații lui Gigi Becali le spune unor arbitri cum să arbitreze. Ce putem să înțelegem noi din asta?

În cel mai bun caz, putem vorbi de un conflict de interese. În cel mai rău caz, e vorba de corupție. Odată angajat la un club de fotbal, un fost arbitru ar trebui să rupă legăturile cu fosta sa meserie. Dacă nu pentru a nu influența tinerii arbitri, măcar pentru a evita orice posibilă discuție despre arbitraj corupt.

Astfel de discuții nu au cum să nu apară, când avem de-a face cu astfel de practici ciudate. Sunt inevitabile. Sunt chiar normale.

Din păcate, cei care conduc fotbalul românesc, cel european sau cel mondial nu fac nimic pentru a le opri. Nu fac nimic pentru a se asigura că fotbalul nu poate fi suspectat de corupție.

Pentru ei, e mai important să pară că sunt toleranți cu diferite etnii, rase, religii etc. Problema e că această toleranță s-a extins și asupra corupților. Și, din câte știm noi, aceștia nu reprezintă nici o rasă, nici o etnie, nici vreo orientare sexuală sau vreo religie. Corupția nu vede culoare. Infectează totul în egală măsură.

Ieri, arbitrul partidei Steaua București – FC Fcsb 2 a anulat un gol perfect valabil marcat de Bărbulescu. A făcut-o pentru că așa a vrut. Bărbulescu nu a greșit cu nimic. Sau poate a greșit. Poate că, prin golul marcat, a dat dovadă de intoleranță față de Gigi Becali. Așa cum bine știm, în România, Becali face parte dintr-o categorie privilegiată, care trebuie mereu protejată. Orice decizie împotriva sa trebuie astfel tratată ca un mare caz de intoleranță. Intoleranță față de corupție.