Ovidiu Nahoi, de la Newsweek, nu știe nici istorie, nici fotbal, nimic!

Presa din România a fost și rămâne la un nivel incredibil de scăzut. Vorbim despre indivizi slab pregătiți, care scriu articole doar în funcție de ce li se cere să scrie sau ce cred ei că ar vrea publicul să citească. Un astfel de exemplu este domnul Ovidiu Nahoi, ”contributor” la Newsweek.

În această săptămână, domnul Nahoi a publicat articoul ”Pumnul lui Vîșinski încă se mai aude în fotbalul românesc”. Este un articol prin care autorul a încercat să arate mizeria și urâțenia comuniștilor. Deși suntem de acord că românii trebuie să afle mai multe răul făcut de regimul comunist, nu credem că sunt necesare minciuni și dezinformări pentru a transmite mesajul.

Iar domnul Ovidiu Nahoi a făcut fix asta. A sărit în trăsură tuturor celor care acuză Steaua de stalinism și nu i-a mai păsat dacă ceea ce spune e corect sau nu. Dacă i-ar fi păsat, s-ar fi documentat și ar fi prezentat adevărul. Pentru că adevărul e destul pentru a arăta cât de oribil a fost regimul comunist și cât de mult rău i-a făcut (și încă îi face) României.

Să trecem însă la articolul domnului Ovidiu Nahoi și să îl corectăm. Iată marile greșeli/dezinformări publicate în el:

1. Clubul Steaua București a fost înființat ”după modelul sovietic – cel al Armatei (ȚSKA la Moscova)”

Aceasta este una din marile greșeli pe care dușmanii Stelei le fac din superficialitate și ură față de clubul nostru. Ideea că Steaua a fost înființată după modelul ȚSKA Moscova a devenit mai mult decât un mit, a devenit un ”adevăr” pe care aproape toată lumea îl ia de bun. Și e destul să oprești un român pe stradă și să îl intrebi, că el îți va răspunde că Steaua București a fost înființată ca o clonă a echipei ȚSKA Moscova, care la rândul său a fost înființată de comuniști, pentru militarizarea sportului.

Să lăsăm însă ”adevărul” și să ne uităm la adevăr. Adevărul este că ȚSKA Moscova nu a fost înființat de comuniști. Clubul a luat naștere în 1911, în Rusia Țaristă, cu numele OLLS, care tradus înseamnă Asociația Sportivă de Ski Amator. La numele ”ȚSKA” (CSKA) a ajuns de abia în 1960. CSKA înseamnă Clubul Sportiv Central al Armatei. Și Steaua a avut acest nume. Doar că Steaua l-a purtat prima, în perioada 48-50, cu 10 ani înaintea moscoviților.

Numele contează însă mai puțin în acest caz. În perioada comunistă, existau Dinamouri, Locomotive, CSCA-uri, Mineri, Spartaki și multe altele prin toate țările peste care domina culoarea roșie. Ce contează e însă istoria.

Iar istoria ne arată că, așa cum armata țaristă și-a făcut club de ski, și Armata Română de dinainte de al Doilea Război Mondial era foarte puternic implicată în sport, chiar dacă nu și-a făcut și ea propriul club.

Sportul și Armata au mers mereu mână în mână, deoarece educația fizică nu poate lipsi din viața militarilor. În România, această legătură a devenit oficială în 1863, când domnitorul Alexandru Ioan Cuza a aprobat un raport al Ministerului de Război, denumit ”Ordonața asupra istrucției gimnasticii prin corpuri și stabilimente militare”.

Călăria, prima secție de sport din Armată?

Aproape imediat, militarii români au început să se implice în sport. Și nu doar asta, ci și să câștige medalii. E destul să ne uităm peste listele de câștigători ai concursurilor hipice (naționale și internaționale) din perioada 1909-1912 și din anii 1914, 1915 și 1919, ca să vedem nume precum căpitan Soutz, căpitan Al. Ghica, căpitan Chiciu, sublocotenent Radu, căpitan Filip Iacob. După cum se poate observa, acești sportivi mai au ceva în comun, pe lângă pasiunea pentru călărie. Cu toții sunt militari.

