Ziua in care l-am pierdut pe Lucian Balan
Pe 12 noiembrie, in 2015, Steaua Sevillana se intalnea cu prima sa infrangere cu adevarat dureroasa. In acea zi trista, cea mai mare echipa din istoria fotbalului romanesc il pierdea chiar pe unul dintre jucatorii sai, pe unul dintre oamenii care au facut-o mare. E vorba despre Lucian Balan, micutul dar inimosul mijlocas al Stelei din ’86, care, macinat de necazuri, parasea aceasta lume, pentru una mai buna.
Astazi, la doi ani de la disparitia sa, poporul stelist trebuie sa isi aduca aminte cu drag de acest titan, iar cei mai in varsta trebuie sa le povesteasca celor mai tineri povestea lui Lucian Balan. Ii datoram acest lucru, pentru toata fericirea pe care el ne-a dat-o noua.
Lucian Balan, un erou al Stelei
Povestea lui Lucica Balan incepe diferit de povestile celor mai multi fotbalisti romani. Desi s-a nascut la Bucuresti, la data de 25 iunie, in 1959, a inceput cariera sa de fotbalist profesionist in provincie, la Minerul Baia Mare. Balan a invatat fotbalul la Autobuzul Bucuresti, echipa care mai tarziu devenea Rocar. De aici, s-a mutat la Minerul Cavnic, in Maramures, iar apoi a facut pasul in fotbalul mare la Baia Mare. A evoluat 7 sezoane la formatia din nordul Romaniei, reusind sa promoveze cu ea in prima divizie. Apoi, in 1985, s-a transferat la Steaua.
Cum a ajuns Balan sa joace in cea mai mare echipa de fotbal din istoria fotbalului romanesc? Raspunsul este simplu: prin munca. Lucian Balan nu impresiona prin tehnicitate, forta, viteza sau sut. Avea putin din toate, destul cat sa fie un fotbalist complet. Dar era foarte muncitor si foarte serios, refuzand sa-si bata joc de sportul pe care l-a iubit. A jucat pentru Steaua peste 100 de meciuri, marcand si 5 goluri. Cu echipa militara a castigat patru titluri nationale si trei Cupe ale Romaniei, insa acestea palesc pe langa performantele obtinute la nivel european. Lucian Balan a fost titular atat in finala de la Sevilla, a Cupei Campionilor Europeni, cat si in meciul din Supercupa Europei, ambele castigate de Steaua. Tot titular a fost si la meciul de Cupa Intercontinentala, dintre Steaua si River Plate, iar in finala din ’89, contra marelui Milan, a stat pe banca de rezerve.
A jucat la Steaua pana in 1989, cand s-a transferat in Belgia, la Beerschot. Apoi a plecat in Spania, la Real Murcia, si s-a intors la Steaua in 1990. A mai jucat returul acelui sezon, pentru ai nostri, si s-a retras. Pentru performantele obtinute, Lucian Balan a fost numit maestru international al sportului, detinator al decoratiilor Meritul Sportiv – Clasa I si Meritul Sportiv – Clasa II.
Viata de dupa fotbal
Din pacate, fostul vitezist a facut performanta intr-o vreme cand aceasta iti aducea doar glorie, nu si bani. Pentru Lucian Balan, dar si pentru multi alti mari jucatori stelisti, viata a devenit mult mai grea, odata cu parasirea gazonului.
Dupa ce si-a pus ghetele in cui, Lucica a incercat meseria de antrenor, insa rezultatele au refuzat sa apara. Si banii la fel. Mai mult, situatia economica din Romania de la inceputul anilor 90 a facut ca acesta sa piarda si ceea ce a pus deoparte. Astfel, in 1995, la nici 10 ani de la finala de la Sevilla, fostul castigator se vedea obligat sa inceapa o noua cariera, ca taximetrist. De aici, s-a facut jurnalist, pentru un ziar din Baia Mare. Iar mai tarziu, prin 2007, a devenit prezentator la o televiziune din acelasi oras. Insa nimic nu a mers asa cum si-a dorit el.
Nevasta l-a parasit, datoriile s-au adunat, viata a devenit tot mai grea. Piturca a incercat sa-l ajute, aducandu-l antrenor la una din grupele de juniori ale FC Fcsb, insa deja era prea tarziu. Cu probleme foarte mari pe cap, Lucian Balan suferea mult. Picatura care a umplut paharul a venit in 2015, cand si-a pierdut mama. Dupa cateva saptamani, si-a pus capat zilelor, luand o supradoza de medicamente. Era trist, deprimat si nu statea deloc bine din punct de vedere psihic. Avea doar 56 de ani.
Plecat, dar nu uitat
Nimeni nu i-a auzit strigatele de ajutor sau poate ca cei care le-au auzit nu le-au inteles. Lucica Balan ne-a parasit pentru o lume mai buna. Pe gazon, a fost un mare campion, insa viata este mult mai dura si mai grea ca orice meci de fotbal.
Lucian Balan ne-a parasit. S-a dus sa joace fotbal acolo sus, dar cu siguranta inca priveste inapoi catre echipa cu care a devenit un zeu. Noi, stelistii, trebuie sa ne amintim azi de toate realizarile lui si sa ii multumim pentru tot.
Speram ca ti-ai gasit linistea, Lucian Balan, si ca acum te poti odihni in pace. Stelistii nu te vor uita niciodata!
PRIMUL CASTIGATOR AL C.C.E. – 7 MAI 1986
CARE NU MAI ESTE PRINTRE NOI !
12 NOIEMBRIE 2015 LUCIAN BALAN
56 DE ANI ….
R.I.P.
Dumnezeu sa-l odihneasca!
Cred ca este primul campion european cu echipa de club care sa se sinucida, cauzele nici nu mai conteaza. ce m-a surprins atunci este ca nici unul din fostii colegi de la Steaua nu au fost prezenti la inmormintare, s-a invocat vremea rea, distanta mare etc. E adevarat ca marii fotbalisti nu sunt intotdeauna si mari caractere dar este foarte trist ceea ce s-a intimplat cu Lucian Balan. Am fost la toate meciurile Stelei din perioada 1988-1997 si imi aduc aminte ca si dupa ce a revenit la Steaua in 90 sau 91, se vedea ca e un jucator de clasa, fara a fi cu adevarat stralucitor. E adevarat ca poate au incercat multi sa il ajute dar poate ca trebuia sa se ajute mai mult singur, e greu de judecat doar din articole gazetaresti.
Imi aduc aminte si cum Lucian lucra la o televiziune din Baia Mare si ajunsese la palat la patronul FCSB si in fata palatului ii lua interviu unei doamne impresar. Au fost atunci multe articole in care se arata unde s-a ajuns in tara noastra, ca un fost campion european sa faca interviu cu un personaj care nu stia si nu stie cit de rotunda e mingea de fotbal.
Sa speram ca Lucica este mai bine acolo unde este si sa ne amintim cu drag de el si de echipa noastra unica, Steaua Bucuresti!
Sa speram ca este mai bine