Conform multor statistici, înființarea secției de călărie sportivă a Armatei Române a avut loc în 1928. Vorbim despre un sport nobil, la fel ca scrima(alt sport la care militarii erau foarte pricepuți), care era iubit în rândul ofițerilor. Nu trebuie astfel să ne surprindă rezultatele remarcabile pe care militarii români le-au avut la călărie în perioada interbelică.

În 1929, la concursuri care au avut loc la Poznan și Varșovia, căpitanul Constantinescu a ocupat trei locuri I! A obținut succese similare și la Nisa și Roma, în anul următor. De altfel, călăria militară românească dobândește notorietate internațională între 1935 și 1940, datorită performanțelor obținute de militarii români.

Dacă discuții despre înființarea unui club al Armatei au avut loc și înainte de Război, primele acțiuni concrete de înființare a acestui club au început în primăvara lui 1946, când mai mulți ofițeri (comandorul Traian Săvulescu, generalul-maior Oreste Alexandrescu – care a condus și Federația Română de Fotbal -, locotenent-colonelul Ion Costăchel, locotenent-colonel Victor Purcarete, maiorul Cornel Şandru, maior Valeriu Sturza, colonel Gheorghe Lebrun, colonelul Ion Isăcescu, locotenent Rousea Mocanu, căpitanul Dan Popescu și căpitanul Ștefan Septville) au format un grup de lucru. Aceștia au pus pe hârtie tot ceea ce trebuia să însemne un club sportiv al Armatei Române.

La aproape un an distanță, în martie 1947, acest regulament de funcționare al noului club a fost finalizat. Se poate observa din nou că Armata nu s-a grăbit deloc. Au urmat alte discuții și aprobări. De abia pe 4 iunie au avut loc discuțiile finale. La acestea au participat Generalul Mihail Lascăr, Ministru de Război, generalul-maior Dumitru Petrescu, comandorul Traian Săvulescu și generalul-maior Oreste Alexandrescu. Peste 3 zile, Generalul Lascăr avea să semneze Ordinul de înființare a Asociației Sportive Centrale a Armatei (A.S.C.A.) „în baza Decretului Regal nr. 135/07.03.1946, şi a Regulamentului de aplicare a Legii de înfiinţare a «Organizaţiei Sportului Popular»/30.04.1946”.

Dar stați! Că procesul de înființare al clubului nostru nu era încă terminat. Astăzi, noi sărbătorim nașterea Stelei la data de 7 iunie. Totuși, din punct de vedere legal, clubul nostru a luat ființă la data de 1 august 1947. De abia atunci, la aproape 2 luni de la semnarea ordinului de către Generalul Lascăr, clubul nostru a fost înregistrat oficial.

Mihail Lascăr a fost un anticomunist convins

Dacă nu l-am convins încă pe domnul Ovidiu Nahoi că Steaua nu a apărut pentru că așa au cerut comuniștii, ci pentru că așa a vrut armata, îl informăm și că cel care a semnat actul de înființare a Stelei, Generalul Mihail Lascăr, a fost un anticomunist convins, care a fost îndepărtat de la conducerea MApN cu câteva zile înainte ca comuniștii să dea lovitura prin care l-au îndepărtat pe Regele Mihai și care a fost ulterior hăituit de comuniști, acuzat chiar de anticomunism.

Despre Generalul Lascăr puteți afla mai multe aici. I-am dedicat de asemenea o emisiune pe canalul nostru de Youtube:

---

În ceea ce privește această primă dezinformare publicată de domnul Ovidiu Nahoi, concluziile sunt următoarele:

1. Steaua nu a fost înființată ”după model sovietic”, pentru simplul fapt că modelul sovietic nu era sovietic, cu țarist. Și poate nici țarist, având în vedere că toate țările membre NATO (organizație înființată pentru a lupta împotriva comunismului) au cluburi militare. 

2. Dacă putem spune cu siguranță că Dinamo nu ar fi apărut niciodată în România fără ajutorul regimului comunist, nu le fel putem spune despre Steaua. Sportul militar din România are o istorie destul de lungă. Chiar dacă regimul comunist nu s-ar fi instaurat în țara noastră, la un moment dat, un club sportiv al Armatei tot ar fi apărut. Ar fi avut același succes? Cine știe?! Poate da, poate nu. Însă nu asta contează aici.

2. Steaua a fost ”introdusă direct în prima divizie, prin desființarea echipei Carmen București”

Am dezbătut această a doua dezinformare a domnului Ovidiu Nahoi într-un articol mai vechi, Carmen și Steaua. În acel articol, am arătat cu dovezi că echipa Carmen a fost desființată de regimul comunist deoarece era o echipă capitalistă, deținută de un rival de-al regimului.

În noul campionat de fotbal POPULAR (foarte important acest detaliu) nu mai era loc de echipe private. Fotbalul românesc, la fel ca industria, economia, etc. a devenit al poporului (a se citi ”al regimului comunist”). Nu mai existau echipa profesioniste, ci doar echipe de amatori. Vorbim aici despre echipe ale fabricilor, uzinelor, ministerelor, etc. Acestea nu aveau în componență fotbaliști profesioniști, ci sudori, sergenți, mecanici, agenți de miliție, etc.

Așa erau încadrați sportivii în perioada comunistă. Sigur, ei se comportau ca niște profesioniști, dar nu erau profesioniști. Nu erau plătiți pentru activitatea fotbal, ci pentru activitatea de sudor, agent de poliție, sergent în armată, etc.

Carmen, în primă fază, a încercat să păcălească sistemul. Fotbaliștii industriașului Mociorniță au fost angajați la fabricile acestuia. Însă minciuna nu a avut viață lungă. În cele din urmă, regimul comunist a decis să scape de Mociorniță, care nu se ascundea de la a critica noul regim. ”Cu una (n.r. Ciocanul – viitoarea Dinamo) ne răfuim rasial, cu celalalte (n.r. echipele ceferiste, printre care și Rapid) politic”, a declarat Mociorniță în acele vremuri.

Aceste declarații i-au fost fatale. Carmen a fost exclusă din campionat și, pentru că avea nevoie de încă o echipă pentru sezonul 1947-1948, Federația a invitat în prima ligă… Sportul Studențesc.

Da, da. Sportul Studențesc a fost prima echipă pe care Federația a invitat-o în locul Carmenului. Însă Sportul a refuzat invitația, pe motiv că nu avea resursele financiare necesare pentru a juca într-un campionat desfășurat la nivel național.

Următoarea echipă pe lista Federației a fost Steaua. Deși era proaspăt înființată, echipa noastră stătea foarte bine din punct de vedere financiar. Astfel, Steaua a trecut din Divizia B, în Divizia A.

Da, în acel moment, în România existau doar două divizii. Pe data de 24 august, în 1947, Steaua ar fi trebuit să joace în prima etapă a diviziei B, contra celor de la FC Craiova. Însă, cum Carmen a fost exclusă în data de 19 august și după ce Sportul a refuzat, echipa noastră s-a mutat în Divizia A, pentru a juca împotriva celor de la Dermata Cluj.

Așadar, e adevărat că Steaua și-a început viața fotbalistică direct în prima ligă, domnule Ovidiu Nahoi, dar nu din cauza Stelei a fost exclus Carmenul din campionat. De altfel, după desființarea echipei lui Mociorniță, doar doi dintre fotbaliștii acesteia au ajuns la Steaua: Ion Panait și Gheorghe Popescu. Vedetele, internaționalii Bazil Marian și Valentin Stănescu, s-au dus în schimb la Rapid, echipă despre care domnul Ovidiu Nahoi nu știe prea multe.

3. Rapid București a fost ”punct de rezistență” împotriva regimului comunist

O altă mare minciună a domnului Ovidiu Nahoi (și aceasta este o minciună, pentru că refuzăm să credem că e o simplă dezinformare, născută din lenea autorului și lipsa sa de dorință de a se informa) este ideea cum că echipa Rapid București a luptat împotriva sistemului.

În cazul în care domnul Ovidiu Nahoi nu știe, îi spunem noi că Rapid București a fost primul club comunist înființat în România.  Acesta a luat naștere în anul 1923, sub numele de Locomotiva. Dacă domnului Nahoi îi place să vorbească despre echipe construite ”după model sovietic”, ar trebui să știe că în același an, la Moscova, apărea un club cu nume asemănător: Lokomotiv.

Da, Locomotiva București în România, Lokomotiv Moscova în URSS. Ambele înființate în același an, de către comuniști. În cazul Rapidului e vorba despre muncitorii de la uzinele Grivița.

Și dacă asta nu a fost destul, dacă pe domnul Ovidiu Nahoi nu l-a convins nici faptul că vedetele Carmenului s-au dus la Rapid, nu la Steaua, îi aducem aminte ”contributorului” de la Newsweek că, după Al Doilea Război Mondial, echipa Rapid București a făcut propagandă noului regim.

Rapidul juca în meciurile sale cu soarele comunist pe piept. Nu doar atât, dar echipa era favorita lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, care spunea despre ea că îi slujește cu cinste pe ”noii salvatori”.

În încheiere, e important să arătăm și cum era descris Rapidul în presa vremii. Ziarul Liberalul (ziar al PNL) îl descria astfel:

„Revenim la exemplul clubului CFR, echipa sindicalista cu cele mai mari simpatii printre oficialii progresisti.”

Orice alte comentarii sunt inutile.

4. Steaua București a ”promovat în Liga 3 la comisii”

Ultima mare dezinformare publicată de domnul Ovidiu Nahoi a fost acuzația cum că Steaua a promovat în acest an la comisii.

”În același an, barajul ligii a patra bucureștene nu s-a mai disputat, Steaua a fost declarată campioană în birouri, deși tinerii fotbaliști ai echipei secunde a Rapidului așteptau confruntarea cu gândul de a răzbuna din nou istoria” a scris domnul Nahoi în articolul său. Ce a uitat însă să spună e că la fel s-a întâmplat și în celelalte ligi 4 din România.

Steaua a promovat pentru că a câștigat 18 din cele 18 meciuri jucate în acest sezon, inclusiv meciul cu echipa pe care domnul Nahoi o numește Rapid, dar care s-a dovedit chiar în această săptămână că nu e Rapid (e o altă dezinformare din articolul său, dar pe asta o lăsăm, că nu ne interesează). Steaua a bătut FC R 2 cu scorul de 4-0, adică scor de neprezentare + 1.

Că play-off-ul Ligii 4 nu a mai avut loc nu e vina Stelei. Steaua și-a făcut datoria, a avut grijă că sportivii săi să nu se infecteze, i-a testat, i-a ținut în cantonamente. Dacă alte echipe nu au putut face acest lucru, nu mai e vina clubului nostru.

Mai departe, multe cluburi din România au promovat în acest an, dacă au avut o distanță destul de mare față de locul 2. A fost un sezon special, cu reguli speciale. Și sperăm din tot sufletul că domnul Nahoi nu va pune pandemia de coronavirus în cârca Stelei.

Sfat pentru Ovidiu Nahoi și cei ca el

În încheiere, ne permitem să îi dăm un sfat domnului Nahoi. Comunismul merită criticat, trebuie criticat, dar prin spunerea adevărului, nu prin promovarea unor minciuni. Atrocitățile regimului comunist sunt reale și groaznice, domnule Nahoi, nu e necesar să inventați altele.

Altfel, dacă vă apucați să rescrieți istoria, doar ca să atrageți mai mult trafic și mai multe like-uri, vă așezați exact pe același drum cu comuniștii pe care îi criticați. Și, dacă începeți pe acest drum, cine știe pe unde ajungeți?! Probabil că nici securiștii aceia care au ucis mii de oameni și torturat zeci de mii nu și-au imaginat că vor ajunge acolo, atunci când au șters din fotografiile lui Stalin rivalii săi politici.